mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Explorarea inimii prin probele de efort

Explorarea inimii prin probele de efort







Probele de efort sunt utile pentru evidentierea unor tulburari functionale sau insuficiente functionale latente care nu apar decat in conditii de efort. Ele permit sa se aprecieze capacitatea de adaptare la eforturi a persoanei explorate. Sunt probe sintetice ce dau indicatii asupra functionalitatii intregului organism, pentru aceste motive ele au fost adesea criticate, iar uneori li s-a negat importanta. Sunt utilizate cu predilectie in activitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca precum si in activitatea de orientare si selectionare a sportivilor. Trebuie considerat ca probele de efort riaza si in functie de ritmurile circadiene; sunt mai exacte dimineata. Ele trebuie deci efectuate in orele de dimineata si repetate in timp.
Importanta efectuarii probelor de efort la persoane sanatoase si la bolnavii cardiaci cronici compensati, a constituit obiectul a o serie de lucrari care au studiat problema sub diferite aspecte. Eluarea coeficientului de adapilitate la efort a fost practicat la noi de Fr. Schneider utilizand o metoda ce se bazeaza pe un efort submaximal, efectuat la cicloergometru, pornind de la OW, cu incadrare in trepte de 10W/min. pana se atinge frecventa cardiaca maxima optimala (Fmo), ce reprezinta 80% din 220,minus rsta.



Datele obtinute se introduc intr-o formula din care se concluzioneaza asupra performantelor inimii. Metoda are aplicatii in eluarea capacitatii de prestatie, in orientarea tinerilor catre anumite profesiuni si In eluarea recuperarii medicale a unor bolnavi cardiaci.
Rezultatele obtinute la probele de efort nu trebuie fetisizate: dublul test Master a fost pozitiv la 4% din martori, la 35% din cei cu factori de risc coronarian si la 58% din bolnavi cu cardiopatie ischemica, deci desi este pozitiv la majoritatea bolnavilor cu cardiopatii ischemice, nu este insa la toti, in schimb este pozitiv si la 4% din persoanele aparent sanatoase.
Intensitatea efortului la care este supus subiectul riaza in functie de capacitatea aparatului cardioscular - eluata ergometric - si de solicitarile energetice profesionale medii si de rf.
Riscul probelor de efort. Incidenta si accidentele in cursul probelor de efort, care pot antrena prin anoxie virajul meolismului aerob catre cel anaerob si necroza secundara, pot da loc la litigii medico-legale, ceea ce necesita prezentarea contraindicatiilor si criteriilor de oprire a acestora in caz de nevoie (24).

Indicatiile generale ale efectuarii probelor de efort fizic la subiectii sanatosi se refera mai ales la eluarea performantei aparatului cardioscular la sportivi sau la cei ce urmeaza sa fie orientati catre profesii ce solicita eforturi fizice mari. La bolnavii cardiosculari se indica pentru eluarea capacitatii de prestatie si pentru urmarirea gradului de recuperare medicala a acestora in urma aplicarii unor proceduri terapeutice cu medicamente, exercitii fizice si/sau proceduri balneofizioterapeutice.
Contraindicatiile sunt: rsta limita 65-70 ani, stenoza aortica, angina de piept cu agrare recenta, infarctul de miocard/ecent (in primele 3 luni), hipertensiunea arteriala severa, tulburarile de ritm (fibrilatia atriala cu frecventa ridicata, extrasistolele ventriculare polimorfe), sindromul WPW, tulburarile de conducere intraventriculare majore, insuficienta cardiaca congesti cliniAğ evidenta, anevrismui ventricular, cardiomegalii importante, boli infectioase, stari febrile, trombflebita, embolii recente, anevrismui disecant.

Probele de efort de durata scurta. Dau informatii asupra reactiei neurovegetative cardiosculare. Ele nu permit realizarea steady state-ului si nici calcularea capacitatii de efort, in acest cadru amintim:
Proba Lian. Tehnica. Se determina frecventa cardiaca apoi se indica persoanei de examinat sa alerge timp de un minut cu frecventa de 120 pasi pe minut, dupa care se determina imediat si in continuare frecventa cardiaca pana la revenirea sa la lorile dinainte de efort. Revenirea in 2\' este considerata ca foarte buna, in 3\' ca buna, in 4-5\' ca multumitoare si cand depaseste 5\' este considerata adaptare deficitara. Sunt si alte probe si teste de efort: testul Master simplu sau dublu, proba Schneider, proba Crampton, proba Letunov, proba Pachon-Martinet, proba Harward, proba Schellong si Liideritz, testul Muller, A,strand P.C. (1,2) etc. O parte dintre teste exprima rezultatele in consum maxim de 02-nomograma Astrand-Ryhminy. in mod practic cele mai folosite sunt una din urmatoarele probe:
proba genoflexiunii: se efectueaza 20 de genoflexiuni (este obositoare); proba scaritei (cea mai des folosita): se urca de 25 de ori o scarita inalta (in medie) de 20 cm; proba schimbarii posturei: (pentru persoanele care nu pot parasi patul din motive de boli articulare) se efectueaza 20 de schimburi de posturi din decubit dorsal in postura sezanda.

Tehnica generala este urmatoarea: se determina frecventa cardiaca, tensiunea arteriala, frecventa respiratorie si eventual ECG. Se supune persoana la efortul ales. in timpul si imediat dupa incetarea efortului, se determina aceiasi parametri de mai multe ori pana la revenirea lor la lorile anterioare. in conditiuni fiziologice acesti parametri se modifica usor: creste frecventa cardiaca cu 10 batai pe minut, creste TA cu circa 10 mmHg, creste usor frecventa respiratorie cu 3-5 cicluri respiratorii; nu se modifica ECG. Parametrii modificati dupa efort revin la lorile dinainte de efort in 3 maximum 4-5\', dupa incetarea efortului. in conditiuni patologice lorile urmarite cresc mult, iar revenirea la cifrele initiale se face mai tarziu decat 5\' in functie de gradul acestor tulburari.
Probele de efort de durata lunga (depasesc 10\'). Permit determinarea capacitatii de efort a persoanei de examinat, fiind de mare utilitate in eluarea capacitatii de munca, in precizarea diagnosticului de cardiopatie ischemica, in selectionarea sportivilor de performanta, in conducerea si eluarea recuperarii medicale a bolnavilor cardiaci.

Proba de efort cu cicloergometrul pune in evidenta efortul unor grupe musculare; membrele toracice in efortul la manivela, sau membrele pelvine in efortul prin pedalare. Ele trebuie sa aiba incarcare reglabila.
Testul de efort la covorul rulant permite reglarea intensitatii efortului prin modificarea vitezei si inclinatiei pantei covorului. Intensitatea efortului se fixeaza in raport cu unele date standardizate (sex, rsta, greutate) sau in functie de efortul energetic profesional, mediu si de rf al persoanei respective.
Dezantajele covorului rulant constau in faptul ca reclama un oarecare antrenament al pacientilor fiind greu suportat de subiectii mai in rsta, iar ECG-ul prezinta dificultati de inregistrare si, deci si de interpretare.
Stimularea endocavitara atriala este recomandata la cei cu afectiuni ale membrelor inferioare, care nu pot efectua efortul pe cicloergometru sau pe covorul rulant. Fiind o metoda inzi, nu poate fi utilizata ca test de rutina.
In timpul efortului si dupa incetarea lui se urmaresc o serie de parametri: a), respiratori, consumul de 02, eliminarea de C02, probele ventilatorii, frecventa respiratorie, echilentul 02 si QR (coeficient respirator); b). circulatori, frecventa cardiaca, TA, ECG; c). sanguini, saturatia in 02 a sangelui, C02 in sangele arterial, pH-ul, lactacidemia etc.
Reamintim cate date fundamentale: aceste probe se bazeaza pe principiul dupa care consumul de 02 se afla intr-o relatie direct proportionala cu capacitatea de efort a organismului. in conditii fiziologice, consumul de 02 in aerul atmosferic, in atmosfera imbogatita cu 02 (40% 0:) si respiratia Gyului pur este acelasi. La persoane cu afectiuni pulmonare in stadiul lor incipient, consumul de 02 este acelasi indiferent de incarcarea cu O; a aerului inspirat. La persoane cu afectiuni pulmonare ansate se evidentiaza un consum marit de 02 \\a trecerea respiratiei in aerul imbogatit cu 02. Acesta este numit deficitul spirografic de Oz, care reprezinta un test sigur de insuficienta respiratorie, daca loarea lui depaseste cu 10% loarea consumului de 02 in atmosfera obisnuita (43, 44).

Probele de efort lung se pot face in doua feluri: fie se pastreaza intensitatea efortului de la inceputul probei (de exemplu 60 W pe secunda), fie pacientul este supus unui efort in trepte, din 2\' in 2\' se creste intensitatea efortului pana la limita de efort cand nu mai creste consumul 02. Se urmareste, dupa caz, efortul submaximal sau efortul maximal. Acesta din urma este obositor, de aceea nu este o proba uzuala, se foloseste cu precadere pentru determinarea aptitudinilor performantei sportive (atletice) la candidatii pentru practicarea acestor sporturi.
Conduita practica este urmatoarea: se consemneaza parametrii respiratori, circulatori si sanguini amintiti inainte; se supune persoana de examinat la efortul ales si se urmareste desfasurarea in mai multe faze a probei.
a). Faza de demaraj dureaza 2-3\'. Se caracterizeaza prin cresterea progresi a lorilor functionale amintite (organismul nu se adapteaza deci spontan). in aceasta faza o parte din efort se desfasoara in anaerobioza (se acumuleaza acid lactic si apare un deficit de 02).

b). Faza de echilibru: steady-state". Dupa 2-3\' de la inceputul efortului se realizeaza echilibrul functional. Parametrii functionali raman la lori constante, and un caracter liniar. S-a realizat o proportionalitate intre intensitatea efortului prestat si lorile cardio-respiratorii. Daca se creste efortul, creste si consumul de 02 si ceilalti parametri, dar numai pana la atingerea prestatiei functionale limite a capacitatii de efort, dupa care, chiar daca creste efortul, consumul de 02 nu mai creste, apar fenomene clinice de oboseala, dispnee si proba trebuie abandonata. Daca intensitatea efortului prestat a fost prea mare de la inceput, nu se realizeaza steady-state-ul".
c). Faza de revenire (refacere). Dupa incetarea efortului, lorile functionale nu revin imediat la cifrele initiale. Aceasta perioada dureaza in mod normal 4-5\' dupa care parametrii urmariti ajung la lori fiziologice. Daca aceasta perioada este mai lunga, inseamna ca organismul are de platit o datorie de 02" mai mare decat a contractat in perioada efortului, deci are o capacitate de efort scazuta.


In laboratoarele de explorari functionale se calculeaza si raportul dintre deficitul de 02 (de la inceputul efortului) si datoria de 02 ( de la incetarea efortului) pentru a vedea daca perioada de echilibru a fost reala sau aparenta. Se apreciaza de asemenea datoria de frecventa cardiaca ce informeaza asupra modului de adaptare a circulatiei periferice (distributia circulatiei periferice).
Pentru marirea gradului de precizie, proba de efort se face nu numai in aerul atmosferic, ci si in aerul imbogatit cu 02 (40%). Dupa ce s-a realizat steady-state-ul" si s-au facut toate determinarile, se imbogateste aerul de respirat la 40% 02 si se continua efortul inca doua minute, apoi se sisteaza efortul si se respira in aparat inca 10 minute, urmarindu-se durata de recuperare. Daca lorile sunt egale (02 consumat in perioada respiratiei in aerul obisnuit si in aerul imbogatit cu 02), atunci se face o pauza de o ora si se reia proba la un efort mai mare.
In conditii fiziologice deficitul apare la un efort de peste 150 W/sec.
In mod patologic afectiuni cardio-respiratorii - apar la eforturi care sunt cli atat mai mici cu cat afectiunea este mai profunda si insuficienta este mai mare. Criteriul este desaturarea in 02 a sangelui arterial cu cel putin 2%.

Posibilitatile de adaptare la efortul fizic trebuie apreciate in raport cu solicitarile profesionale medii pe zi si cele de rf, exprimate in W/sec. pe care persoana il poate efectua minimum 10\' fara desaturare in 02 a sangelui arterial si fara tahicardie excesi.
Se considera o adaptare fiziologica daca in timpul efortului fizic, subiectul nu prezinta desaturarea sangelui in 02 si/sau tahicardie excesi. Scaderea presiunii sistolice cu mai mult de 10 mmHg in cursul efortului dozat la coronarieni semnifica o forma severa de boala coronariana, aceasta fiind, probabil, rezultatul unei insuficiente cardiace stangi, secundare ischemiei miocardice extensive din cursul efortului.
Revenind la probele de efort efectuate cu cicloergometrul se poate spune ca persoanele care se adapteaza la un efort de durata de:
1). 100 W/sec. barbati si 80 W/sec, femeile fara desaturare in 02 mai mare de 2%, au capacitatea de efort normala adica 100%; li se poate indica orice forma de munca, deci pot fi considerate cu capacitatea de munca pastrata, indiferent de solicitarile energetice ale locului de munca;

2). 80 W/sec barbati si 70 W/sec. femei, au capacitatea de adaptare redusa cu 50%, li se pot indica profesiuni ce solicita eforturi energetice medii; capacitatea lor de prestatie este insa insuficienta pentru profesiuni ce solicita eforturi fizice mari;
3). 60 W/sec. barbati si 50 W/sec. femei, au capacitatea de adaptare scazuta cu 75%, deci capacitatea lor de prestatie si de munca este redusa, pot efectua numai profesiuni sedentare;
4). sub 40 W/sec. au capacitatea de adaptare insuficienta, in cea mai mare parte pierduta, pot efectua numai activitati la domiciliu.In laboratoarele de fiziologie si de explorari functionale, pentru probele
de efort energetic, intensitatea acestuia se exprima fie in Wati pe secunda,
fie in kilocalorii/min. Pentru a putea sa le raportam reciproc reamintim ca
una K.cal/min este egala cu 61,81 Wati sec. si cu 427 kgm. in domeniul
mecanic. Deoarece randamentul biologic (care este raportul dintre energia
mecanica folosita si energia chimica cheltuita) este 18-23% la barbati si
16 - 20% la femei - adica o cincime -, lorile amintite se impart la 5 adica

61,8 ,. 427 oc.
--------=14, iar --------=85 kg.m.
5 5
Deci 1 K.cal.=14 W.sec.=85 kg.m. (in domeniul biologic)
1 W.sec. = 6 kg.m.
Aplicand aceste echilente se poate calcula matematic daca un subiect care se adapteaza bine la un efort de x" Wati sec. eluat ergometric, poate efectua sau nu o activitate profesionala ce solicita y" K.cal. profesionale pe minut. Calculul este necesar pentru cuantificarea in mod concret a capacitatii de adaptare la efortul profesional al unui subiect. Date utile in explorarea capacitatii de efort se pot obtine - mai ales in activitatea practica - si prin mijloace tehnice mai simple cum ar fi urmarirea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale dupa expunerea la un efort dozat. Se cere insa o interpretare corecta si corelati a datelor obtinute cu restul dateloi clinice si paraclinice.
In unele tari testele de eluare a capacitatii de efort au fost extinse la masa populationala sub forma testului Ruffier" care consta in masurarea frecventei cardiace in repaus timp de un minut (P,), apoi se fac 30 de genoflexiuni dupa care se numara din nou pulsul (P2), dupa 30 secunde, se numara din nou pulsul timp de un minut (P3), apoi se aplica formula: (P1+P2+P3-2OCAğ
10

Rezultatul obtinut se interpreteaza in felul urmator:
- loarea sub 0 (zero) semnifica o excelenta capacitate de adaptare la eforturi;
- loarea intre 1 si 5 semnifica o foarte buna capacitate de adaptare la eforturi;
- loarea intre 6 si 10 semnifica o satisfacatoare capacitate de adaptare la eforturi;
- loarea intre 11 si 15 semnifica o mediocra capacitate de adaptare la eforturi si
- loarea peste 16 semnifica o slaba capacitate de adaptare la eforturi.
Testul se poate repeta in timp.
Testele de explorari functionale arata lori crescute la subiectii bine antrenati. si III.C.
Pentru explorarea unor forme particulare de cardiopatie ischemica prezentam doua teste recente; unul cu dipiridamol, iar celalalt cu ergonovina (30.)
Testul cu dipiridamol. Se utilizeaza la bolnavii cu cardiopatii ischemice in cazurile in care testul de efort nu se poate efectua (de exemplu la pacientii cu afectiuni locomotorii).

Prin injectarea intra-venoasa de dipiridamol se realizeaza o sodilatatie a arterelor coronariene. in caz de cardiopatie ischemica cu stenoze coronariene injectarea de dipiridamol produce o maldistributie a sangelui in sele coronariene, cu furt sanguin" in zonele stenozate, care nu se pot dilata si realizeaza o ischemie miocardica secundara. Aceasta se evidentiaza electrocardiografie prin subdenivelarea segmentului ST si uneori clinic prin aparitia crizelor de angina pectorala.
Tehnica: dupa efectuarea unei ECG de repaos, se injecteaza intravenos dipiridamol, timp de 4 minute in doza de 0,54 mg/Kg. in urmatoarele 4 minute se inregistreaza ECG in 12 deritii. Testul se interpreteaza ca pozitiv in prezenta subdenivelarii orizontale sau descendente a segmentului ST de cel putin 1 mm, cu o durata medie de 0,08 in doua sau mai multe deritii.
Daca testul este negativ, se poate reinjecta inca 0,30 mg/Kg. dipiridamol i.v. timp de 2 minute si se efectueaza o noua ECG.

Testul cu ergonovina
Ergonovina este un soconstrictor nespecific, care se poate utiliza si pentru precizarea diagnosticului de spasm coronarian. Raspunsul farmacologic la acest preparat la pacientii fara sospasm coronarian este minimal si consta din soconstrictie generalizata, manifestata printr-o reducere a diametrului coronarian cu aproximativ 15%, fara dureri toracice sau modificari ECG.
Indicatia generala a acestui test o constituie aprecierea ponderii spasmului coronarian in sindromul durerii toracice precum si a unor modificari tranzitorii electrocardiografice ale segmentului ST, sau aritmii ventriculare.
Ca si contraindicatii amintim: infarctul miocardic acut recent, angina inlidanta, disfunctii ventriculare severe.
Tehnica: se efectueaza fara premedicatie. Se administreaza i.v. 0,025-0,05 mg/Kg corp, (doza maxima fiind de 0,2 mg/Kg)
Administrarea ergonovinei produce durere toracica cu supradenivelarea segmentului ST la majoritatea persoanelor cu angine sospastice si la 2-5% dintre cei cu angina de efort sila.

Pentru combaterea eventualelor dureri toracice sau a modificarilor importante ECG, se administreaza perfuzii cu nitroglicerina.
Riscul acestui test consta in obstructii severe coronariene, infarct miocardic, aritmii ventriculare, moarte subita.
Recent se incearca testarea cu administrarea in fiecare artera coronariana separata, eliminandu-se soconstrictia sistemica.
Scintigrafia de efort (Thalium-201) se efectueaza in cazurile in care interpretarea testului ECG de efort este dificila.
Proba cu Dipiridamol+scintigrafia cu Thalium-201 se practica la pacientii care nu pot efectua proba de efort obisnuita.





Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor