Definitie: reprezinta pierderea preponderenta de Na h. cu scaderea consecutiva a osmolaritatii plasmei si cu hiperhidratare celulara. Etiologie:
-pierderi digestive: diaree grava, varsaturi de lunga durata, scurgeri prin fistule (duodenala si jejunala), reechilibrare cu apa fara Na+, gastroenterocolita din uremia cronica;
-pierderi renale: in faza poliurica a insuficientei renale acute, dupa inlaturarea unor obstructii de lunga durata ;
- administrari de diuretice si dieta fara sare, concomitent;
- nefrita care pierde sare (salt loosing nephritis");
- insuficienta corticosuprarenala acuta si cronica ; -pierderi cutanate: transpiratii profuze, intense, reechilibrate
cu apa fara sodiu;
- sechestrarea sodiului in lichidele de ascita, lichid pleural si evacuarea repetata a acestora.
Fiziopatologie
Pierderile de sodiu, proportional mai importante decat pierderile de apa, duc la hipotonie plasmatica. ce determina fuga apei spre interiorul celulei, cu scaderea volumului plasmatic si hiperhidratare celulara. Hipo-osmolaritatea plasmei duce la inhibitia secretiei de ADH. care tinde sa reechilibreze balanta osmotica.
Diagnostic poziti 1. Clinic:
- setea diminuata sau absenta - semn de hiperhidratare celulara;
- stare generala alterata ; cefalee precoce, tenace, intensa in or-tostatism; ameteli, stare de astenie;- tegumentele uscate, ridate, dar nu in aceeasi masura ca in deshidratarea hipertona; turgorul este diminuat; ochii infundati in orbite, hipotoni;
- cardiovascular: tahicardie, hipotensiune, colaps in toate cazurile ; cand pierderea este rapida, colapsul domina loul clinic;
- crampe musculare, convulsii, coma; sindrom confuzional, delir ; dureri la presiunea muschilor abdominali (diagnostic diferential cu afectiuni abdominale).
2. Laborator:
- in sange Na+ si CI" sunt scazute; formele grave se complica foarte adesea cu hipopotasemie;
- hemoconcentratie : poliglobulie, crestere de hematocrit, proteine, uree;
- pH-ul sanguin variabil; uneori, scaderea bicarbonatilor (aci-doza);
- urina: densitatea redusa ; oligurie progresiva, pana la anurie, Na* si CI" absente; albuminurie si cilindrurie.
Evaluarea deficitului:
- usor ; TA normala, apatie ; Na+ si CI urinar foarte scazute ;
- grav : inconstienta, Na+si CI" urinare absente, stare de soc. Diagnostic diferential:
- hiponatremie asimptomatica in hiperlipemii;
- hiperglicemiile induc dilutia plasmei si scaderea aparenta a Na+ ;
- starile de transmineralizare in bolile consumptive si grave;
- uremia vera : semne umorale, respiratie Kussmaul, hipertensiune, fund de ochi hipertensi
Tratament:
a) in deficitele usoare: ser fiziologic (2-3 1) si glucoza 5%, supe sarate per os.
b) In deficitele medii: administrarea prudenta de solutie de NaCl hipertona 5%. 50-l00 ml; apoi solutie izotona, cand tulburarile s-au ameliorat. Se poate adauga, in functie de gradul scaderii TA, hemisuccinat de hidrocortizon i., 2 perfuzii a 50 mg.
c) in deficitele grave:
- se compenseaza deficitul de sodiu cu sol. de NaCl hipertona 5%, pana ce simptomele se amelioreaza (100-200-300 ml i., 100-l50 mg/24 de ore foarte lent);
- tratarea starii de soc: transfuzii de sange cu supraveghere atenta (pericol de edem pulmonar acut); hemisuccinat de hidro-cortizon i. :
- se adauga K+ : lactat, in acidoza; clorura, in alcaloza;
- se trateaza alcaloza sau acidoza;
- calciu i., in caz de crize de tetanie.
N.B. Actualmente deshidratarea hipotona se trateaza cu asa-numitele solutii echilibrate de electroliti multipli sau sol. Ringer, care contin electroliti atat extra-, cat si intracelulari, deficitul de ioni extra-celulari insotindu-se intotdeauna de deficitul de ioni intracelulari.
