Definitie. Pierderea scurta de constienta este o criza cerebrala, cu o durata de cate secunde la cate minute, determinata de perturbarea tranzitorie a activitatii formatiunii reticulate si a cortexului cerebral, stare spontan reversibila la majoritatea cazurilor.
Odata cu abolirea pasagera a functiilor psihice si senzoriale, au loc si tulburari ale tonusului muscular, provocand de obicei caderea bolnavului.
Fenomen revelator uneori in cadrul diagnosticului si indicator prognostic loros, pierderile scurte de constienta constituie in acelasi timp o urgenta medicala prin riscul mortii subite pe care il implica.
Starea de constienta este rezultatul actiunii concomitente a patru formatiuni nervoase:
1. Formatiunea reticulata a trunchiului cerebral.
2. Talamusul nespecific (sistemul de proiectie difuza talamica).
3. Hipotalamusul posterior.
4. Cortexul.
Primele trei elemente fac parte din formatiunea reticulata, ai carei neuroni primesc eferente de la caile specifice intero-, extero- si proprio-ceptive pe care Ie conduc lent (datorita multitudinii sinapselor) spre cortex, cat si de la cortex. In felul acesta se realizeaza o depolarizare subliminara a neuronilor cerebrali, fenomen care faciliteaza actiunea impulsurilor specifice si in acelasi timp, o frenare a activitatii tonice a formatiunilor reticulate prin intermediul conexului (feed-back rcticulo--cortico-rcticulat).
Dezaferenlarea sistemului rcticulat actitor ascendent determina somnul (proces functional si reversibil), coma (proces reticulat patologic si ireversibil spontan) si o gama riata de stari intermediare (somnolenta, confuzie mintala, obnubilare, torpoare, letargic).
Etiologia. Etiologia complexa a pierderilor scurte de constienta recunoaste doua mecanisme fundamentale :
I. Un mecanism activ, care implica afectarea primiti directa a encefalului: aici se clafisica epilepsia si asa-numitele crize psihice".
II. Un mecanism pasiv, in care pierderile de constienta sunt datorate efectului anoxiei generalizate de diferite etiologii asupra encefalului. Se disting:
a) crize cerebrale anoxo-asfixice ;
b) crize cerebrale anoxo-ischemice (sincope reflexe, ortostatice, cardiace, sculare).
