in anumite conditii (medii supraincalzite sau umede) si pe un organism incapabil de a ceda adect excesul caloric primit, se pot produce o serie de stari patologice care merg de la tulburari minore, reversibile, pana la stari foarte grave, cu exitus, in lipsa unui tratament adect. Clasificarea si denumirile acestor diverse stari riaza de la autor la autor. Am adoptat aici denumirile care ni s-au parut mai adecte mecanismului fiziopatologic.
Cuprins:
Colapsul caloric ("heat exhaustion") |
sus  |
Tabloul clinic şi evoluţia sunt īn funcţie de gradul perturbării mecanismelor de termoreglare.
a) Forma uşoară, benignă, comportă : uşoară ridicare termică, tahicardie, hipotensiune pānă la colaps, piele umedă. Tratament. Transportarea bolnavului īntr-un loc răcoros, aşezarea cu membrele inferioare ridicate faţă de trunchi. Băuturi uşor sărate, abundente ; īn caz de vărsături, perfuzie de soluţii saline, īn funcţie de hematocrit.
b) Colapsul caloric decompensat: constituie o variantă a deshidratării globale, fiind vorba de pierderi de apă şi electroliţi, prin transpiraţii masive, pānă la 2 litri/24 de ore. Sudoraţia exprimă efortul organismului de a elimina excesul de căldură prin vasodila'tatie periferică.
Tablou clinic. Debutul este acut, uneori supraacut. cu: apatie intensă, cefalee, facies congestionat, greţuri, vărsături, tulburări vizuale, dureri musculare, stupoare, lipotimie; temperatura poate atinge valori foarte ridicate. Datorită transpiraţiilor deosebit de abundente, volumul sanguin poate fi redus cu 50%. Dacă nu se intervine prompt, urmează prăbuşirea tensională gravă, cu paloare şi comă. Tratament. Scoaterea bolnavului din mediul īncălzit, repaus la pat, reechilibrare hidrosalinā. atāt per os cāt şi parenteral, īn funcţie de hematocrit şi de ionogramă. Sarea va trebui administrată mai multe zile, pānă ce NaCl urinar ajunge la peste 3 g/l. Se vor administra, de asemenea, analeptice (effortil), vitamina B,, hemisuccinat de hidrocortizon. Vasopresoarele se vor administra numai īn cazurile rare, cānd TA nu se redresează după soluţiile saline.
Contraindicate sunt: transfuziile de sānge, aplicări de gheaţă sau de apă rece.
Sincopa calorică |
sus |
Simptomatologia comportă o stare uşor delirantă, adinamie severă, pierderea conştientei. Se poate produce o dilataţie venoasă periferică, ducānd la hipotensiune cu hipoxie cerebrală consecutivă. Bolnavul este transpirat, foarte palid, cu flaciditate musculară, uneori febră (pānă la 39°), mai ales dacă accidentul se produce după efort. Tratament. Sincopa calorică are evoluţie spontan benignă. Pacientul va fi scos din mediul respectiv şi aşezat culcat, fără pernă. Analeptice (effonii).
Comportă două forme fiziopatologice şi clinice :
a) Sincopa calorică, prin anemie cerebrală cu inhibiţie cortico-subcorticală. Se administrează analeptice.
b) "Atacul" de insolafie. īmbracă aspect de edem cerebral, cu sindrom de hipertensiune intracraniană, prin lezarea directă a me-ningelui.
Semne clinice. Dominate de: cefaiee, fotofobie. hipertensiune, absenţa transpiraţiei, apoi hipotonie, uneori comă.
Tratament. Cameră răcoroasă, īmpachetări reci, aplicaţii reci pe craniu. Depletive : rahicenteză cu extragere de 15-20 ml LCR, sulfat de Mg 1-2 fiole i.v,, ser glucozat hiperton, 50-100 ml. īn caz de hipotensiune, vasopresoare (effortil).
şocul caloric ("atacul anhidrotic" caloric, "heat stroke") |
sus |
Este forma cea mai gravă de agresiune calorică. Se datoreşte unei prăbuşiri a mecanismelor termoreglării. īn lipsa tratamentului, prognosticul este fatal; sub tratament, 15-20% letalitate.
Tablou clinic. De cele mai multe ori, debut cu cefaiee, ameţeli, nelinişte, micţiuni imperioase, delir sau stare confuzională, īncetarea totală a transpira[iei, febra foarte ridicată, 40-41, sau chiar 42° ; convulsii, pierdere bruscă a conştientei; hiperpnee şi tetanie ; tahicardie (uneori peste 150/min), TA scăzută, mioză, vărsături, diaree.
Semne de laborator. Se constată: hiperleucocitoză (pānă la 30.000). scăderea factorilor coagulării, putānd conduce la CID, aci-doză metabolică, creşterea TGO. LDH, CPK.
In rezumat, semnele principale sunt: anhidroză, hiperpirexie, pierderea stării de conştientă.
Tratament:
- trebuie să fie făcut de extremă urgenţă, pentru a nu se ajunge la leziuni ireversibile, mai ales īn suprarenale şi centrii nervoşi. Scopul este teducerea temperaturii sub 39°. īn interval de o oră.
Comportă:
- baie sau duş cu apă rece, mijlocul cel mai rapid şi mai eficient ; īmpachetări cu cearceafuri umede, pungi cu gheaţă pe cap şi pe ceafă;
- analeptice, in cazul īn care manevrele de răcire au dus la colaps;
- dantrolenul (Dantrium), regularizează pompa de calciu : 1-10 mg/kg, i.v., după o doză iniţială de 2,4 mg/KG; febra cedează īntr-o oră. Acest medicament constituie īn prezent tratamentul de elecţie īn hipertermia malignă şi el va fi utilizat cāt mai rapid posibil (Baud, 1991).
Contraindicate: alcoolul, perfuziile (īn faza iniţială există hiper-volemie).
Dacă tratamentul s-a instituit tardiv, la peste 4 ore, sau nu a fost suficient de eficient, pot rămāne sechele: ataxie cerebrală, insuficienţă hepatică sau renală, atingere miocardică, rabdomioliză.
Colapsul caloric ("heat exhaustion")
