Definitie. Se considera hipogiicemie valorile glicemiei sub 0,60 g%o. Limita inferioara variaza, dupa Wolf, intre 0,80-0,50 g%« (dozare chimica).
Etiologie. Se disting trei forme de hipoglicemii: functionale sau reactionale. hipoglicemiile pe nemancate (a jeun) si hipoglicemiile terapeutice. Ultimele sunt cel mai des intalnite si duc cel mai frecnt la coma.
Cuprins:
Hipoglicemiile funcţionale sau reacţionale |
sus  |
- apar după masă, la 2-3 ore, şi sunt tranzitorii;
- sunt provocate de aportul brusc de glucide, cu asimilare rapidă;
- tulburări: indispoziţie, oboseală, senzaţie de foame, transpiraţie, tremurături, cefalee;
- sunt relevate de proba hiperglicemiei provocate (prelevări la 1/2 oră, timp de 4-5 ore): hipogiicemie sub 0,60 g%c, coincizând cu tulburările clinice, cu revenire la normal înainte de a cincea oră;
- se întâlnesc în: ulcere duodenale, cu sau tară gastrectomie; în diabet latent (apar Ia 2-3 ore după masă); distonie neurovege-tativă la femei tinere ;
Tratament: restricţia glucidică ; consumul de glucide se va face numai împreună cu proteine şi grăsimi; anticolinergice (airopinice sau derivaţii lor de sinteză) şi tranchilizante (la distonici şi ulceroşi).
2. Hipoglicemiile pe nemâncate (matinale): constituie un fenomen patologic, relevând o afecţiune de certă gravitate.
Ele pot avea origini variate :
a) cauză hepatică : insuficienţă hepatică majoră;
b) intoxicaţia alcoolică acută dă hipoglicemii la indivizii denu-triţi de multe zile. Este deci necesar să nu se ignore aceste accidente hipoglicemice la un comatos impregnat cu alcool, pentru că evoluţia poate fi letală.
Tratament: sol. glucozată hipertonă i.v., 300 ml (asociată cu clorura de potasiu), cu ritm iniţial rapid.
c) hipoglicemiile prin insuficienţă hipofizară sau suprarenală : nu sunt frecvente, dar trebuie identificate, explorând o eventuală insuficienţă primitivă suprarenală (pigmentare, hipotensiune. răspuns negativ la testul Thorn) sau hipofizară (bolnav palid, hipo-gonadic, depilai, deficit în hormonul de creştere).
Tratament: prednison, 30-40 mg/zi; în caz de comă hipoglice-rnică, ser glucozat 10%, asociat cu doze mari de hemisuccinat de hidroconizon i.v. şi cortizon i.m.
d) Tumori pancreatice insulino-secretante: în 90% din cazuri este vorba de adenoame benigne, decelate prin dozarea insulinemiei (peste 25 microunităţi/ml, limita nornialului). Valorile glicemiei repetate ă jeun rămân sub 0.50 g/l. In caz de dubiu, se va face o probă de restricţie glucidică (regimul Conn: 1.200 calorii, 88 g lipide. 50 g glucide. 50 g proteine).
Tratamentul adenomului |
sus |
Langerhans este, în principiu, chirurgical, dar localizarea precisă şi actul operator nu sunt totdeauna posibile şi, în acest caz, se va recurge la tratament medical cu diazoxid (derivat triazidic), 100-500 mg/zi.
Tratamentul accidentelor hipoglicemice se va face cu glucagon (i.m. sau i.v.) sau ser glucozat hiperton, după metoda expusă mai departe.
e) Sindroame hipoglicemice din tumorile extrapancreatice: sunt excepţionale; hepatoame ori tumori mezodermice mediastinale sau retroperitoneale, decelabile radiologie (sunt deosebit de voluminoase) sau scintigrafic. Un semn negativ important: absenţa hiper-insulinismului.
Tratament: exereză sau diazoxid.
3. Hipoglicemiile terapeutice : sunt cele mai frecvente.
Ele sunt consecutive :
- unei dozări defectuoase a insulinei în raport cu regimul instituit şi valorile glicemice;
- unei indiscipline terapeutice (regim, insulina din panea bolnavului;
-caracterului instabil al unui diabet insulinodependent;
- unui tratament imperfect adaptai la diabet neinsulinodepen-dent, mai ales la obez; se vor suprima sulfamidele antidiabetice şi se va da prioritate regimului;
- la bolnavii în vârstă sau insuficienţii renali, sulfamidele anii-diabetice, mai ales cele cu acţiune prelungită (clorpropamid). pot expune Ia hipoglicemii redutabile:
- unele asociaţii medicamentoase, ca inhibitorii monoaminooxi-dazei şi mai ales blocanţii beta-andrenergici, pot agrava o hipoglice-mie terapeutică, mascându-se simptomele (transpiraţii, tremurături, palpitaţii) astfel încât pierderea conştientei poale surveni fără avertisment.
Tratamentul accidentelor hipoglicemice acute |
sus |
Tratamentul accidentelor hipoglicemice acute (la diabetici sau în hipoglicemiile spontane). Trebuie făcut de extremă urgenţă1. Constă în administrarea fie de zahăr (ser glucozat). fie de glucagon :
- ser glucozat hiperton 100 ml. i.v.. la început rapid, apoi perfuzie de 250-500 ml/oră, până se poate relua alimentaţia orală:
- glucagon (exceptând insuficienţa hepatică, unde este ineficient, deoarece acţionează prin accelerarea eliminării resurselor de glicogen din ficat): 1 mg, i.m. sau, mai bine, i.v., cu posibilitate de repetare; apoi se va completa acţiunea glucagonului prin aport de zahăr, pe cale orală.
în formele grave, glucozei i se poate asocia corticoterapie.
Hipoglicemiile funcţionale sau reacţionale
