Index » Boli » Boli cardiace
» Recuperarea bolnavilor cu cardiopatii valvulare

Recuperarea bolnavilor cu cardiopatii valvulare

Consideratii generale, morbiditate si invaliditate Cardiopatiile vallare reprezinta afectiunile cardiace al caror substrat il constituie tulburarea functiei de supapa a uneia sau mai multor valle cardiace. Tulbura\';\'1*Ať realizate pot fi de tipul insuficientei sau stenozei, dupa cum orificiul vallar nu se poate deschide sau inchide normal in acele faze ale revolutiei cardiace in care ar trebui sa fie deschis si respectiv inchis /21, 22/.
Sunt frecvente, urmand imediat cardiopatiilor arteriale, in randul cauzelor de morbiditate si mortalitate cardiovasculara ale populatiei. Marea majoritate a cardiopatiilor vallare (CV) sunt de origine reumatica, dar, ateroscleroza, luesul, tuberculoza, unele colagenoze etc, pot interveni de asemenea, in producerea lor.
Reprezinta, cel mai adesea, leziuni sechelare, cicatriciale, deformante ale unui proces inflamator care intereseaza endocardul sau aparatul vallar (valle, inel vallar, cordaje tendinoase, muschi papilari).

Se vorbeste in aceste cazuri despre vallopatii lezionale, tulburarea functiei vallare fiind consecinta leziunilor anatomice ale aparatului vallar. Mai rar, desi aparatul vallar este intact, functia sa este tulburata secundar unor leziuni cardiace extravallare (de exemplu, dilatarile miocardice excesive impiedica inchiderea completa a vailelor mitrale si tricuspide in timpul sistolei, rezultand insuficienta mitrala sau tricuspidiana consecutiva). Aceste cazuri sunt denumite ca si vallopatii functionale, sau, mai corect, insuficiente (disfunctii) ale aparatului vallar.