mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Explorarea capilarelor

Explorarea capilarelor







Examenul clinic se efectueaza prin inspectia tegumentelor privitor la culoarea lor si prin obiectivizarea pulsului capilar exercitand o usoara presiune asupra unghiei sau prin eritem cutanat provocat mecanic.
Examenul circulatiei terminale cunoaste mai multe metode:
1. Proba Rumpel-Leede se efectueaza pentru aprecierea fragilitatii peretelui capilar dupa urmatoarea tehnica: subiectul se aseaza in pozitie clinostatica, apoi se aplica tensiometrul la bratul de examinat si se exercita o presiune egala cu tensiunea medie a persoanei respective timp de 5\', dupa care staza se inlatura si se determina numarul de petesii aparute sub marginea mansetei.
Interpretarea, in conditiuni fiziologice nu apar petesii, sau apar numai 1-3, mici si superficiale. in conditii patologice (cresterea fragilitatii capilare) apar cate petesii la marginea inferioara a mansetei, cand semnul se considera slab pozitiv (+), cand petesiile ajung si la treimea superioara a antebratului proba este poziti (++) prezenta lor si la articulatia pumnului arata ca este poziti (+++), iar prezenta petesiilor si la fata dorsala a mainii semnifica o proba intens poziti (++++).




Cuprins:

Metoda ventuzei.

Papila nervului optic (pno)

Vasele retinei

Modificări fo şi tacr în hipertensiunea arterială

Microscopia capilară


Metoda ventuzei.

sus sus
Metoda ventuzei. în condiţiuni fiziologice la hipopresiune de 200 mmHg apar 5-6 peteşii, iar la o hipopresiune de 150 mmHg pot apare 3 peteşii. Un număr mai mare de peteşii semnifică creşterea permeabilităţii capilare.
3. Examenul fundului de ochi permite vizualizarea arteriolelor şi a capilarelor pe viu.
Examenul fundului de ochi şi determinarea tensiunii în artera centrală a retinei (TACR), respectiv presiune în artera oftalmică (PAO) - 12, 27, 28, 29, 38.
Examenul fundului de ochi (FO) - oftalmoscopia - are importanţă pentru aproape întreaga patologie, în primul rând în afecţiuni proprii ale globului ocular şi apoi în mod deosebit pentru afecţiunile vasculare ce evoluează cu hipertensiune arterială sistemică, diabet şi în afecţiuni ale encefalului care determină creşterea presiunii intracraniene. Originea embrionară comună a retinei cu a encefalului explică "excesul" acelora care au considerat fundul de ochi "ca un fel de fereastră prin care se priveşte în creier". Majoritatea afecţiunilor care evoluează cu hipertensiune au şi o expresie oftalmoscopică, motiv pentru care le prezentăm mai pe larg.
Examenul fundului de ochi (FO) se face cu oftalmoscopul clasic cu imagine directă; acesta măreşte elementele FO de 15-20 de ori.

Examenul FO şi TACR se impune în: toate bolile oculare; bolile cardiovasculare, în special cele care evoluează cu hipertensiune arterială, boli renale (cu sau fără hipertensiune); boli pulmonare: bronhopneumopatii cronice obstructive şi sindroamele mediastinale; diabetul zaharat (unori acesta este decelat prin simptomatologie oculară); hemopatii maligne (leucemii); disproteinemii (boala Waldenstrom); colagenoze maligne (lupoeritemato-viscerita malignă, periarterita nodoasă, ş.a.); în diverse boli neurologice: (leuconevraxite, tumori cerebrale, lues nervos, ş.a.); în caz de cefalee, ameţeli etc.
Modificările constatate la examenul oftalmoscopic nu sunt strict specifice. Modul de reacţie al elementelor FO este similar în multe afecţiuni. Medicul care efectueză examinarea nu poate pune totdeauna diagnosticul de boală, el are sarcina de a descrie cât mai fidel modificările observate. Revine medicului practician curant, - cardiolog - internist - obligaţia de a le interpreta, de a stabili diagnosticul clinic şi terapia corespunzătoare.

Pregătirea pentru examenul FO se face prin instilarea unei picături de "mydrum", eventual homatropină 1% în sacul conjunctival cu 10, respectiv 30 minute înainte de examinare. Administrarea de homatropină şi mai ales atropină se contraindică în glaucom întrucât, în caz de unghi camerian îngust, poate declanşa un puseu de glaucom acut.
Un examen de FO complet necesită descrierea următoarelor elemente: a) papila nervului optic; b) pata galbenă sau macula Iuţea; c) vasele retinei; şi d) descrierea retinei însăşi.
Examenul trebuie completat cu determinarea tensiunii în artera centrală a retinei (TACR) respectiv PAO.
A. Aspectul unui fund de ochi patologic, (hipertensiune arterială esenţială st. II-III). a. = arteriale cu pereţii uşor îngroşaţi şi reflexe lărgite, v = venele sinuoase. S.G. - Salus-Gunn pozitiv II-III. CM. = Capilaroză maculară, B. Fund de ochi hipertensiv cu dublă încrucişare a unei artere, hipertonice şi scleroase, cu o venă (după Bonnet).

a. = arteră b = venă dilatată "în cârnat" între cele două încrucişări, c = deviaţie "în baionetă" a venei la nivelul încrucişării cu artera, d = venă care apare subţiată şi împinsă în ţesutul retinian în punctul încrucişării cu artera, d = venă care apare subţiată şi împinsă în ţesutul retinian în punctul încrucişării, artera hipertonică trecând pe deasupra (Salus). C. Fund de ochi cu hemoragii retiene la nivelul încrucişării unei artere hipertonice cti o venă (tromboză în miniatură Bonnet (după Bonnet) a = arteră hipertonică încrucişând vena. b = venă dilatată şi sinuoasă între încrucişări, c = hemoragii la nivelul încrucişărilor.

Papila nervului optic (pno)

sus sus
Papila nervului optic (PNO) are diametrul de 1,5 mm (la oftalmoscop 2 cm); acest element serveşte drept reper în localizarea şi aprecierea dimensiunilor diferitelor leziuni corioretiniene. în condiţii fiziologice papila este de culoare galbenă portocalie, net conturată faţă de restul retinei. în centrul său se găseşte o uşoară excavaţie fiziologică prin care apar vasele centrale ale retinei. în mod patologic, aceste caractere se modifică. Cităm alterările oftaimoscopice clasice ale papilei:
- în hipertensiunea intracraniană marginile papilei se şterg, excavaţia dispare, apare edemul papilo-retinian, întrega papilă proemină putând ajunge până la aspectul "de ciupercă". Venele se dilată, survin hemoragii; subiectiv apar eclipse, treptat Acuitatea vizuală (AV) scade Câmpul vizual (CV) se îngustează;
- în glaucom marginile papilei sunt bine conturate, excavaţia fiziologică se măreşte, papila în întregime se decolorează - începând cu partea temporală -, vasele centrale ale retinei sunt împinse spre partea nazală, se subţiază şi sunt înfundate în excavaţia papilară lărgită; adesea apare un puls arterial spontan;
- în scleroza în plăci, papila se decolorează, la început segmentar, temporal, apoi în întregime (semn patognomonic şi precocel).

- în papilite (inflamaţii ale nervului optic), se modifică culoarea şi conturul său: papila devine roşie, venele se dilată, apar mici hemoragii, marginile sale se şterg. AV este mult scăzută, unori mişcările globilor oculari sunt dureroase;
- în atrofia de nerv optic papila este decolorată, palidă-albicioasă cu marginile bine conturate sau şterse, vasele îngustate; scăderea vederii poate ajunge până la cecitate.
b). Pata galbenă (macula Iuţea) este partea cea mai sensibilă a retinei, cu rol în vederea centrală. în centrul ei se găseşte o mică înfundare: fovea centralis - foveola - care este zona vederii celei mai bune. Ea prezintă la tineri un reflex strălucitor. Macula are culoarea roşiatică, mai intensă decât restul retinei şi nu prezintă vase (se nutreşte prin imbibiţie). în mod patologic, în ateroscleroză reflexul său se şterge, fovea centrală nu se mai distinge, apar vase care înaintează către fovee în "cap de meduză", poate apare capilaroza maculară, sau alte aspecte.

Vasele retinei

sus sus
Vasele retinei. Arteriolele şi venulele retinei sunt răspândite pe întreg FO cu excepţia petei galbene. Arteriolele provin din artera centrală a retinei (de fapt şi aceasta este arteriolă) care ia naştere din artera oftalmică, ramură a arterei carotide interne. Venulele se colectează în vena centrală a retinei care se varsă în vena oftalmică, apoi în sinusul cavernos, în final în venele jugulare. De aici marea importanţă a examinării acestor vase în diferite vasculopatii generale şi cerebrale, ceea ce a făcut pe Paul Bail.liart să afirme că "circulaţia retiniana este copilul circulaţiei cerebrale".
Arteriolele apar sub forma unor cordoane înguste de culoare roşie deschisă, cu un reflex strălucitor, cu lumenul uniform şi pereţii subţiri.
Venulele sunt ceva mai largi decât arteriolele, de o culoare roşie mai închisă decât acestea, cu lumenul uniform, fără reflexe.


în mod patologic caracterele menţionate se modifică: arteriolele în general se strâmtează, prezintă inegalităţi de calibru, pereţii se îngroaşă şi devin neregulaţi, reflexele se şterg (mai ales la persoane în vârstă), semnul, lui Salus-Gunn (semnul încrucişării arterei îngroşate peste vena subiacentă) se manifestă în diversele lui aspecte (l-VI).

"Semnul încrucişării" apare cel mai frecvent în regiunea bifurcării temporalelor superioare şi inferioare; poate fi însă întâlnit oriunde pe suprafaţa fundului de ochi; are valoare patologică cu atât mai mare cu cât este mai depărtat de papila.
Menţionăm că semnul Salus-Gunn l-lll poate fi fiziologic la persoane în vârstă. Adesea arterele, dar mai ales venele, devin sinuoase, ajungând până la forma de "tirbuşon". Poate apare şi semnul numit de unii autori "Salus inversat" (artera este turtită de vena supraiacentă îngroşată şi dilatată). Aceste modificări vasculare constituie ceea ce se numeşte
"angiopatia retiniana". Se mai pot întâlni tromboze ale venei centrale a retinei, sau ale ramurilor sale," obstrucţia arterei centrale a retinei, periflebita retiniana ş.a.
d). Retina este de culoare roşie portocalie de o nuanţă închisă la persoane brunete şi mai deschisă la blonzi. La tineri este roză şi cu reflexe vii; la vârstnici este mai ştearsă.
Ih mod patologic aspectul se modifică: culoarea roşie-roz se alterează, pot apare pete, exudate, hemoragii şi edeme. Aceste modificări sunt cuprinse sub numele de angio-retinopatie. Este caracteristică nuanţa cenuşie a FO în dezlipirea de retină şi brună în tumorile melanice uveale.

Examenul tensiunii în artera centrală a retinei (TACR), respectiv în artera oftalmică (P.A.O.).
Determinarea TACR, oftalmodinamometria, sfigmoscopia retiniana sau tonoscopia retiniana (datorită faptului că se face sub observaţie oftalmoscopică), defineşte o tehnică prin care se măsoară de fapt presiunea în artera oftalmică (PAO).
Se determină cu oftalmodinamometrul, imediat după examenul FO, cu aceeaşi pregătire.
S-a descris: TACR (PAO) minimă, cea mai importantă în practică, în valoare de 35 mmHg±10 şi TACR (PAO) maximă în valoare de 60-70 mmHg±10, mai instabilă şi care nu se urmăreşte curent (la bolnavii vasculari, determinarea ei comportă şi un risc) şi TACR (PAO) medie.
In activitatea practică se urmăreşte şi se descrie:
- aspectul FO (cu toate elementele sate);
- valoarea PAO diastolică, adică TACR diastolică;
- indicele retino-umeral (IRU).
în activitatea ştiinţifică se urmăreşte: TACR minimă, cea sistolică, cea medie şi indicele Fritz (diferenţa dintre TACR minimă şi medie).
Valoarea TACR se exprimă în grame apă, sau pentru a putea fi comparate cu tensiunea arterială umerală -\'sistemică - (TAU), în mmHg. Transformarea se poate face cu ajutorul scării de echivalenţă. In practică ele se pot echivala de la egal la egal, fără a greşi prea mult.

Prezentăm schema alăturată care sintetizează modificările tensionale vasculo-cerebro-retiniene.
Determinarea TACR (PAO) şi interpretarea sa integrativă, în corelaţie cu simptomele clinice şi biologico-umorale de boală vasculo-cerebrală, cu aspectul FO, cu valoarea TAU şi a indicelui retino-umeral (IRU) şi eventual cu radiocirculograma, are deosebită importanţă în:
- diagnosticul precoce al hipertensiunii arteriale esenţiale (boala poate începe regional, cu creşteri ale TACR (Florea Marin);
-în urmărirea evoluţiei oricărei hipertensiuni arteriale;
- în aplicarea unui tratament individualizat al hipertensiunii arteriale în funcţie şi de valorile PAO, respectiv IRU, în sensul că formele cu IRU cu valori mari necesită doze mai mari de hipotensoare, în timp ce la formele cu IRU cu valori mici, hipotensoarele, ganglioplegicele şi vasodilatatoarele, trebuie administrate cu prudenţă, putând determina accidente vasculocerebrale mai des de tip trombotic, în aceste forme emisia de sânge trebuie efectuată cu prudenţă, numai în cazuri de absolută necesitate (Florea Marin);
- în evaluarea prognosticului hipertensiunii arteriale (HTA): scăderile bruşte al TACR, mai ales dacă urmează unei perioade în care ea a fost la valori mari şi s-au adăugat şi semne de ateroscleroză, are un prognostic sever; scăderea TACR este expresia insuficienţei vasculo-cerebrale, preludiul, în unele cazuri, a accidentelor vasculo-cerebrale;
- în elucidarea unor fenomene funcţionale ce evoluează cu oboseală şi ameţeli.

Modificări fo şi tacr în hipertensiunea arterială

sus sus
(după Keith-Wagener-Thill, Barker, Mihai Carapancea ş.a.) Le redăm - foarte succint - dată fiind importanţa şi semnificaţia lor pentru BCV.
Stadiul I. Aspectul arterelor este puţin modificat; calibrul devine neregulat cu traiectul uşor sinuos, sau drept şi cu reflexe lărgite. Semnul încrucişării poate fi schiţat. TACR creşte intermitent, adesea precede creşterile TA sistemice. Venele pot să apară uşor sinuoase.
Stadiul II. Modificările arteriale descrise devin mai evidente, semnul încrucişării este manifest. Papila nervului optic este de aspect fiziologic, încă în acest stadiu pot apărea mici hemoragii fine, lineare, perivasculare. Vasele prezintă uneori un reflex care le dă aspectul cunoscut sub numele de "sârmă de cupru". TACR are tendinţă la modificarea raportului retino-umeral în sensul creşterii acestuia. Semnul Salus-Gunn este pozitiv în stadiul ll-lll. Venele devin uşor sinuoase şi dilatate.

Stadiul III. Lumenul arterelor este îngustat, filiform cu calibrul neregulat, uneori arterele iau aspectul de "sârmă de argint". Semnul Salus-Gunn, în stadiile avansate, apare şi către periferia FO. Marginile papilei sunt şterse (din cauza edemului papiloretinian). Focarele hemoragice şi exudatele sunt mai extinse şi mai numeroase. Este stadiul de angio-retinopatie. TACR este mai des concordantă cu TA sistemică, dar pot fi surpinse şi discordanţe.
Stadiul IV.- Se manifestă cu angioscleroză retiniana şi retinopatie avansată cu vasele parţial obliterate. Edemele cuprind o mare parte din retină. Papila "înoată" în acest edem ce acoperă şi vasele, care uneori abia se mai văd. Exudatele şi hemoragiile sunt diseminate pe întreaga retină. TACR are tendinţă la scădere. Aceasta este ultimul stadiu cunoscut sub numele de angioneuro-retinopatie când pot apare tromboze şi/sau dezlipiri de retină.

Microscopia capilară

sus sus
Evidenţiază modificările calibrului capilarelor (strâmtări, dilatări), modificări de formă şi alte particularităţi ce permit o serie de concluzii privitoare la starea morfofuncţională a capilarelor.
5. Proba flictenei de cantaridă explorează permeabilitatea capilară. Tehnica: Se produce o flictenă prin aplicarea unui plasture cu cantaridă. Se determină comparativ proteinele din flictenă şi cele din sângele venos. Diferenţele mai mici de 2%, în favoarea sângelui venos, sunt patologice.
6. Pletismografia digitală dă informaţii asupra circulaţiei globale, cu utilitate maximă în investigaţia sectorului capilar. Modificările vasculare evidenţiabile pot fi spastice, atone sau mixte.
7. Biopsia vasculo-musculo-cutanată este utilă în precizarea diagnosticului etiologic în unele arteriopatii organice.

8. în laboratoarele de angiologie, se mai cercetează: conglomerarea eritrocitelor in vivo şi in vitro (fenomenul "blood-sludge"), aprecierea curentului sanguin, viteza de circulaţie a hematiilor, determinarea presiunii capilare, micrometria vaselor sanguine terminale, determinarea timpului de resorbţie a papilei prin metoda McCIure şi Aldrich; cercetarea clearance-ului tisular cu 24Na, 131l, 133Xe şi ^Kr, examinări cu ajutorul unei camere, după Brăremark, sau examinări cu ajutorul "hipodermic microscope", laserofotocromia şi laseroelectrografia (ultimele pentru studiul acrosindroamelor).
9. Explorarea Doppler şi Eco. Doppler, vezi paginile anterioare.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor