baclofenum
Compozitie: Substanta acti: acid beta-(aminometil)-4-clorohidrocinamic (= baclofen), un amestec racemic de izomeri R(-) si S(-). Baclofenul este un derit al acidului gama-aminobutiric (GABA).
Forma de prezentare: Cutie cu 50 lete continand 10 mg baclofen. Cutie cu 50 lete continand 25 mg baclofen.
Proprietati: Este un antispastic foarte eficient cu actiune la nivelul maduvei spinarii. Mecanismul de actiune si proprietatile sale il deosebesc de alti agenti antispastici. Baclofenul reduce transmisia reflexului polisinaptic si monosinaptic, probabil prin stimularea receptorilor GABA, aceasta stimulare inhiband eliberarea aminoacizilor glutamat si aspartatul excitator. Transmisia neuromusculara nu este afectata de catre baclofen. El exercita un efect antinociceptiv. In maladiile neurologice asociate cu spasme ale muschilor scheletici, efectele clinice ale Lioresal-ului se manifesta printr-o actiune benefica asupra contractiilor musculare reflexe si o diminuare marcata a durerii, automatismului si clonusului. Amelioreaza mobilitatea bolnavului si faciliteaza fizioterapia acti si pasi.
Actiune terapeutica: Antispastic cu actiune asupra maduvei spinarii. Miorelaxant al musculaturii striate.
Farmacocinetica: Baclofenul, substanta acti, este absorbit complet si rapid in tractul gastrointestinal. Dupa administrarea orala a unor doze unice de 10,20 si 30 mg baclofen, concentratia plasmatica maxima este in medie de 180,340 si respectiv 650 ng/ml, dupa 0,5-l,5 ore. Ariile corespondente de sub curbele concentratiei serice (AUCS), care cresc proportional cu marimea dozei, ating cam 1,140, 2,230 si respectiv 3,350 ng x h/ml. Volumul de distributie a baclofenului ajunge la 0,7 l/kg corp. In lichidul cerebrospinal, substanta acti are o concentratie de aproximativ 8,5 ori mai scazuta decat in plasma. Timpul de injumatatire plasmatica a baclofenului este in medie de 3-4 ore. Rata sa de legare de proteinele serice este de aprox. 30%. Baclofenul se elimina, in general, neschimbat: in 72 ore, aprox. 75% din doza este excretata prin rinichi, aprox. 5% din aceasta cantitate fiind sub forma de meoliti. Restul din doza, incluzand 5% ca meoliti, se excreta prin fecale. Principalul meolit este acidul -p-clorofenil)-hidroxibutiric, care este inactiv farmacologic.
Indicatii: Spasticitatea muschilor scheletici in scleroza multipla, tulburari spastice ce apar in boli ale maduvei spinarii, de natura infectioasa, degenerati, traumatica, neoplazica sau de origine necunoscuta, de ex. paralizie spinala spastica, scleroza laterala amiotrofica, siringomielie, mielita transversa, parapareze sau paraplegii traumatice si compresie a maduvei, spasm muscular de origine cerebrala, in special cand se datoreaza paraliziei cerebrale infantile ca si dupa accidente cerebrosculare sau in prezenta maladiei cerebrale degenerative sau neoplazice.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la baclofen.
Reactii adverse: Apar in special la inceputul tratamentului daca se creste prea rapid doza, daca se folosesc doze mari sau daca pacientul este rstnic. Reactiile adverse sunt deseori tranzitorii si pot fi atenuate sau eliminate reducand doza, ele sunt rareori severe pentru a necesita intreruperea medicatiei. La bolnavii cu o boala psihica sau cu tulburari cerebrosculare si la batrani, reactiile adverse pot prezenta forme mai serioase. Sistem nervos central: In special la inceputul tratamentului apar frecvent efecte nedorite precum toropeala ziua, somnolenta, greata. Uneori apar: uscaciune a gurii, scaderea capacitatii respiratorii, oboseala, confuzie mintala, ameteala, greata, voma, dureri de cap si insomnie. Manifestarile psihice si/sau neurologice raportate ocazional includ euforie, stari depresive, parestezii, mialgii, atonie musculara, ataxie, tremor, nistagmus, tulburari de acomodare, halucinatii, cosmaruri. Deseori este dificila distinctia dintre aceste manifestari si cele ale bolii care se trateaza. Scaderea pragului de convulsie si crizele de convulsii pot aparea in special la bolnavii epileptici. Gastrointestinal: Rar apar tulburari gastrointestinale minore (constipatie, diaree). Cardioscular: Uneori hipotensiune. Urogenital: Intamplator sau rar apar disurie, mictiuni frecvente, enurezis. Alte reactii adverse. Cazuri izolate, de tulburari vizuale, hiperhidroza, eruptii cutanate, tulburari ale functiei hepatice. Unii bolnavi au prezentat o spasticitate crescuta, ca o reactie paradoxala la medicatie. Mai poate aparea un grad de hipotonie musculara, care se remediaza prin reducerea dozei date ziua si posibil marind doza de seara.
Precautii: Bolnavii care, in afara de spasticitate, sufera si de tulburari psihotice, schizofrenie sau stari confuzionale trebuie tratati atent cu Lioresal, supravegheati, deoarece poate aparea o exacerbare a acestor manifestari. La bolnavii spastici cu epilepsie, Lioresal-ul se poate utiliza sub supraveghere, cu conditia continuarii cu o terapie anticonvulsinta adecta. Aceeasi atentie se recomanda bolnavilor cu ulcer peptic, maladii cerebrosculare, alterari renale, hepatice, respiratorii. Sub tratamentul cu Lioresal se poate obser o imbunatatire a tulburarilor neurologice ce afectau ecuare cii urinare. Medicamentul trebuie folosit insa cu precautie la bolnavii cu hipertonie preexistenta a sfincterului cal, deoarece poate aparea retentia acuta a urinei. La intreruperea brusca a medicatiei cu Lioresal, in special in tratamentele de lunga durata, s-au obsert aparitia unor stari confuzionale si anxietate, halucinatii, stari psihotice, maniacale sau paranoide, convulsii (status epilepticus), tahicardie, agrarea temporara a spasticitatii. Tratamentul trebuie oprit gradat prin reducerea succesi a dozei (pe o perioada de aprox. 1-2 saptamani). La bolnavii cu boli hepatice sau cu diabet zaharat trebuie efectuate periodic teste de laborator. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: In studiile experimentale nu s-a putut dovedi ca baclofenul are un potential carcinogen sau mutagen. El mareste incidenta herniilor ventrale la fetusii de sobolan, cand s-au folosit cele mai mari doze. Nu s-au notat efecte teratogene la soareci si iepuri. S-a obsert la femelele de sobolan, care au fost tratate timp de 2 ani cu baclofen o crestere, in functie de doza, a incidentei chisturilor oriene. A nu se lasa la indemana copiilor!
Sarcina si alaptare: In sarcina, in special in primele 3 luni, Lioresal-ul se utilizeaza numai daca este de necesitate vitala. Beneficiul tratamentului pentru mama trebuie cu grija cantarit fata de riscurile posibile pentru copil. Baclofenul strabate bariera placentara si trece in lapte, dar in cantitati foarte mici.
Interactiuni: Cand Lioresal-ul este administrat concomitent altor preparate care actioneaza asupra SNC sau alcoolului, poate aparea o sedare crescuta. In timpul tratamentului concomitent cu antidepresive triciclice, efectul Lioresal-ului poate fi potentat, ducand la hipotonie musculara pronuntata. Deoarece tratamentul concomitent cu Lioresal si antihipertensive se pare ca produce scaderea tensiunii arteriale, dozarea medicatiei antihipertensive trebuie sa fie ajustata. La bolnavii cu boala Parkinson, tratati cu Lioresal si levodopa sau carbidopa, pot aparea confuzii mintale, halucinatii si agitatie.
Dozare: Tratamentul incepe cu doze mici de Lioresal, marindu-le gradat. Doza optima zilnica se adapteaza individual, in functie de necesitatile bolnavului, in asa fel incat clonusul, spasmele extensorilor si flexorilor sa scada, dar sa se mentina un grad suficient de tonus muscular pentru a permite miscari active si sa se evite pe cat este posibil reactiile adverse. Lioresal-ul se ia in timpul mesei, cu putin lichid. Doza zilnica se fractioneaza in cel putin trei prize la adulti si cel putin 4 prize la copii. La adulti, tratamentul, de regula, trebuie sa inceapa cu o doza de 5 mg de 3 ori pe zi, apoi se mareste din 3 in 3 zile cu 5 mg de 3 ori pe zi, pana se atinge doza zilnica necesara. La pacientii cu sensibilitate la medicamente se incepe cu o doza zilnica mai mica (5 sau 10 mg), apoi se mareste treptat. Doza optima este intre 30 mg si 75 mg/zi, desi la bolnavii spitalizati, o doza zilnica de 100-200 mg poate fi uneori necesara. La bolnavii cu functia renala perturbata sau care sunt supusi hemodializei, se aplica o doza mica de Lioresal (aprox. 5 mg/zi). In pediatrie, doza este de 0,75-2 mg/kg corp. La copin peste 10 ani se poate da insa o doza maxima zilnica de 2,5 mg/kg corp. Tratamentul se incepe de obicei cu 2,5 mg de 4 ori pe zi. Doza se mareste la interl de 3 zile, pana se atinge cantitatea necesara. Pentru tratamentul de mentinere: copin de la 12 luni la 2 ani: 10-20 mg, copin intre 2-l0 ani: 30-60 mg (maximum 70 mg).
Supradozare: Semne si simptome in depresia SNC: somnolenta, pierderea constintei, depresie respiratorie, coma. Mai pot aparea: confuzie, halucinatie, agitatie, tulburari de acomodare, absenta reflexului pupilar, hipotonie musculara generalizata, mioclonii, hiporeflexie sau areflexie, convulsii, sodilatatie periferica, hipotensiune, bradicardie, hipotermie, greata, rsaturi, diaree, hipersalitie, lori crescute ale LDH, GOT si Ap. O deteriorare a starii generale a bolnavului apare si cand se asociaza diferite substante sau medicamente care actioneaza asupra SNC (alcool, diazepam, antidepresive triciclice). Tratament: nu se cunoaste un antidot specific. Eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal se fac prin inducerea vomei si spalaturi gastrice. Pacientul comatos trebuie intubat inaintea spalaturii gastrice. Se administreaza carbune activ, daca este necesar laxative saline. In depresia respiratorie se face respiratie artificiala si monitorizare cardiosculara. Deoarece medicamentul este excretat in principal prin rinichi, este necesara fortarea diurezei prin administrare de mari cantitati de lichide si eventual asocierea unui diuretic. In prezenta convulsiilor trebuie administrat cu mare grija diazepam i.v.
Conditii de pastrare: Se pastreaza protejat de caldura si umiditate.
Producator: Nortis
Articole care vorbesc despre Lioresal
