mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Transplantul de maduva osoasa
Index » Oncologie si hematologie » Transplantul de maduva osoasa
» Urmarirea pacientilor dupa transplantul de maduva osoasa

Transplantul de maduva osoasa


Transplantul de celule stern hematopoietice este efectuat in mod obisnuit pentru doua motive: (1) inlocuirea unei maduve hematopoietice anormale, dar nu maligna, distrusa in mod intentionat fie prin iradiere, fie prin chimioterapie, sau (2) in vederea administrarii unor doze mai mari decat uzuale de chimioterapie mielotoxica si/sau radiatii, pentru tratarea unor afectiuni maligne. Tipurile de anomalii ale maduvei osoase care sunt tratate prin transplant includ atat boli congenitale, cat si boli dobandite; bolile maligne tratate prin transplant hematopoietic includ leucemiile acute si limfoamele, ca si tumorile solide care par sa aiba o curba doza - raspuns la chimioterapie (vezi tabelul 116-1). Sursa de celule stern hematopoietice poate fi maduva osoasa, sangele periferic, sangele cordonal sau tesutul hepatic fetal al unui alt individ, in general o persoana compatibila din punct de vedere imunologic in cadrul complexului major de histocompatibilitate (vezi capitolul 306). Sangele cordonal este de obicei disponibil in cantitati prea mici pentru a putea reconstitui maduva unui adult, astfel ca transplanturile de sange cordonal se fac aproape exclusiv la copiii. Tesutul hepatic fetal obtinut de la feti in saptamana 10-14 de gestatie constituie o sursa bogata de celule hematopoietice, dar astfel de transplanturi sunt rare din cauza materialului insuficient. Atunci cand donatorul este o alta persoana, transplantul se numeste allogenic. Maduva osoasa autologa si sangele periferic pot fi conservate inainte de efectuarea ablatiei medulare, in vederea reinfuzarii dupa terapie ablativa. Acest fel de transplant se numeste autolog. In cazul special in care donatorul este un geaman identic din punct de vedere genetic cu primitorul, transplantul se numeste singenic. in toate aceste tipuri de transplant, celule stern hematopoietice sunt infuzate intr-o vena periferica a primitorului, ele dirijandu-se spre maduva osoasa unde vor restabili hematopoieza. inceputurile transplantului modern de maduva osoasa pot fi considerate experientele pe animal in cadrul carora soareci expusi la doze letale de iradiere corporala au putut fi salvati prin ecranarea splinei. Ulterior s-a demonstrat ca astfel de animale iradiate letal pot fi salvate si prin infuzarea intravenoasa de maduva osoasa. Transplantul allogenic de maduva osoasa a fost efectuat cu succes pentru prima data in ultimii ani ai deceniului 1960 si a fost acceptat in mod gradat ca tratament in anii 1970. Transplantul autolog cu maduva osoasa a fost folosit cu succes pentru prima data pentru vindecarea pacientilor cu limfom, in ultimii ani ai deceniului 1970, fiind larg utilizat in anii 1980. Numarul de transplanturi autologe il depaseste in prezent pe cel al transplanturilor allogenice.










Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor