mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Medicamente
Index » Medicamente
» mandol

mandol






cefamandolum

Compozitie: Cefamandol nafat injecil USP este un antibiotic, o cefalosporina semisintetica, cu spectru larg de actiune, conditionata la flacoane sterile pentru administrare parenterala. Este sarea de sodiu a 7-D-mandelamino-3-(1-methyl-lH-tetrazol-5-yl)-thiomethyl-3-cepham-4-carboxilic acid, formiat (ester). Cefamandol nafat contine de asemenea 63 mg carbonat de sodiu/g de cefamandol activ. Continutul total de sodiu este de circa 77 mg (3,3 mEq Na+) pe gramul de cefamandol activ. Dupa dizolre, cefamandol nafat este hidrolizat rapid la cefamandol si ambii compusi au activitate antibacteriana in vivo. Solutiile de cefamandol nafat au o culoare mergand de la galben deschis la culoarea chihlimbarului, in functie de concentratie si dizolntul folosit. pH-ul solutiilor proaspat reconstituite este cuprins intre 6,0 si 8,5.

Forma de prezentare: Mandol 500 mg: 1 flacon de 10 ml continand 500 mg de cefamandol nafat pentru dizolre. Mandol 1 g: 1 flacon de 10 ml continand 1 g de cefamandol nafat pentru dizolre. Mandol 2 g: 1 flacon de 20 ml continand 2 g de cefamandol nafat pentru dizolre.



Indicatii terapeutice: Mandol este indicat in tratamentul infectiilor grave datorate germenilor susceptibili, in urmatoarele boli: Infectii ale tractului respirator inferior, inclusiv pneumonia, determinate de S. pneumoniae (D. pneumoniae), H. influenzae, Klebsiella spp., S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza), streptococi beta-hemolitici si P. mirabilis. Infectii ale tractului urinar cauzate de E. coli, Proteus spp. (indol-pozitiv si indol-negativ), Enterobacter spp., Klebsiella spp. si streptococii de grup D. (Nota: Majoritatea tulpinilor de enterococi, de ex.: E. faecalis, sunt rezistente) si S. epidermidis. Peritonite cauzate de E. coli si Enterobacter spp. Septicemii determinate de E. coli, S. aureus (inclusiv tulpinile producatoare de penicilinaza), S. pneumoniae, S. pyogenes (streptococi beta-hemolitici de grup A), H. influenzae si Klebsiella spp. Infectii ale pielii si structurilor tegumentare determinate de S. aureus (inclusiv tulpini producatoare de penicilinaza), S. pyogenes (streptococi beta-hemolitici de grup A), H. influenzae, E. coli, Enterobacter spp. si P. mirabilis. Infectii ale oaselor si articulatiilor determinate de S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza). Studii clinice si microbiologice in inflamatiile pelviene negonococice la femei, infectii ale tractului respirator inferior si infectii ale pielii rele frecvent cresterea atat a tulpinilor germenilor aerobi, cat si anaerobi. Mandol a fost utilizat cu succes in acele infectii la care au fost izolate mai multe microorganisme. Majoritatea tulpinilor de B. fragilis sunt rezistente in vitro; totusi, infectiile cauzate de tulpini susceptibile au fost tratate cu succes. Se vor face recoltari pentru izolarea, identificarea si cultirea microorganismelor cauzale, si determinarea susceptibilitatii lor la cefamandol. Terapia poate fi instituita inainte de aflarea rezultatelor studiilor de susceptibilitate; dar, odata cunoscute rezultatele, tratamentul antibiotic se ajusta in consecinta. A始tr-un numar de stari septice, cu grampozitivi sau gramnegativi, suspectate sau confirmate, sau la pacienti cu alte infectii grave la care germenii cauzali nu au fost identificati, Mandol poate fi administrat concomitent cu un aminoglicozid ( "Precautii"). Ambele antibiotice se vor doza in functie de severitatea infectiei si de starea pacientului. Functia renala fi atent monitorizata, in special daca sunt necesare doze mai crescute. Tratamentul infectiilor cu streptococ beta-hemolitic continua timp de cel putin 10 zile. Terapia profilactica: Administrarea profilactica de Mandol, preoperator, intraoperator si postoperator poate reduce incidenta a numeroase infectii postoperatorii la pacientii supusi unor proceduri chirurgicale clasificate ca fiind contaminate sau potential contaminate (de ex.: chirurgia gastrointestinala, operatia cezariana, histerectomia ginala sau colecistectomia la pacientii cu mare risc operator, precum cei in rsta de peste 70 de ani and colecistita acuta, icter obstructiv sau calculi pe canalul biliar principal). A始 marea chirurgie in care riscul infectiei postoperatorii este scazut, dar serios (chirurgie cardiosculara, neurochirurgie, artroplastia protetica), Mandol poate fi eficace in prevenirea unor astfel de infectii. Administrarea perioperatorie a cefamandol ar trebui sa fie oprita dupa 48 de ore de la interventia chirurgicala; totusi, in artroplastia protetica se recomanda administrarea timp de 72 de ore. Daca apar semne de infectie, se vor face recoltari pentru identificarea si cultirea microorganismelor cauzale astfel incat sa se instituie terapia cea mai potrivita.

Posologie si mod de administrare: Adulti: Doza uzuala maxima, zilnica, este de 6 g, desi in cazuri rare au fost administrate pana la 12 g/zi in infectii grave care amenintau viata pacientului. Sugari si copii: Administrarea de 50 pana la 100 mg/kg corp/zi in doze egale la 4 sau 8 ore. Aceasta doza poate fi crescuta pana la un total zilnic de 150 mg/kg corp (a nu se depasi doza maxima pentru adulti) in cazul infectiilor severe. Parametrii de laborator nu au fost indeajuns studiati in cazul sugarilor cu rste intre 1 si 6 luni; nu a fost silita siguranta administrarii acestui produs in cazul prematurilor si nou-nascutilor. Insuficienta renala: Cand pacientii au insuficienta renala trebuie administrata o doza redusa si nivelele serice trebuie monitorizate indeaproape. Dupa o doza initiala de 1-2 g (functie de severitatea infectiei), se administra o doza de intretinere urmand schema de mai jos.



Ghidul dozelor de intretinere in cazul pacientilor cu insuficienta renala:



Clearance creatinina ml/min/1,73 m2 Functia renala doza maxima Infectii foarte grave Infectii mai putin severe



80 - 50

Disfunctie usoara 1,5 g la 4 ore

sau

2 g la 6 ore

0,75 -l,5 g la 6 ore



50 - 20

Disfunctie moderata 1,5 g la 6 ore

sau

2 g la 8 ore

0,75 -l,5g la 8 ore



25 - 10

Disfunctie severa 1 g la 6 ore

sau

1,25 g la 8 ore

0,5 -l g la 8 ore



10 - 2

Disfunctie marcata 0,67 g la 8 ore

sau

1g la 12 ore

0,5 - 0,75 g la 12 ore



< 2

Absenta 0,5 g la 8 ore

sau

0,75 g la 12 ore

0,25 - 0,5 g la 12 ore

Contraindicatii: Hipersensibilitatea la cefalosporine.

Precautii speciale: A始ainte de introducerea terapiei cu cefamandol trebuie luata in consideratie cu multa grija preexistenta unor reactii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Daca acest produs este administrat pacientilor alergici la penicilina trebuie avuta grija pentru ca au fost inregistrate si cazuri de hipersensibilitate incrucisata, inclusiv socul anafilactic, in cazul antibioticelor beta-lactamice. Medicamentul trebuie administrat cu multa grija si in cazul pacientilor cu episoade alergice cunoscute. Colita pseudomembranoasa a fost raportata in cazul administrarii majoritatii antibioticelor cu spectru larg.

Precautii: Ca si in cazul altor antibiotice cu spectru larg, si in cazul administrarii de cefamandol a aparut hipotrombinemia, rapid reversibila dupa administrarea vitaminei K. Administrarea profilactica de vitamina K poate fi indicata in cazul pacientilor in rsta, tarati sau cu carente marcate de vitamina K. Desi cefamandol produce foarte rar o alterare a functiei renale, este totusi recomandata eluarea starii renale, in special in cazul pacientilor grav bolnavi care primesc doze maxime. Cefamandol inhiba dehidrogenaza acetaldehidei la animale de laborator. O acumulare de acetaldehida poate sa apara la oameni daca se consuma concomitent etanol.

Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuni: A fost raportata nefrotoxicitatea dupa administrarea concomitenta de antibiotice aminoglicozidice si cefalosporine. A始 cazul unor pacienti carora li s-a administrat cefamandol, au aparut greata, rsaturi si insilitate somotorie cu hipotensiune si sodilatatie periferica, urmare a consumului de alcool. Rezultate pozitive ale testului Coombs direct au fost inregistrate in timpul terapiei cu cefamandol. Urina pacientilor tratati cu cefamandol poate sa dea reactii fals pozitive in cazul testelor pentru determinarea nivelului glucozei prin reactii de reducere a cuprului. Un test fals pozitiv pentru proteinurie poate sa apara in cazul testelor cu acid si denaturalizare-precipitare.

Sarcina si alaptare: Categoria B1. Nu a fost silita siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii. Eluarea rezultatelor obtinute in cazul studiilor experimentale pe animale nu a demonstrat ca administrarea acestui medicament ar avea efecte nocive directe sau indirecte asupra embrionului sau fatului, cursului gestatiei sau a dezvoltarii peri- si postnatale. Cefamandol trebuie administrat in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Cefamandol este excretat in laptele uman, deci trebuie administrat cu multa grija femeilor aflate in perioada de alaptare.



Efecte asupra conducerii si utilizarii unor masini: Cefamandol nu afecteaza abilitatea de conducere sau de utilizare a unor masini.

Reactii adverse: Socul anafilactic, eruptii eritematoase macropapulare, urticarie, eozinofilie si febra medicamentoasa au fost raportate. Aceste reactii apar de obicei la pacientii cu istoric de alergie in special la penicilina. Scaderea clearance-ului la creatinina a fost raportata in cazul pacientilor cu afectare renala preexistenta. Ca si in cazul altor cefalosporine, cresteri tranzitorii ale ureei in sange au fost obserte ocazional; frecventa acestora creste la pacientii peste 50 de ani. A始 unele cazuri a fost prezenta si o crestere usoara a creatininei serice. Neutropenia a fost raportata in special in cazul tratamentelor de lunga durata. Au fost raportate cresteri tranzitorii ale nivelelor ASAT, ALAT si ALP. Rareori au fost raportate trombocitopenie, hepatita tranzitorie si icterul colestatic. Durerea la locul injectiei intramusculare nu este frecventa. Foarte rar apar tromboflebita, greata si rsaturile.

Supradozare: Administrarea parenterala a unor doze prea mari de cefalosporine poate provoca convulsii, mai ales in cazul pacientilor cu insuficienta renala. Daca se produc convulsii, administrarea medicamentului trebuie oprita imediat; terapia anticonvulsi trebuie administrata daca este indicata din punct de vedere clinic. A始 cazuri grave de supradozaj se recomanda terapia generala de intretinere. A始 cazuri extrem de grave de supradozaj, hemodializa poate fi luata in considerare.

Proprietati farmacodinamice: Cefamandol este un antibiotic semisintetic cu spectru larg, din clasa cefalosporinelor. Actiunea bactericida a cefamandolului rezulta din inhibitia sintezei peretelui celular. De obicei, cefamandolul este activ impotri urmatoarelor organisme, in vitro si in infectii clinice: grampozitive: Staphylococcus aureus, incluzand tulpinile producatoare si neproducatoare de penicilinaza, Staphylococcus epidermidis, streptococi beta-hemolitici precum si alti streptococi ca Streptococcus pneumoniae (marea majoritate a tulpinilor de enterococi, de exemplu Enterococcus faecalis, sunt rezistente); gramnegative: Escherichia coli, Klebsiella spp., Enterobacter spp. (unele organisme susceptibile initial pot deveni rezistente in timpul terapiei), Haemophilus influenzae, Proteus mirabilis, Providentia rettgeri, Morganella morganii, Proteus vulgaris (unele tulpini de P. vulgaris s-au dovedit, in vitro, rezistente la cefamandol, precum si la alte cefalosporine). Organisme anaerobe: coci gramnegativi si grampozitivi (incluzand Peptococcus si Peptostreptococcus spp.), bacili grampozitivi (incluzand Clostridium spp.), bacili gramnegativi (incluzand Bacteroides si Fusobacterium spp.). Marea majoritate a tulpinilor de Bacteroides fragilis sunt rezistente. Pseudomonas, Acinetobacter calcoaceticus si majoritatea tulpinilor de Serratia sunt rezistente la cefamandol precum si la alte cefalosporine. Cefamandol este rezistent la degradarea de catre beta-lactamazele unor tulpini de Enterobacteriaceae.

Proprietati farmacocinetice: Dupa adaugarea unui diluant, cefamandol nafat se hidrolizeaza rapid in cefamandol si ambele componente au activitate microbiologica in vivo. Varful maxim al concentratiei plasmatice, de 13 mg/ml si 25 mg/ml au fost atinse la 0,5 - 2 ore dupa administrarea intramusculara a unor doze de 500 mg si respectiv 1 g. Dupa administrarea i.v. a unor doze de 1, 2 si 3 g, concentratiile serice au fost de 139, 240 si respectiv 533 mg/ml dupa 10 minute. Aceste concentratii au coborat la 0,8, 2,2 si 2,9 mcg/ml la 4 ore. Administrarea intravenoasa a unor doze de 4 g la 6 h nu evidentiaza acumularea antibioticului in ser. Timpul de injumatatire plasmatic riaza intre 0,5-l ora, in functie de calea de administrare. Aproximativ 70% este legat de proteinele plasmatice. Antibioticul atinge nivele terapeutice in lichidele pleural si sinovial, precum si in bila si os. 65% - 85% din cefamandol este excretat de rinichi, in 8 ore de la administrare rezultand concentratii urinare crescute. Probenecid incetineste excretia tubulara si dubleaza nivelele serice de rf si durata concentratiilor serice masurabile. Acumularea de cefalosporine (care duce la prelungirea timpului de injumatatire a medicamentului) a fost raportata la nou-nascuti.

Date preclinice de siguranta: S-a demonstrat ca doze foarte mari de cefamandol (echilente cu de 5 ori doza clinica maxima) au intarziat maturarea epiteliului testicular germinal la sobolani. Acest efect a fost obsert numai cand cefamandol a fost administrat sobolanilor nou-nascuti in timpul dezvoltarii spermatogenice initiale. Nu se cunoaste inca semnificatia clinica a acestor descoperiri datorita diferentelor care exista intre diferitele perioade ale spermatogenezei, ratei dezvoltarii spermatogenice si duratei pubertatii. Studiile reproductive efectuate pe sobolani nu au demonstrat afectarea fertilitatii sau a fatului.

Incompatibilitati: Nu amestecati un aminoglicozid si cefamandol nafat in acelasi recipient. Daca este indicata o terapie combinata cu cefamandol si aminoglicozid, fiecare medicament trebuie injectat in alt loc. Formele de conditionare a cefamandol nafat pentru injectii contin carbonat de sodiu si sunt incompatibile cu solutiile care contin calciu sau saruri de magneziu.

Instructiuni de utilizare: O solutie de 1 g de cefamandol nafat in 22 ml de apa distilata pentru injectii este izotonica. Administrarea intramusculara: Fiecare gram de cefamandol trebuie reconstituit cu 3 ml de apa distilata pentru injectii sau cu solutie de clorura de sodiu injecila 0,9% (ser fiziologic). Agitati bine pana se dizol. Pentru administrarea intravenoasa directa, intermitenta, fiecare gram de cefamandol trebuie reconstituit cu 10 ml de apa distilata pentru injectii, solutie injecila de dextroza 5% sau solutie de clorura de sodiu injecila 0,9% (ser fiziologic). Se injecta lent solutia intr-o vena timp de 3 - 5 minute sau se administra printr-un tub perfuzor daca pacientul primeste intravenos si unul dintre urmatoarele lichide: solutie de clorura de sodiu injecila 0,9% (ser fiziologic), solutia injecila de dextroza 5%, solutia de dextroza 10%, solutia injecila de dextroza 5% si clorura de sodiu 0,9%, solutia injecila de dextroza 5% si clorura de sodiu 0,45%, solutia injecila de dextroza 5% si clorura de sodiu 0,225% sau solutie injecila de sodiu lactat. Perfuzia intravenoasa intermitenta printr-un set de tip Y sau un set de control al volumului poate fi realizata in timpul pefuzarii oricaruia din lichidele sus mentionate. Cand se foloseste un tub de legatura in Y, 100 ml de diluant trebuie adaugati la 2 g de cefamandol. Daca se foloseste apa distilata sterila ca diluant, se reconstitui cu 20 ml la 1 g. Pentru perfuzii intravenoase continue, fiecare gram de cefamandol trebuie diluat cu 10 ml de apa distilata pentru injectii. Cantitatea necesara din solutia rezultata poate fi adaugata intr-un recipient folosit pentru perfuzii i.v., care contine unul din lichidele mentionate mai sus.

Silitate: Solutia reconstituita de Mandol este sila timp de 24 de ore la temperatura camerei (25 grade Celsius) si 96 de ore pastrata la frigider (5 grade Celsius). A始 timpul pastrarii la temperatura camerei, in interiorul flaconului se formeaza bioxid de carbon. Presiunea datorata acestuia poate fi inlaturata inainte de extragerea continutului flaconului sau poate fi folosita pentru a usura extragerea solutiei. Solutiile de Mandol in apa distilata pentru injectii, in solutie injecila de dextroza 5% sau in solutie de clorura de sodiu injecila 0,9% (ser fiziologic), congelate imediat dupa reconstituire in ambalajul original, sunt sile timp de 6 luni prin pastrare la -20 grade Celsius. Daca produsul se incalzeste (pana la maximum 37 grade Celsius), trebuie precautie pentru a evita incalzirea flaconului dupa decongelarea completa. Odata decongelata, solutia nu mai fi recongelata.



Producator: Eli Lilly and Company





Tipareste Trimite prin email






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Medicamente:


 
Fa-te cunoscut! invitatie
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie 2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie 3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai
Cauta in site:  
 
Taguri:
buze amare hydrastis canadensis hepar sulfur
Sambata
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024