mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» recuperarea capacitatii de munci

recuperarea capacitatii de munci


Share




Actiuni medicale recuperatorii

Tratamentul profilactic se adreseaza, mai ales, persoanelor cu factori de risc, cu predispozitie ereditara hipertensi si pacientilor cu anumite bo/i asociate" (diabet, obezitate, ateroscleroza, guta).

Prpfilaxia primara vizeaza identificarea si combaterea factorilor de risc, precum si subiectii hiperreactori". La toti acesti candidati la HTA" este recomandata o dieta mai saraca in sare (cel mult 5 g CINa pe zi /15/), combaterea fumatului, a alcoolismului, a supraalimentatiei, a obezitatii, evitarea sedentarismului si a stressurilor psihice si informationale, etc. Profilaxia secundara consta in tratamentul corect al HTA instalate, prevenind astfel progresiunea si complicatiile acesteia. Profilaxia tertiara cuprinde masurile menite sa mentina bolnavul in activitate si in viata cat mai mult, inlaturand conditiile care i-ar ameninta existenta sa, viata sa acti.

Tratamentul curativ, antihipertensiv propriu-zis, presupune /53/:



- cunoasterea exacta a situatiilor in care se impune reducerea lorilor tensionale;

- aplicarea diferentiata, in functie de particularitatile fiecarei HTA, a celor mai adecte modalitati terapeutice: etiologice, patologice, de combatere a bolilor asociate" si complicatiilor etc;



- controlul riguros al eficientei tratamentului;

- cooperarea optima dintre medic si bolnav, incluzand informarea pacientului asupra celor mai importante laturi ale bolii si terapiei.

Indicatiile tratamentului antihipertensiv se silesc mai ales in functie de cresterea presiunii diastolice. Orice presiune diastolica peste 90 mmHg constant sau prelungit, trebuie tratata (la persoane de peste 50 ani, in general, numai daca presiunea diastolica este mai mare decat 95 mmHg). Bolnavii cu presiunea diastolica peste 120-l30 mmHg necesita tratament energetic, eventual internare. La persoanele cu presiunea diastolica de 90-95 mmHg este nevoie de obicei de control periodic la 6-9 luni si masuri de combatere a factorilor de risc (controlul se face mai des, la 2-3 luni, cand exista boli asociate", la tinerii sub 35 ani, la marii fumatori).

Combaterea HTA sistolice izolate (deci cu presiune diastolica sub 95 mmHg) este recomandata mai ales la rstnici peste 60 de ani, care au presiunea sistolica mai mare decat 180 mmHg. Nu trebuie uitat ca scaderea exagerata si brutala a HTA este riscanta la rste mai inaintate, deoarece teritoriile sculare aterosclerotice, cu posibilitati minime de adaptare a fluxului tisular, sunt expuse la hipoirigare - pericol de ramolisment cerebral.



Scopul terapiei antihipertensive este tendinta de normalizare a presiunii arteriale. Mijloacele actuale, corect aplicate, permit acest lucru la majoritatea pacientilor. Tratamentul trebuie aplicat (nuantat, diferentiat) toata viata bolnavului /4, s.a./. Medicamentul hipotensiv ideal trebuie sa indeplineasca trei conditii: scaderea HTA, diminuarea rezistentei periferice si sa nu scada debitul cardiac ,\'42, s.a./, adaugam sa nu scada prea mult nici debitul circulator cerebral.

Sa se tina seama de faptul ca o crestere a presiunii diastohce cu cea 40 mmHg peste lorile normale sporeste riscul de cardiopatie coronariana de 5 ori si pe cel de accident cerebroscular de 10 ori /46/.

Tratamentul etiologic posibil desigur doar in HTA secundare, aduce adesea vindecarea bolnavului, daca este aplicat precoce, inainte de aparitia nefroangiosclerozei care poate sa intretina HTA si dupa ce cauza initiala a fost indepartata. Hipertensiunea renosculara este vindecabila" chirurgical /24, 41/.



Tratamentul cu loare patogenetica este aplicabil in majoritatea HTA (atat in HTA esentiale cat si HTA secundare in care tratamentul etiologic nu se face sau este insuficient). El este reprezentat de masuri igieno-dietetice, de mijloace medicamentoase etc. /23, 53, 53a, 53b s.a./.

Masurile igieno-dietetice includ dieta hipo- sau desodata (este recomandabil sa se gateasca desodat si sa se adauge sarea in timpul mesei in cantitati reduse, de maximum 3-5 g/24 ore; se pot folosi condimente). La bolnavii cu supragreutate sau ateroscleroza se indica reducerea numarului de calorii si evitarea lipidelor, mai ales a celor de origine animala. Fumatul este strict contraindicat. Bauturile alcoolice, cafeaua si ceaiul sunt permise, in cantitati reduse. Sedentarismul trebuie combatut prin activitate fizica constanta, moderata (plimbari, gimnastica etc). Suprasolicitarea psihica trebuie evitata. Este bine ca pacientii sa beneficieze de concedii fractionate, sa urmeze cure balneo-climaterice (Borsec, Vatra Dornei, Buzias, Cosna, etc). Schimbarea locului de munca poate deveni necesara, pentru a asigura bolnavilor un climat psihic corespunzator. Somnul trebuie reglementat, la nevoie chiar cu sedative si hipnotice (diazepam, 2-l0 mg/zi, hidroxizin 25-50 mg/zi, dormitai 0,1-0,2 g/24 ore).



Medicatia antihipertensi include - dupa OMS 1978 - urmatoarele clase de preparate (acceptate de majoritatea autorilor: 18, 19, 23, 25, 29, 35, 46, 50, 53, 53a, 53b s.a.).

- Diuretice (tiazide, furosemid, acid etacrinic, antialdosteronice, s.a.)

- Agenti care inhiba activitatea sistemului nervos simpatic (alfametil-dopa, clonidina, rezerpina, guanetidina, prazosinul, belocantele necardio-selective si cardioselective cu actiune blocanta asupra receptorilor beta 1, alfablocantele, labetalolul: alfa si belocant.

- Vasodilatatoare cu efect relaxant asupra musculaturii netede a selor (hidralazina, dihidralazina, diazoxidul, minoxidilul, molsidomine, nitroprusiatul de Na, etc.

- Blocantii canalelor lente de calciu (blocanti de calciu, antagonisti ai calciului; anticalcice): verapamilul (isoptin), nifedipina, diltiazemul

- Agenti care inhiba selectiv sistemul renina angiotensina*\' (de exemplu - captopril, care inhiba tranformarea angiotensinei I in angiotensina II; Saralazina - Sarenin, care inhiba competitiv angiotensina II, enalaprilul, ramiprilul, lisinoprilul etc).



Terapia se face, in general, in etape. Se incepe de obicei cu un singur preparat (treapta I); daca nu se reuseste normalizarea tensiunii se fac succesiv diverse combinatii medicamentoase (treptele II, III, IV). in HTA cu presiune diastolica peste 110-l20 mmHg se incepe direct cu tratament combinat.

Se indica doze initial mai mici, care pot fi crescute progresiv si lent in general la 3-7 zile pana sub nivelul la care apar efecte secundare suparatoare. Majoritatea autorilor recomanda ca preparatele sa nu fie schimbate inainte de 2-4 saptamani (tratamentul nu se modifica decat dupa ce se verifica daca bolnavul urmeaza intocmai indicatiile).

Se asociaza de preferinta medicamente din grupe diferite, intr-o anumita succesiune, cu scopul de a potenta actiunile hemodinamice favorabile si de a le contracara pe cele dezantajoase (de exemplu, asociind un belocant la un diuretic se previne cresterea reninemiei prin diuretic; dar nu este indicat sa se administreze belocante cu clonidina, ambele fiind inhibitoare adrenergice). Combinarea permite, de asemenea, reducerea dozelor si deci a efectelor neplacute. (53a, 53b).



in alegerea medicamentelor trebuie sa se tina seama si de eventuale boli concomitente (de exemplu, rezerpina este de preferat in HTA cu hipertiroidism), de rsta bolnavilor si, bineinteles, -de contraindicatiile specifice fiecarui preparat. (53a).

Terapia de inhibitie a sistemului renino-angiotensi-aldosteron, se aplica cu succes (29, 53b s.a.).

Pentru tratament au fost imaginate numeroase protocoale de terapie.

Schema terapie in trepte" dupa Zanchetti (59 a.).

Treapta 1 Beta-blocant IEC Antag. Ca

Treapta II Beta-blocant + diuretic sau Verapamil +

diuretice sau antag. Ca IEC sau .

nifedipina sau diuretic sau

\' prazosin Ului Oliv wb*M nifedipina + IEC

Treapta III Beta-blocant + IEC+ verapamil +

diuretic diuretic + diuretic +

nifedipin sau antag. Ca sau IEC sau

prazosin beta-blocant nifedipin + beta-blocant + IEC

Treapta IV. Orice asociere de medicamente care este eficienta



IEC =a= inhibitori ai enzimei de conversie

in continuare fi redata conduita care se bucura in prezent de cea mai larga adeziune.

Prima treapta de tratament medicamentos o reprezinta diureticele, eventual belocantele. Diureticele se administreaza la 2-3 zile sau zilnic, in functie de gravitatea HTA.

Dezantajul major al diureticelor in cura prelungita este hipokaliemia (de unde si necesitatea de a controla periodic ionograma sanguina si urinara si de a substitui eventual potasiul). Pericolul hipopotasemiei este mai mare la bolnavii digitalizati. Daca diureticele sunt administrate discontinuu, de 2-3 ori pe saptamana si in doze mici sau moderate, iar alimentatia este completa, incluzand fructe si legume, nu se ajunge in general la hipopotasemie (nu trebuie ignorate pierderile de K pe alte cai, de exemplu prin diaree). Asocierea de rutina a spironolactonei pentru a preveni hipopotasemia nu este indicata (antialdosteronicele trebuie rezerte mai ales pentru HTA din hiperaldosteronismul primar si bolnavilor cu hiperuricemie, unde alte diuretice nu sunt recomandate). Tiazidele sunt contraindicate in guta si diabet si au eficienta redusa la bolnavii cu clearance-ul creatininic sub 30-40 ml/minut; in aceste situatii se recomanda furosemidul sau acidul etacrinic, care la randul lor devin ineficiente la clearance-ul creatininic sub 5 ml/minut.





in HTA in care se poate presupune ca reninemia este crescuta

tratamentul poate fi inceput cu belocante (de exemplu, propranolol). Pe

langa efectul antireninic belocantele mai au si alte qntaje: reduc

debitul cardiac si consumul de oxigen al inimii, protejeaza impotri

descarcarilor bruste de catecolamine in timpul suprasolicitarilor psihice si

fizice (de aceea sunt indicate in HTA asociate cu cardiopatie ischemica

dureroasa) etc. Principalele contraindicatii ale belocantelor\'sunt astmul

bronsic si insuficienta cardiaca (bronhoconstrictia este mai pronuntata la

belocantele neselective, de exemplu, propranolol si foarte redusa la cele

selective, cum ar fi Acebutololul - Sectral). Aceste preparate trebuie evitate

si la bolnavii bradicardici, la cei cu bloc atrioventricular, cu insuficienta



circulatorie periferica arteriala etc. in numeroase cercetari clinice s-a

demonstrat eficienta administrarii de IEC inca din prima etapa a

tratamentului HTA au efecte benefice asupra evolutiei si prognosticului.

(53a, 53b s.a.).

A doua trapta presupune asocierea diuretic cu belocant sau cu rezerpina, sau cu alfametildopa. Rezerpina si alfametildopa pot acti un ulcer duodenal si produc depresie si sedare (sunt contraindicate la bolnavii cu psihoze depresive si in profesiile care cer concentrare, de exemplu la soferi), uscaciunea gurii, congestie nezala etc. Alfametildopa determina hipotensiune ortostatica si in cazuri mai rare, febra si hepatita toxica. Asocierea IEC sunt deseori necesari.

in a treia etapa, la diureticele si inhibitoarele adrenergice mentionate, se adauga un sodilatator. Vasodilatatoarele au antajul de a ameliora fluxul sanguin renal, insa cresc debitul cardiac si consumul de oxigen al inimii (sodilatatoare sanguine sunt contraindicate la bolnavii cu cardiopatie ischemica; ele se pot, eventual, administra in asociere cu belocante - 13. s.a.).



Asocierea IEC in lipsa contraindicatiilor este benefica.

La nevoie, in a patra etapa, se recurge, alaturi de medicamentele precedente, la doi agenti antihipertensivi foarte puternici: clonidina sau guanetidina. Ambele*1 sunt grete de marcate efecte secundare (mai ales hipotensiune ortostatica; clonidina determina sedare accentuata, iar intreruperea brusca a tratamentului poate genera crize hipertensive).

HTA maligna, reprezinta o urgenta terapeutica si necesita in general, spitalizarea bolnavilor. Tratamentul trebuie instituit prompt, eventual incepandu-se chiar cu antihipertensive injecile ( mai jos). Se recomanda, mai ales antireninice si simpatolitice, ICE, eventual asociate cu diuretice. Administrarea de sodilatatoare se face numai in asociere cu belocante. Cresterea retentiei azotate sub tratament antihipertensiv nu reprezinta o indicatie de intrerupere a tratamentului, deoarece agrarea functiei renale este in general tranzitorie si insuficienta renala poate fi actualmente stapanita prin hemodializa. HTA maligna, care s-a dovedit refractara la orice alt tratament, poate beneficia de binefrectomie si dializa cronica sau mai bine transt renal (daca acest act poate fi considerat beneficiu).



Tratamentul crizei hipertensive (TA 250/140) si encefalopatiei hipertensive se face de regula in conditii de stationar, in servicii de terapie intensi /9 s.a./.

Se folosesc de preferinta antihipertensive injecile:

- rezerpina: Raunervil (fiole de 2,5 mg); se incepe cu 1 mg i.v., daca efectul nu este satisfacator se poate injecta din nou 1-2 mg dupa 2-3 ore;

- hidralazina: Nepresol, fiole de 25 mg; se administreaza 10-25 mg i.v. sau i.m.; doza se poate repeta dupa 2-4 ore;

- diazoxid (Hyperstat, Hypertonalum) fiole de 300 mg; se administreaza fractiuni de 75-300 mg i.v., care se pot repeta dupa 1-2 ore;

- clonidina (Catapresan), fiole a 0,150 mg i.m. sau i.v. la fiecare 4-6 ore;

- nitroprusiat de sodiu: (Nitropruss), se administreaza in perfuzia continua (substanta necesita preparare speciala); se poate asocia cu diazoxidul);

- diuretice: furosemid, 40-240 mg/24 ore; acid etacrinic 50-200 mg/24 ore.



Edemul cerebral din encefalopatia hipertensi poate h combatut prin administrare de manitol (sol.20%, 100-500 ml/24 ore).

La bolnavii agitati se poate utiliza diazepamul (5-l0 mg i.m. sau i.v.)

Valorile tensionale nu trebuie scazute brusc si excesiv (pericol de ramolisment cerebral la bolnavii cu insuficienta circulatorie cerebrala).

Trebuie mentionat faptul ca multi autori considera util tratamentul initial al oricarei crize hipertensive cu regitina, mai ales in situatiile in care un feocromocitom nu se poate exclude cu certitudine.

Eficienta tratamentului se testeaza prin determinarea periodica a tensiunii arteriale, prin eluarea consecintelor HTA. Tensiunea (in orto- si clinostatism) se masoara zilnic in timpul silirii tratamentului si imediat dupa spitalizare, cand se modifica ritmul de viata. In HTA silizata prin terapie, determinarea TA saptamanal sau lunar este suficienta. Examinarile complementare de control ( diagnosticul HTA) se fac la inceputul tratamentului si apoi ori de cate ori este nevoie, in general la interle de 3-l2 luni. Bolnavii trebuie educati in acest sens.



Pacientii trebuie sa cunoasca gravitatea complicatiilor HTA precum si posibilitatea de a le preveni, urmand indicatiile medicale. Ei trebuie sa stie ca tratamentul este eficient numai daca este urmat un timp practic nedefinit chiar si atunci cand HTA nu se exteriorizeaza prin simptome suparatoare si este depistata accidental. Informarea pacientilor poate fi usurata de brosuri pentru hipertensivi", cu sfaturi utile si incurajatoare /36, 53a, 53b s.a./.

Tratamentul H.A.R.C. boala esentiala este similar cu cel din orice H.A.E. sistemica, cu urmatoarele particularitati:

*. necesita o terapie hipotensoare mai energica. S-au obtinut rezultate bune cu guanetidina, se incepe cu doua lete la zi (o leta are 0,010g) si se creste zilnic cu cate o leta pana la obtinerea efectului dorit (doza maxima terapeutica 5 lete pe zi), apoi se scade treptat pana la doza minima eficienta, rezultate bune s-au obtinut cu betanidina si clonidina, precum si cu hipopresol in doze uzuale.



- este necesar sa se asocieze depletive ca sulfatul de magneziu 25% administrat in doze crescande de 3-6-8-l0 cm3 i.v. zilnic, incet, de regula seara la culcare, singur sau, in cazuri severe, asociat cu furosemid in lete sau chiar injectii i.v. Cura de sulfat de magneziu se face timp de 12 zile (se poate repeta dupa nevoie).

Se asociaza medicamente reglatoare ale somotricitatii, Hydergina, Dihidroergotoxina sau Redergina 3x10-l5 pic. la zi timp indelungat. Uneori cefaleea cedeaza dupa infiltratia nervului Arnold cu novocaina sau xilina (0,5-l%), 5 cm zilnic in 5-6 sedinte.

Regimul igieno-dietetic, diureticele, sedativele si psihoterapia sunt administrate ca si in cazul H.A.E. obisnuita. Se insista pentru evitarea fumatului. Rezultatul tratamentului se considera bun cand T.A.C.R. scade sub lorile de 50 mmHg si cand bolnavul se simte bine (27).

Ca tratament adjunt se foloseste pentru HAE infuzia de frunze (isop, patlagina, mesteacan) sau flori (sulfina, paducel, coada calului), radacini (leriana) sau infuzie de macerat de sc, traista ciobanului, etc.



Tipareste Trimite prin email








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2021 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai