Recuperarea bolnavilor cu cardiopatii vaivulare cuprinde masurile de profilaxie secundara si de tratament aplicate acestor bolnavi. De o deosebita importanta sunt urmatoarele masuri:
- prenirea recidilor reumatismale si a endocarditei bacteriane, a caror aparitie poate agrava leziunile vaivulare si altera semnificativ tulburarile hemodinamice ale acestor subiecti;
- rezolvarea chirurgicala a valvulopatiilor care, in cazul in care este indicata, poate asigura o recuperare optima cu restitutio ad optimum (nu ad integrum) a bolnavilor, permitand, de cele mai multe ori, reluarea unei activitati profesionale si socio-familiale quasinormale;
- reorientarea profesionala spre activitati cu un grad redus de efort fizic, fapt ce permite bolnavilor sa duca in continuare o viata activa si in acelasi timp previne sau intarzie instalarea insuficientei cardiace.
Profilaxia se realizeaza in primul rand prin prenirea si/sau tratamentul adecvat al reumatismului poliarticular acut si a altor boli capabile sa determine o CV. Odata cu instalarea CV, sunt posibile doar masuri de profilaxie secundara, a complicatiilor si a insuficientei cardiace. Un rol deosebit in profilaxia secundara il detine tratamentul chirurgical.
Actiunile medicale recuperatorii tind la inlaturarea tulburarii functionale vaivulare. Ele pot fi realizate in cazul valvulopatiilor functionale, printr-un tratament adecvat afectiunii ce Ie-a produs.
in cazul valvulopatiilor lezionale, acest obiectiv se poate realiza doar prin aplicarea unui tratament chirurgical. Exista actualmente trei principale metode de tratament chirurgical al CV: protezarile vaivulare (inlocuirea cu o proteza biologica sau artificiala), valvulotomiile (aplicabile in stenozele vaivulare si constand in sectionarea comisurilor simfizate) si valvuloplastiile (aplicate in insuficientele vaivulare si constand in corectarea deficitelor aparatului valvular responsabile de realizarea insuficientei acestuia; de exemplu, peticirea valvulelor perforate, reinsertia cordajelor tendinoase etc). Alegerea uneia sau alteia dintre metode este apanajul specialistului in chirurgia cardio-vasculara si se realizeaza adeseori intraoperator. Medicului practician ii revine sarcina de a cunoaste orientativ indicatiile, neindicatiile si contraindicatiile tratamentului chirurgical al CV. Silirea lor precisa va fi facuta de specialistii cardiologi in echipa.
Tratamentul chirurgical se indica bolnavilor aflati in clasa a ll-a, a lila si a IV-a a clasificarii functionale expuse anterior, care prezinta o limitare a activitatii fizice\' si profesionale. 0 serie de autori subliniaza importanta momentului comisurstomiei in stenoza mitrala /2/ (4a). La bolnavii cu insuficienta cardiaca interntia se va efectua dupa retrocedarea acesteia sub tratament medical. Alte indicatii pot consta in: tulburari ce pun in pericol viata bolnavului (de exemplu, angina pectorala la bolnavii cu stenoza aortica), complicatii gra, in repetitie (de exemplu, accidente trombo-embolice). Rar, interntia chirurgicala se indica pentru inlaturarea focarului infectios valvular in endocarditele bacteriene rezistente la tratamentul antibiotic corect si timp suficient executat. Posibilitatile actuale ale chirurgiei cardiovasculare au facut ca indicatiile tratamentului chirurgical sa se extinda la unii bolnavi aflati in clasa a ll-a, la care exista semne de leziune valvulara importanta ce lasa sa se intrevada posibilitatea unei evolutii nefavorabile. De actualitate sunt valvuloplastiile (dilatatii cu balonase) si pe cale transcutanata.
Interntia chirurgicala este neindicata la bolnavii cu leziuni valvulare de grad usor (clasa I si unii bolnavi din clasa II), cu tulburari hemodinamice minime si fara limitarea sau limitarea discreta a capacitatii de efort.
Se contraindica absolut interntia chirurgicala la bolnavii cu insuficienta cardiaca ireductibila, dupa probarea ireductibilitatii acesteia. Contraindicatiile temporare sunt date de insuficienta cardiaca (pana la retrocedarea acesteia), starea generala alterata a bolnavului, leziunile inflamatorii valvulare acti (endocarditele subacute).
Rezultatele sunt bune si in continua ameliorare. Mortalitatea operatorie variaza intre 5-l0%, dupa gravitatea si complexitatea leziunilor valvulare, starea functionala a miocardului, posibilitatile tehnice si experienta chirurgului. In functie de acesti parametri se obtin ameliorari mai mult sau mai putin importante, ale tulburarilor hemodinamice si simptomatologiei, uneori pana la limita vindecarii. Totusi, bolnavii cu CV operati raman in continuare bolnavi cardiovasculari si necesita dispensarizare printr-un serviciu de specialitate.
Tratamentul medical se efectueaza la bolnavii la care interntia chirurgicala este neindicata sau contraindicata, precum si in caz de aparitie a complicatiilor.
In general, la bolnavii cu leziuni silizate si fara insuficienta cardiaca, tratamentul consta in masuri de profilaxie a complicatiilor (si in primul rand a endocarditelor subacute) si a insuficientei cardiace. Efortul fizic dozat este absolut necesar in mentinerea unei bune capacitati de prestatie (4). in momentul aparitiei insuficientei cardiace se va asocia tratamentul acesteia. La bolnavii cu leziuni acti (reumatice, bacteriene, mixte), se va efectua tratament antireumatic sau antibiotic adecvat. Anumite masuri de tratament medical necesita si bolnavii operati, in aceleasi conditii in, care acesta este indicat pacientilor care nu au fost supusi interntiei chirurgicale. Se adauga masuri terapeutice specifice (tratament anticoagulant, antiagregant cronic etc).
