Reactii alergice, de la o simpla eruptie urticariana, dispnee de tip astmatiform si edem Quincke, care sunt accidente benigne, pana la soc anafilactic gra
Cuprins:
Accidentele transfuzionale |
sus  |
Tratament. īn formele uşoare : romergan sau un alt histaminic i.v., sau 0,5-1 mg adrenalină 1%> s.c. īn caz de şoc anafilactic: adrenalină 1 mg s.c. sau 0,25 mg. i.v. foarte lent, diluată īn soluţie glucozată 5 ml 5%, antihistaminice, corticoterapie masivă, cu hemi-succinat de hidrocortizon 0,5-lg, īn p.i.v.
b) Edem pulmonar acut prin supraīncărcare volemică. Apare mai ales la cardiaci, renali şi la marii anemici.
Tratament.
Se va face: sāngerare, furosemid sau acid etacrinic injectabile.
c) Hemoliză. Există mai multe forme:
forme grave, care se manifestă: |
sus |
- clinic, prin nelinişte, cefalee, dispnee, durere lombară bilaterală ..īn bară", foarte caracteristică, stare de şoc, frisoane, hipo-termie, ascensiune termică, icter;
- biologic: creşterea importantă a hemoglobinei īn plasmă (peste 150 mg%o), hiperbilirubinemie neconjugată, ulterior bemo-globinurie (urine negre), hiperazotemie, anemie, reticulocitoză. īn formele severe, după o perioadă de latenţă, se poate ajunge la insuficienţa renală acută cu anurie prin necroză tubulară. Alteori, starea de şoc evoluează rapid către exitus, īn colaps cardiovascular. Tratament:
- īntreruperea imediată a transfuziei;
- hemisuccinat de hidrocortizon, 50-100 mg sau mai mult. īn funcţie de starea clinică, īn p.i.v.;
- refacerea volemiei cu plasmă sau soluţie macromoleculară, dar mai ales cu sānge compatibil;
- unii autori recomandă un diuretic osmotic : manitol 20%, īn perfuzie, 100 ml/oră ; tratamentul insuficienţei renale acute ;
- īn unele cazuri este necesară aplicarea de urgenţă a exsan-guinotransfuziei.
Formele minore |
sus |
Formele minore constituie accidente mai puţin brutale, dar reprezintă un avertisment pentru transfuziile ulterioare, la care accidentul poate fi fatal.
Este vorba de:
- icter posttransfuzional precoce: icter cu bilirubină indirectă, apărut la 24 ore de la transfuzie;
- icter posttransfuzional tardiv: apare la 3-4 zile după transfuzie, puţin intens şi este īn legătură cu reactivarea unor anticorpi sau de un accident de tip "donator universal periculos" ;
- hipertermie: apare la finele transfuziei, īnsoţită de frisoane, uneori violente, datorate de obicei unor substanţe piretogene conţinute īn sāngele transfuzat (de asemenea: contaminare bacteriană a sāngelui injectat, prezenţa la primitor de anticorpi antileucocite sau antiplachete, intoleranţa plasmei).
Tratament. īncălzirea bolnavului, la nevoie aspirină (0,5-1 g), hemisuccinat de hidrocoriizon 25-50 mg i.v.
Sindrom de cid |
sus |
Apare după transfuzie de sānge incompatibil sau după transfuzii repetate cu cantităţi mari de sānge conservat, administrate după hemoragii digestive importante sau īn cursul unor anastomoze porto-cave. Se manifestă prin purpură cutanată şi
hemoragii poliviscerale grave, la care se poate adăuga o insuficienţă
renală acută.
Biologic. Trombocitopenie, scăderea fibrinogenului şi a timpului de
protrombină.
Tratament. Heparină, de urgenţă.
e) Purpură hemoragică trombocitopenică : după transfuzii īn cantităţi moderate dar repetate, care au dus la dezvoltarea de anticorpi antiplachetari. Purpura hemoragică poate fi atāt de gravă, īncāt să necesite exsanguinotransfuzie.
Accidentele transfuzionale
