Angina pectorala este definita clinic ca o durere cu caracter constrictiv - ca o gheara ce prinde pieptul sau ca un cutit infipt in inima -localizata cel mai frecvent retrosternal, cu iradiere pe fata mediala a membrului superior stang, pana in ultimele doua degete, declansata de efort, cu durata de pana la 15\' , care cedeaza la oprirea efortului sau la aplicarea de nitroglicerina.In anumite cazuri, caracteristicile anginei pectorale se pot abate insa de la aceasta descriere. Astfel, caracterul durerii poate fi de presiune, sfasiere, arsura, ori pur si simplu de ce neplacut" retrosternal. Uneori, durerea poate fi confundata ori chiar inlocuita de o senzatie de lipsa de aer, instalata la efort, care cedeaza la repaus ori la administrarea de nitroglicerina.
Durerea din angina pectorala poate iradia si in: mandibula, membrul superior drept ori ambele membre superioare, epigastru, umar etc. Uneori durerea retrosternala este absenta ori putin resimtita de bolnav, sediul principal al durerii fiind unul dintre locurile de iradiere a durerii din angina pectorala.
Cel mai important caracter al durerii din angina pectorala este aparitia sa la efort si linistirea sa la repaus ori la administrarea de nitroglicerina. Comportarea crizei de angina pectorala la nitroglicerina trebuie apreciata in mod critic. Testul terapeutic este pozitiv daca durerea cedeaza la 1 - 3\' de la aplicarea nitroglicerinei, mai ales daca concomitent bolnavul acuza cefalee (semn al sodilatatiei cerebrale). Daca criza trece la mai putin de 1\' ori la mai mult de 3 - 4\' de la plasarea letei de nitroglicerina sub limba, legatura nitroglicerinei cu disparitia crizei de angina pectorala este indoielnica. Uneori, criza de angor nu trece la nitroglicerina pentru ca leta este veche, ori pentru ca nu s-a dizolt corespunzator, producand un test terapeutic fals negativ.
Durata crizei de angina pectorala poate depasi, in cazuri mai rare durata de 75 minute. Aceasta se intampla indeosebi cand factorii etiologici declansanti ai crizei dureaza mult timp (de exemplu, angorul care insoteste crizele de tahiaritmie poate dura pana la oprirea aritmiei ori pana la rarirea suficienta a ritmului ventricular).
Cand angina pectorala se repeta constant la efortul de o anumita intensitate, imbracand caracterele clasice descrise mai sus, ea poarta numele de angina pectorala sila.
Examenul obiectiv al bolnavilor nu ofera date caracteristice. Cresterea presiunii arteriale si tahicardia sunt frecvente; ele premerg criza de angina pectorala si constituie mecanismele declansatoare imediate ale acesteia. Examenul cordului evidentieaza eventual semnele bolii de fond (cardiopatia ischemica, insuficienta aortica etc). Scaderea compliantei ventriculare este indicata frecvent de aparitia zgomotului IV.
Diagnosticul diferential al durerii din angina pectorala trebuie facut practic cu toate durerile toracice si din etajul abdominal superior. Cele mai frecvente probleme de diagnostic le ridica:
- durerile neuromusculare toracice secundare spondilozei si cele din celulita precordiala: in acest caz, durerile sunt declansate de modificarile meteorologice, dureaza mult (ore, zile), sunt exagerate de respiratie ori de alte miscari nu depind de efort (decat, eventual, in mica masura), nu cedeaza la nitroglicerina ci la antiinflamatoare nespecifice, nu se insotesc de fenomene generale si evolueaza cu dureri la palparea partilor moi;
- durerile precordiale din neuroza (indeosebi anxioasa), sunt descrise ca intepaturi periapexiene, apar si dispar capricios, mai ales in functie de factori emotionali, indeosebi la femei, in contextul caracteristic al neurozei;
- hernia de hiatus esofagian, pneumotoracele spontan, pleureziile, zona zooster, fracturile costale etc. si durerile din etajul abdominal superior din ulcer, colica biliara, pancreatita etc. La diagnosticul diferential al anginei pectorale cu aceste dureri sunt utile conditiile de aparitie a durerilor, deseori diferite de cele din angina pectorala, precum si datele clinice si paraclinice proprii bolilor in cauza.
Bolnavii pot avea insa concomitent atat dureri precordiale de origine extracoronariana, cat si angina pectorala. Cateodata insasi unele dintre bolile enumerate mai sus sau altele cum ar fi anemia severa, intretin ori declanseaza o angina pectorala reala, aparuta pe fondul unei arterosleroze coronariene. in aceste situatii, denumite intricari", factorii care declanseaza manifestarile bolii extracoronariene pot induce angina pectorala. Caracteristicile anginei pectorale, in aceste cazuri, sunt insa modificate (durerea apare in alte conditii decat efortul, dureaza mult etc).
Electrocardiograma poate confirma diagnosticul de angina pectorala, dar nu il poate infirma. Ischemia coronariana modifica indeosebi segmentul ST (care se subdeniveleaza, este rectiliniu ori descendent) si unda T (care devine simetrica si negati, asa zisul T ischemic", ori simetrica si poziti) si poate induce tulburari de ritm si de conducere.
Aceste semne pot aparea numai in timpul crizelor de angina pectorala, intre crize electrocardiograma putand fi normala /19 s. a, /.
Cand electrocardiograma efectuata in repaus este normala, iar durerile bolnavului sugereaza criza de angina pectorala, este necesara efectuarea unei probe de efort, cu inregistrarea electrocardiogramei inainte, in timpul si dupa efort. Efortul se poate efectua pe bicicleta ergometrica, pe covor rulant ori pe scarita Master. Se tinde la realizarea efortului maximal (atins cand se ajunge la frecventa cardiaca egala cu 220 care cuprinde si rsta in ani) sau a celui submaximal (atins cand se ajunge la o frecventa cardiaca de 90% din frecventa cardiaca maximala). Testul este pozitiv daca electrocardiograma inregistreaza subdenivelarea segmentului ST cu caracter orizontal ori oblic descendent, cu adancimea de 1 mm sau mai mult. Testul de efort pozitiv confirma cardiopatia ischemica. Exista insa un procent riabil de teste de efort fals pozitive sau fals negative sau incerte.
Certificarea aterosclerozei coronariene se poate face cu ajutorul coronarografiei selective. Aceasta metoda poate preciza numarul de trunchiuri coronariene afectate, gradul acestei afectari si starea circulatiei colaterale.
Coronarografia selecti este obligatorie in situatiile in care se discuta posibilitatea interventiilor chirurgicale, by pass aortocoronarian, rezectia anevrismului ventricular etc).
Diagnosticul etiopatogenetic al anginei pectorale trebuie sa precizeze:
- substratul anginei pectorale: ateroscleroza coronariana, coronarite (reumatice, rickettsiene, din colagenoze etc), stenoza aortica stransa, insuficienta aortica (in mod caracteristic cea luetica), anomaliile coronariene etc. si
- factorii ce agraveaza, precipita boala, ori declanseaza crizele de angina pectorala: eforturile (de mers, alergare, profesional, digestiv, sexual etc). emotiile, hipertensiunea arteriala, tahicardiile de orice natura (hipertiroidism, boli febrile, aritmii cardiace, sindromul cardioscular hiperchinetic, administrari de betastimulante ori golitice etc), anemiile ori hemoragiile, hipoxemia (de altitudine ori din bolile pulmonare), insuficienta cardiaca, poliglobulia etc Sumarea mai multor factori (mers in frig, efort dupa o masa copioasa, enerre si efort etc.) creste susceptibilitatea pentru angina pectorala.