Definitie. Este un ritm auricular paroxistic regulat si fix, cu o frecnta intre 250-300/min, insotit de un raspuns ntricular variabil ca frecnta, in functie de gradul blocajului AV (de obicei 2/1, deci o alura ntriculara injur de 150/min). Cand blocajul este fix, ritmul apare regulat; cand blocajul este variabil, ritmul ntricular este neregulat.
Cuprins:
Analogă fibrilaţiei auriculare: cardiopatie ischemică (mai ales infarct), cardiopatii inflamatorii (RAA. miocardite de diverse origini), cardiopatia hipertensivă: mai rar alte cauze: Basedow. intervenţii chirurgicale pe torace, intoxicaţii etc. In 10% din cazuri, flutterul atrial apare idiopatic.
Tablou clinic |
sus  |
Manifestări clinice nesemnificative : ameţeli, astenie, palpitaţii, jenă precordială, mai rar - īn caz de ritm ridicat - semne de decompensare cardiacă; excepţional, stare sincopală sau şoc; īn caz de bloc 4/1 ritmul ventricular apare normal (70-90 /min) şi numai ECG descoperă tulburarea de ritm. Modificarea spontană a frecvenţei pulsului, cu o cifră reprezentānd 1/2 sau 1/3 īn plus sau īn minus faţa de ritmul decelat iniţial, este semn preţios pentru flutter atrial cu schimbare de blocaj.
Evidenţierea, la ascultaţia īndelungată a inimii. īn flutterul atrial. de "clic"-uri determinate de contracţiile atriale, precum şi decelarea la inspecţia jugularelor a unor pulsaţii mult mai frecvente, de obicei duble faţă de bătăile inimii, constituie preţioase semne pentru diagnostic. Un acces de flutter paroxistic poate dura de la ore la ani de zile.
ECG: prezenţa unor unde P care se succed fără īntrerupere sau cu un interval izoelectric redus īntre ele. avānd panta ascendentă rapidă şi pantă descendentă lentă - aspectul īn "dinţi de Fierăstrău"; frecvenţa lor variază in jur de 300/min, iar ritmul ventricular īn jur de 150 (bloc 2/1); rareori, conducerea AV nu este blocată, frecvenţa ventriculară fiind similară celei atriale; uneori blocul este instabil, alternānd 2/1,3/1,4/1, astfel că ritmul ventricular apare neregulat.
Undele de flutter se observă cel mai bine īn D" Dni, aVF şi V,. Diagnostic pozitiv. Este esenţial de ordin ECG. Unele elemente clinice jpot ajuta īn orientarea diagnosticului către un flutter atrial.
a) In caz de flutter cu blocaj fa. compresiunea sinocarotidiană determină o accentuare a blocajului AV, astfel că frecvenţa pe durata compresiunii poate scădea la 2/1, pentru a reveni la valoarea iniţială după īntreruperea compresiunii, spre deosebire de tahicardia sinusală, la care frecvenţa creşte progresiv şi, spre deosebire de tahicardia paroxistică supraventriculară, unde se poate produce īntreruperea completă a ritmului paroxistic.
Efortul fizic poate suprima blocul şi astfel creşte frecvenţa ventriculară, de obicei la dublu; dar un efort prea mare este riscant, mai ales la bătrāni, unde flutterul este mai des īntālnit, cu prăbuşirea debitului cardiac şi şoc cardiogen.
b) īn caz de flutter atrial cu blocaj variabil, ritmul este neregulat, dar efortul fizic ii poate regulariza, reducānd in acelaşi timp
frecventa inimii; compresiunea sinoatrială poate diminua frecventa ventriculară care, după īncetarea compresiunii, revine progresiv la valorile iniţiale. Decelarea de "clic"-uri şi observarea discrepanţei dintre pulsaţiile jugularelor şi frecvenţa pulsului radial pot ajuta diagnosticul clinic.
Diagnostic diferenţial |
sus |
1. Clinic:
a) īn caz de blocaj fix cu ritm rapid regulat se vor elimina :
- tahicardia paroxistică supraventriculară: compresiunea sinusului carotidian nu modifică deloc sau opreşte ritmul paroxistic, restabilind ritmul sinusal. pe cānd īn flutterul atrial poate īncetini frecvenţa, dar ea revine, după decompresiune, la valoarea iniţială;
- tahicardia paroxistică ventriculară rămāne neinfluenţată de compresiunea sinocarotidiană.
b) Flutterul atrial cu blocaj variabil se diferenţiază de fibrilaţia atrială prin proba efortului care accentuează neregularitatea inimii īn fibrilaţie, pe cānd flutterul atrial cu răspuns neregulat se regularizează.
2. Electrocardiografie:
a) Flutterul airial paroxistic cu ritm rapid se diferenţiază faţă de fibrilaţia atrială, cu care īnsă flutterul se poate asocia, prin decelarea undelor de flutter, mai ales īn D," Din, aVF şi a undelor F din fibrilaţia atrială. īn special īn V,;
b) Faţă de tahicardia paroxistică supraventriculară sau ventriculară, diferenţierea se face īnregistrānd modificările de frecvenţă
prin manevra de compresiune sinocarotidiană, care poate sidera TPA, nu influenţează TPV şi reduce frecvenţa numai pe durata compresiunii īn flutterul atrial.
- Terapia de elecţie este conversia prin şoc electric (avānd īn vedere că este aritmia cea mai refractară la medicamente şi faptul că īn 90% din cazuri conversia se face īn ritm sinusal):
- Deşi este posibilă regresarea spontană, gravitatea consecinţelor unui ritm foarte ridicat impune, īn absenţa şocului electric, administrarea de digitală care. īn 70% din cazuri, transformă flutterul īn fibrilaţie atrială: lanatosid C. 3-4 fiole/24 de ore (0,4 mg la 6-8 ore), după care se continuă digitalizarea orală (0,10-0,30 g digitalis pulvis sau 20-30 picături de digitalină); īn infarctul de miocard, tratamentul de atac se reduce la jumătate dar se va recurge la calea i.m.; asocierea cu cordaronă este preferabilă;
- Propranololul, cānd există o hipertonie simpatică şi ca adju-vant īn tireotoxicoză : 4 x 20-40 mg/zi per os.
Etiologic
