Moartea clinica, desemnata modern cu termenul de oprire cardio-circulatorie, reprezinta acea stare în care functia cardiopulmonara a încetat; în absenta instituirii manevrelor adecte de resuscitare cardio-pulmonara, dupa 3-5 minute se instaleaza leziuni cerebrale ireversibile, care duc la ceea ce este cunoscut ca moarte cerebrala.
Resuscitarea cardio-respiratorie, care îsi propune sa împiedice aparitia leziunilor cerebrale ireversibile si sa mentina viabile celulele organismului, în conditiile unei perfuzari tisulare corespunzatoare cu sânge oxigenat, cuprinde mai multe manevre, ce trebuie cunoscute de orice medic si aplicate, în functie de complexitatea lor, de la locul de acordare a primului ajutor pâna la nivelul unitatii sanitare ce beneficiaza de cele mai ansate dotari.
Factorii responsabili de posibilele rezultate nefavorabile ale [RCR] sunt reprezentati de:
- timpul prelungit de stop cardiac ce precede RCR;
- fibrilatia ventriculara prelungita;
- perfuzia coronariana si cerebrala inadecta pe parcursul masajului cardiac;
Manevrele componente ale termenului larg cuprinzator de resuscitare cardio-respiratorie se împart, în functie de importanta lor în cadrul unei secventialitati temporale, în urmatoarele 3 faze:
1. Resuscitarea de baza (de urgenta, basic cardiac life support = BCLS), cu 3 obiective:
a) A (airway) = asigurarea libertatii cailor respiratorii → efectuare a urmatoarelor manevre:
- asezare a capului în hiperextensie;
- protruzie a mandibulei;
- deschidere a gurii, manual sau cu deschizatorul de gura;
- control rapid al libertatii orofaringelui (digital, prin laringoscopie, cu compresa fixata în pensa etc.);
- asezare în pozitie de siguranta (decubit lateral drept, cu mâna de deasupra sub obrazul decliv, membrul pelvin decliv în flexie si cel de deasupra în extensie), pentru a preîntâmpina riscul aspiratiei gastrice;
- introducere a unui dispozitiv de mentinere a libertatii cailor respiratorii (pipa Gueddel etc.);
- în ultima instanta, intubare orotraheala (metoda cea mai sigura de asigurare a libertatii cailor aeriene, asigurând în plus si realizarea ventilarii pacientului).
b) B (breathe) = respiratie artificiala → presupune urmatoarele gesturi:
- instituirea unui ritm ventilator de 12-l4 respiratii / minut;
- realizarea unei respiratii gura la gura, gura la nas, sau – optim – a unei ventilari mecanice pe sonda de intubatie orotraheala; manevrele de respiratie artificiala trebuie sa fie sincronizate cu manevrele de compresie toracica (masaj cardiac extern), în ritm de 2 insuflatii ample la 15 compresii toracice (daca este un singur resuscitator), respectiv o insuflare ampla la fiecare 5 compresii toracice (atunci când sunt 2 resuscitatori).
c) C (circulation) = resilirea circulatiei → presupune urmatorele obiective:
- refacere acti si eficienta a activitatii miocardice: posibila numai în primul minut de la oprirea cardiaca, prin manevre de stimulare mecanica (lovituri de pumn aplicate presternal, eficiente numai în cazul fibrilatiei ventriculare);
- pompare artificiala a sângelui, prin manevre de masaj cardiac (compresiune presternala în treimea mijlocie a sternului, realizata cu podul palmei si cu toata greutatea corpului resuscitatorului, în ritm de 60-70 miscari / minut).
2. Resuscitarea ansata (adnced cardiac life support = ACLS), justificata de aparitia diferitelor modificari fiziopatologice si având la rândul sau 3 obiective:
a) D (drugs) = administrare de medicamente (adrenalina, bicarbonat de sodiu, solutii perfuzabile etc.) cu rol în reluarea activitatii pompei cardiace:
- adrenalina (doza standard de 0,5-l mg sau 0,015 mg/kgc): produce soconstrictie periferica, cu crestere a presiunii diastolice si deci îmbunatatire a perfuziei coronariene si a fluxului miocardic,
- noradrenalina (în caz de pierderi volemice masive, cu hipotensiune gra),
- dopamina (asigura perfuzie optima a teritoriilor renal si shnic),
- xilina (antiaritmic ventricular, administrat înaintea metodelor de defibrilare, în doza de 1 mg/kgc i.v. în bolus),
- atropina (indicata în cazul opririi cardiace prin bloc atrioventricular, în doza de 0,5-l mg),
- combatere a acidozei (administrare i.v. de bicarbonat de sodiu),
- sustinere volemica, prin administrare de solutii macromoleculare (Dextran) si ulterior de solutii izotone necoloide (glucoza 5%, ser fiziologic).
b) E (ECG) = monitorizare electrocardiografica, care îsi propune sa diferentieze rapid între principalele cauze de oprire cardiaca (fibrilatie ventriculara ? asistolie ? complexe bizare ?), permitând si aprecierea evolutiei activitatii cardiace în cursul si dupa manevrele de resuscitare.
c) F (fibrillation) = tratamentul fibrilatiei ventriculare (defibrilare sau stimulare electrica, prin aplicare de socuri electrice externe).
3. Resuscitarea prelungita (prolonged cardiac life support), cu 3 obiective:
a) G (gauging) = eluarea starii generale a pacientului (eluare a cauzelor si a sanselor de recuperare): prima eluare se face dupa 10-l5 minute, pentru ca, în situatia lipsei de raspuns dupa 60 minute de resuscitare, sa se abandoneze m,asurile de resuscitare si sa se declare decesul subiectului.
b) H (human maintaining) = resuscitarea cerebrala → metode ce au drept obiectiv asigurarea supravietuirii neuronale în vederea recuperarii integrale a sistemului nervos:
- administrare de barbiturice de tipul tiopentalului (25-l00 mg/kgc/zi);
- administrare de manitol 20%, dexametazona (în primele 3 zile, în doza de 1-6 mg/kgc), oxigenoterapie hiperbara, hiperventilatie controlata.
c) I (intensive care) = terapie în regim ATI:
- masuri generale de terapie intensi:
monitorizare a presiunii arteriale medii
hiperventilatie controlata
oxigenoterapie
mentinere a pH-ului la lori între 7,3-7,6
monitorizare a PVC, ECG
monitorizare a homeostaziei sangvine
sedare, anticonvulsinte
monitorizarea temperaturii
- monitorizare cerebrala complexa (LCR, EEG)
- masuri specifice de reanimare cerebrala (dopamina, tiopental).
