mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Recuperarea bolnavilor cu boli pericardice

Recuperarea bolnavilor cu boli pericardice







Pentru eluarea si recuperarea capacitatii de munca vin in discutie pericarditele, iar dintre acestea pericardita cronica constricti.


Cuprins:

Pericarditele.

Pericardita cronică constrictivă (simfiza pericardicâ)

Formele clinice ale simfizelor pericardice

Evaluarea capacităţii de muncă

Probleme de recuperare medicală, socio şi vocaţional - profesională


Pericarditele.

sus sus
Sunt procese inflamatorii pericardice cu evoluţie acută, subacută sau cronică, prin tulburările hempdinamice pe care le antrenează, precum şi prin interesarea miocardului, determină fenomene de insuficienţă cardiovasculară ce conduc în final la scăderea şi apoi la pierderea capacităţii de muncă 131.


în evoluţia pericarditelor deosebim trei faze evolutive:
- pericardita uscată sau seaca;
- pericardita exudativă;
- pericardita fibro-adezivă sinteza pericardiacă).
Pericardita uscată ca şi pericardita exudativă constituie rar obiectiv de E.M.R.C.M., deoarece acestea se vindecă în timp de câteva luni. Probleme de expertiză şi recuperare a capacităţii de muncă pune însă pericardita cronică constrictivă de care ne ocupăm mai pe larg în cele ce urmează.
Etiologia este tuberculoza, virozele sau mai rar infecţiile, reumatismul, colagenozele, ori apar în urma unor traumatisme toracice ori tumori.

Pericardita cronică constrictivă (simfiza pericardicâ)

sus sus
Consideraţii generale. Sub denumirea de pericardita cronică sunt cuprinse procesele inflamatorii cronice şi scleroase de la nivelul pericardului, consecinţă a pericarditelor acute, care formează aderenţe între foiţele pericardului şi între pericard şi organele învecinate. Aderenţele dintre pericard şi organele din vecinătate (pericardita adezivă, mediastino-pericardită, acretio cordis) nu produc tulburări hemodinamice, aşa încât nu prezintă importanţă clinică.
Pericardita cronică constrictivă se caracterizează printr-o proliferare scleroasă, progresivă şi masivă, retractilă, cu simfizarea foiţelor pericardice care determină compresiunea inimii.
Anatomopatologic, pericardul apare scleros, dens, neelastic, uneori cu o grosime apreciabilă (1-2 cm), cu depuneri calcare (Panzerherz = inimă în cuirasă).
Funcţional, construcţia pericardicâ nu permite umplerea diastolică a inimii şi împiedică întoarcerea venoasă, producând stază pronunţată în sistemul venos şi scăderea debitului cardiac. Se realizează aşa-numita "insuficienţă cardiacă hipodiastolică", formă a insuficienţei cardiace globale, predominant drepte. La scăderea performanţei cardiace, alături de împiedicarea mecanică a umplerii ventriculare, contribuie şi afectarea directă a miocardului, interesat adesea în procesul patologic.

Etiologia pericarditelor cronice constrictive poate fi precizată în aproximativ jumătate din cazuri. Evoluţia spre pericardita constrictivă se constată mai ales în pericardita bacilară, dar oricare altă formă etiologică de pericardită acută (virală, bacteriană, reumatismală,, traumatică, din colagenoze etc.) poate evolua spre simfiză pericardică. Rămâne totuşi un mare procent al cazurilor în care etiopatogeneza nu poate fi stabilită, nici chiar anatomopatologic. \'
Manifestări clinice
Simptome. Dispneea, tuşea şi ortopneea apar mai ales atunci când există şi colecţii pleurale se.: când staza pulmonară este pronunţată. Tulburările dispeptice (anorexie, balonări, senzaţie de greutate sau dureri abdominale) se datoresc mai ales stazei hepatice şi ascitei.
Semne cardiace. Examenul clinic poate evidenţia retracţia sistolică mai mult sau mai puţin extinsă, a unei zone precordiale, fixitatea şocului apexian, tahicardia, diminuarea zgomotului I, dedublarea zgomotului II, clic protodiastolic pericardic. în formele acute sau acutizate apare frecătura pericardică/6, 7/.

Congestia venoasă se manifestă prin turgescenţa venelor superficiale mai ales la nivelul gâtului. Turgescenţa jugularelor se menţine şi în poziţie ridicată, accentuându-se în inspiraţie.
Hepatomegalia este precoce, pronunţată, ficatul fiind dur, regulat, nepulsatil.
Ascita împreună cu hepatomegalia constituie cele mai semnificative semne clinice de pericardită constrictivă, mărirea abdomenului fiind adesea manifestarea care determină pe bolnav să consulte medicul.
Edemele, asemănătoare cu cele din insuficienţa cardiacă, apar tardiv şi sunt, de regulă, puţin pronunţate, în discordanţă cu ascita. Edemul interesează adesea şi faţa.
Pulsul paradox (diminuarea amplitudinii acestuia în inspiraţie) se întâlneşte relativ frecvent.
Tensiunea arterială este, în general, scăzută.
Hidrotoracele, adesea prezent, poate fi uni- sau bilateral, în cantitate variabilă (uneori abundent).
Examinări paraclinice.
Examenul radiologie poate evidenţia pulsaţii cardiace diminuate sau absente, îngroşarea conturului cardiac, cu calcifieri mai mult sau mai puţin extinse, uneori întreaga inimă fiind înconjurată de depozite calcare (Panzerherz), festonări ale conturului inimii, angulari ale umbrei cardiopericardice, bombarea venei cave superioare, stază hiliară.

Echografia este de mare utilitate.
Electrocardiograma pune în evidenţă tahicardie sinusală sau fibrilaţie atrialâ (1/3 din cazuri), unde P ample, voltaj scăzut al complexului QRS, ST izoelectric sau subdenivelat, unde T turtite sau negative (în general semne EKG de tip ischemie, leziune subepicardică acută).
Cataterismul inimii drepte arată creşterea presiunii diastolire în ventriculul drept.
Puncţia pericardică, poate contribui la precizarea etiologiei.
Scintigrama cardiacă şi cateterismul cardiac se efectuează rar doar în cazuri particulare.
Diagnostic pozitiv şi diferenţial
Diagnosticul pozitiv se bazează pe congestia venoasă, hepatomegalie, ascită precoce, fără circulaţie colaterală, modificări radiologice şi EKG şi echocardiografice.
Tabloul clinic este asemănător cu cel realizat de insuficienţa cardiacă dreaptă, congestivă sau de ciroza hepatică, boli cu care se face în special diagnosticul diferenţial.
Ciroza hepatică este sugerată de prezenţa ascitei şi a hepatomegaliei, mai ales dacă există şi splenomegalie. Lipseşte turgescenţa jugularelor; există circulaţie colaterală, steluţe vasculare; probele funcţionale hepatice sunt alterate.

Insuficienţa inimii drepte de altă cauză se diferenţiază prin manifestările clinice şi paraclinice ale cardiccatiel de bază, precum şi prin lipsa modificărilor radiologice, echocardiografice şi EKG de pericardita constrictivă.
Cardiopatiile restrictive realizează un tablou clinic similar cu cel din pericardita constrictivă. Semnele bolii de bază, examenul radiologie, echo. şi EKG permit orientarea diagnosticului.
Ascita pune adesea probleme de diagnostic diferenţial cu colecţii peritoneale de altă natură (peritonită bacilară, carcinomatoză, sindrom Demon-Meigs etc).

Formele clinice ale simfizelor pericardice

sus sus
1. Pericardita simfizantă latentă (concretio) este simfiza celor două foiţe pericardice; poate fi parţială (cu localizare posterioară) sau totală. Din punct de vedere clinic este asimptomatică şi nu pune nici un fel de probleme de diagnostic şi tratament.
2. Mediastino-pericardita simfizantă (acretio) în care există o serie de aderenţe în jurul pericardului: cu sternul, cu plămânii, cu coastele, cu mediastinul, cu marile vase. Aceasta evoluează clinic cu fenomene de insuficienţă cardio-circulatorie, hepato-megalie şi ascită.
3. Pericardita simfizantă constrictivă (boala lui Pick). în această formă simfiza poate fi totală sau parţială, interesând regiunea atriului drept, a ventriculului stâng sau a vaselor mari. Procesul adeziv este extins, uneori cu depunere de plăci calcare, îngreunează funcţiunea inimii, ceea ce duce la instalarea fenomenelor de insuficienţă cardio-vasculară, cu evoluţie lentă, progresivă. Din cauza pericardului îngroşat ca o platoşe, expansiunea diastolică suferă mai mult. Clinic, domină staza hepatică, ascita, turgescenţa venelor jugulare, cianoză, dispneea este discretă, paloarea tegumentelor este constantă. Tabloul clinic seamănă mai mult cu al unei ciroze hepatice ascitogene.

Prognosticul diferă după forma clinică:
In pericardita simfizantă latentă prognosticul este bun, chiar în afara oricărei intervenţii. Adăugarea unei componente miocardice poate modifica prognosticul în sens negativ.
In mediastino-pericardita simfizantă şi pericardita simfizantă constrictivă (boala Pick), prognosticul este rezervat, dar evoluţia este lentă. Prognosticul tuturor formelor s-a ameliorat mult în ultimul timp datorită diagnosticului în timp util, a tratamentului cu bacteriostatice, diuretice şi mai ales a tehnicilor chirurgicale: frenicectomia, toracotomia-precardială-operaţia Bauer, cardioliza şi rezecţia pericardului. După forma etiologică: cele de etiologie bacilară (t.b.c.) şi septică au un prognostic mai sever. Prognosticul depinde şi de asocierea altor visceropatii de etiologie bacilară cu deosebire în plămâni şi rinichi /5/.


In lipsa tratamentului chirurgical, evoluţia este spre insuficienţă cardiacă ireductibilă, instalată la 1-3 ani de la debutul manifestărilor clinice.
Diagnosticul funcţional urmăreşte încadrarea în clasa NYHA după efectuarea examenului clinic şi paraclinic.

Evaluarea capacităţii de muncă

sus sus
în pericardita simfizantă latentă capacitatea de muncă este păstrată. Tardiv, prin adăugarea afectării miocardului, capacitatea de adaptare la eforturi scade şi treptat se reduce şi capacitatea de muncă.
în mediastino-pericardita simfizantă, capacitatea de muncă scade lent, dar progresiv, ajungând până la pierderea sa totală. Tratamentul chirurgical la timp şi cu tehnica bună poate recupera capacitatea de muncă pentru profesiuni şi locuri de muncă ce nu necesită eforturi fizice mari şi se efectuează în postură şezândă.
Pericardita simfizantă constrictivă, lăsată să evolueze natural determină reducerea capacităţii de muncă şi apoi pierderea ei, necesitând încadrarea în invaliditate. Şi aici intervenţia chirurgicală a modificat în bine prognosticul "quo ad laborem" la cel puţin 50% din tinerii operaţi.
Dată fiind etiologia bacilară la majoritatea bolnavilor cu simfiză pericardică cronică constrictivă - pentru stabilirea cauzei invalidităţii de "boală obişnuită TBC", se cere respectarea unei metodologii speciale, de aceea reproducem scrisoarea metodologică nr.1444 din 8.XII 1978 în legătură cu expertizarea bolnavilor prin tuberculoză /8/.

"Metodologia generală a expertizei medicale şi recuperării capacităţii de muncă, criteriile întocmite în acest scop - ca şi practica curentă, condiţionează elaborarea actului de evaluare a capacităţii de muncă şi a acţiunilor recuperatorii de existenţa unei documentaţii medicale, corespunzătoare, sintetică dar completă, reprezentativă pentru starea biologică a bolnavului existentă la data evaluării. Pe de altă parte, în dosarul medical întocmit în vederea pensionării de invaliditate, documentaţia medicală întocmită pentru fiecare dintre etapele la care bolnavul s-a prezentat în faţa comisiei de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, trebuie să exprime cu claritate evoluţia bolii şi a tulburărilor funcţionale consecutive, care au condus la starea de invaliditate.
Astfel, documentaţia medicală fundamentează ştiinţific concluziile stabilite de comisia de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
Dacă aceste principii au valabilitate generală, în expertizarea bolnavilor prezentând invalidităţi pTin tuberculoză, se întâmpină încă greutăţi, atât în evaluarea capacităţii de muncă la nivelul diferitelor eşaloane existente (cabinete, comisii de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă), cât şi în cazurile in care organele in drept verifică modiijl în care unităţile din teren, rezolvă aceste cazuri.

Pentru expertizarea corectă a bolnavilor de tuberculoză, cu respectarea criteriilor de expertiză şi a principiilor legislaţiei de pensii, este necesar ca dosarul medical de pensionare, să cuprindă în mod obligatoriu -următoarele specificări:
1. grupa de dispensarizare la data respectivă;
2. tratamentele efectuate în ultimii 2-3 ani şi rezultatele obţinute (inclusiv refuzul bolnavului de a respecta tratamentul indicat, dacă se întâlnesc asemenea situaţii);
3. evoluţia prezenţei şi respectiv absenţei bacilului Koch în secreţii -pe culturi repetate (pe 2-3 ani), inclusiv data negativării;
4. evoluţia aspectelor radiologice (grafii, echografii şi tomografii) în ultimii 2-3 ani.
în condiţiile menţionate, medicul ftiziolog teritorial este în măsură să întocmească referatul pentru unitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, la nivelul ştiinţific necesar, cuprinzând toate datele indispensabile unei expertizări corecte.
Experienţa practică ne arată că stabilirea diagnosticului şi evaluarea capacităţii de muncă la bolnavii cu tuberculoză pericardică întâmpină o serie de greutăţi care nu pot fi învinse decât prin respectarea metodologiei generale de expertiză medicală, completată cu datele menţionate în scrisoarea metodologică expusă mai sus.
Evoluţia, este în multe cazuri spre interesare miocardică şi valvulară cu realizarea insuficienţei cardiace hipodiastblice.

Probleme de recuperare medicală, socio şi vocaţional - profesională

sus sus
Recuprarea acestor bolnavi a făcut mari progrese în ultimele decenii: latura medicală prin ameliorarea condiţiilor de diagnostic şi de tratament (medicamentos cu antibiotice şi cel chirurgical), iar cea socio-profesională, prin creşterea posibilităţilor de încadrare a acestora în activităţi care nu necesită eforturi fizice mari, ce se pot efectua predominant în postură şezândă şi în condiţii de confort /3/.
Acţiuni medicale şi recuperatorii
Tratamentul se adresează în primul rând bolii de bază (tuberculoză, reumatism articular acut, septicemie, infarct miocardic, insuficienţă renală etc). în pericarditele bacteriene, pe lângă antibioterapia generală, este necesară administrarea locală (intrapericardică) a antibioticului adecvat germenului cauzal.
Tratamentul antiinflamator nespecific (aspirină, indometacin, prednison), se indică în pericarditele idiopatice sau virale, care nu beneficiază de tratament etiologic. Corticoterapia este preferată în pericarditele produse prin mecanism inumologic.
Tratamentul simptomatic vizează în special durerea (medicaţie analgezică).
Puncţia pericardică evacuatorie este obligatorie în tamponada cardiacă.

Tratamentul chirurgical, efectuat in scopul de a degaja inima de "carapacea pericardică", este singurul tratament eficient. Indicaţia operatorie trebuie făcută înainte de a apare alterarea funcţiilor hepatice, atrofia miocardică, alterarea stării generale,
Cardiotonicele nu influenţează evident "insuficienţa cardiacă hipodiastolică"; se indică după decorticare, mai ales dacă există leziuni miocardice şi fenomene de insuficienţă cardiacă.
Diureticele şi restricţia de sodiu sunt mijloace de tratament paleativ.
Tratamentul etiologic se indică în cazurile la care procesul pericardic este încă evolutiv (exemplu: pericardita bacilară).
Celelalte proceduri recuperatorii: kinetoterapia, balneo-climatoterapia, terapia ocupaţională, ergoterapia, psihoterapia, se aplică în mod individualizat.
Tinerii cu simfiză pericardică, cei cu "acretio" sau boala lui Pick pun adesea probleme de orientare şi îndrumare profesională.

Aceştia se vor orienta, după principiile cunoscute, către profesiuni care nu necesită eforturi fizice mari, se pot efectua şezând şi oferă, prin ele înşile, un mediu de confort: tehnicieni radio-TV sau teleelectricieni de atelier, tehnician foto sau dentar, cismar, croitor, strungar în lemn de piese mici, confecţionarea jucăriilor pentru copii, activităţi agricole, grădinar, florar, apiculor, paznic, îngrijitor de animale mici. Dacă tinerii au absolut o şcoală medie, se pot îndruma spre activităţi de birou: tehnicieni sau funcţionari cu activitate de birou /3/.
încadrat - sau după caz, reîncadrat în activitatea organizată - fostul bolnav trebuie să fie ajutat să-şi menţină locul de muncă ales. Prin dispensarizarea activă şi sprijin socio-profesional se urmăreşte ca acesta să ia oarte - în mod cât mai plenar - la viaţa activă familială şi socio-profesională.


Tipareste Trimite prin email




});
Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor