mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» actiuni sociale recuperatorii pentru bolnavi cardiovasculari

actiuni sociale recuperatorii pentru bolnavi cardiovasculari






Totalitatea acestor actiuni reprezinta finalizarea procedurilor recuperatorii concretizata prin incadrarea in activitate a fostului deficient recuperat (si sprijinirea acestuia pentru pastrarea locului ales). Obsertiile practice ne arata ca deficientii bine recuperati medical, bine orientati profesional, pregatiti si educati, au comportament profesional bun. Absenteismul lor nemotit este redus, fac mai putine accidente de munca, sunt mai sili la locurile de munca, dau putine rebuturi. incadrarea in munca este usoara cand nu sunt necesare conditii protejate.



Cuprins:

Introducere

locul de muncă protejat

Cooperativele de invalizi

perspectivele dezvoltării recuperării capacităţii de muncă la bcv

Practica recuperării bcv


Introducere

sus sus
La persoanele care reintră în activitate cu capacitate de muncă incomplet refăcută, sunt următoarele posibilităţi care uşurează readaptarea:


- transferul în muncă se indică persoanelor cu convalescenţă îndelungată după boli cum ar fi infarctul miocardic sau la cei ce prezintă
semne de surmenaj. Constă în transferarea bolnavului la un alt loc de muncă cu solicitări profesionale mai mici sau în condiţii de muncă mai potrivite, transferul se face pentru un timp limitat, trei luni pe an calendaristic;
- reducerea programului de activitate cu un sfert de normă, se indică în aceleaşi condiţii ca şi cele ale transferului în muncă, maximum trei luni pe an (anul în curs); se acordă în continuare unui concediu medical de cel puţin 30 zile;
- scutirea de activitate în tura de noapte sau eventual plasarea la un loc de muncă în care să fie posibil să se lucreze numai tura de dimineaţă.

în acest fel se vine în sprijinul deficientului, favorizând readaptarea în munca profesională a acestuia. în perioada readaptării, medicul urmăreşte reacţiile organismului cauzate de efortul profesional şi stabileşte un regim de viaţă şi de activitate în care adaptarea să se desfăşoare fiziologic şi cu caracter progresiv, pentru a evita perturbările organice sau funcţionale, ale căror efecte nocive pot produce recidive sau stări de inadaptare. In această perioadă se continuă tratamentul şi se iau măsuri organizatorice care să modifice locul de muncă în sens ergonomie în scopul readaptării. Concomitent prin proba muncii şi prin proba timpului, se verifică precizia diagnosticului anatomo-clinic şi exactitatea evaluării capacităţii de muncă, în această etapă a recuperării, medicii acţionează în două sensuri: favorizarea readaptării şi controlul ei /17,50/.
Asistenţa socială teritorială va căuta să rezolve problemele personale şi familiale ale deficienţilor. Se ştie că deficienţa şi în mod deosebit invaliditatea creează, prin vechimea bolii, carenţe economice şi conflicte psihice.

Succesul acţiunii de recuperare ţine de respectarea planului întocmit de medicul curant în funcţie de obiectivele urmărite. Uneori domină recuperarea medicală (în perioada de evolutivitate a bolilor), când rolul cel mai important îl are medicul curant, deficientul fiind încadrat eventual în gradul II de invaliditate, iar alteori domină recuperarea socio-profesională (în perioada de stabilizare a afecţiunilor), când rolul cel mai important în recuperare revine medicului expert şi medicului de întreprindere (deficientul fiind încadrat de regulă în gradul III de invaliditate), care urmăreşte şi sprijină readaptarea în muncă a deficientului. Reluarea în timp util a activităţii profesionale nu constituie un factor de agravare a evoluţiei BCV.

în etapa socio-profesională a recuperării un rol important îl are şi asistenţa socială, ca şi celelalte cadre medico-sanitare, care fac legătura între comisia de E.M.R.C.M. şi unităţile în care se pune în practică planul de recuperare socio-profesională (întreprindere, loc de muncă, unităţi sanitare). Ea poate interveni cu succes în rezolvarea problemelor sociale (personale, familiale etc), ale deficientului. Observaţia practică ne arată că adesea rezolvarea acestor probleme contribuie la reuşita recuperării.
Astfel, acordarea, la momentul potrivit, a unor ajutoare medicale sau în bani, acordarea unor proteze etc. sunt elemente importante care uşurează şi finalizează recuperarea prin crearea condiţiilor potrivite pentru reintrarea deficientului în activitate.

locul de muncă protejat

sus sus
Sunt cazuri când reîncadrarea într-o întreprindere anumită este imposibilă, fie din cauza caracterului solicitărilor profesionale incompatibile, fie din cauza deficientului însăşi. Pentru remedierea unor astfel de situaţii, nu excepţionale, s-a încercat crearea unor "ateliere protejate", în care sunt plasaţi deficienţii. Experienţa acumulată arată câ nu este indicat ca deficienţii să fie izolaţi în unităţi destinate exclusiv lor. Dimpotrivă, este mai util ca în cadrul întreprinderilor obişnuite să li se acorde şi eventual să se amenajeze locuri de muncă adecvate capacităţii lor de efort.
Aportul locurilor de muncă protejate este complex dar uşor de întrevăzut. Interesul muncii protejate rezidă în însăşi caracterul de ergoterapie ca tratament profilactic sau metafilactic dirijat eventual limitat în timp, dar întotdeauna sistematic şi controlat.

Pe lângă obiectivele sale generale ca metodă de recuperare, include şi anumite deziderate de ordin psihologic: influenţează favorabil procesul de vindecare prin stimularea încrederii în forţele proprii şi a dorinţei de însănătoşire şi înlătură posibilitatea dezvoltării unor reacţii depresive. Ea constituie totodată o cale de corecţie a concepţiilor şi atitudinilor negative faţă de muncă, cunoscute sub numele de "devianţă pasivă". Este important ca noua reîncadrare să întrunească şi cooperarea deficientului.
Preocupări faţă de organizarea atelierelor de muncă protejată există în multe ţări. S-au făcut şi la noi încercări de acest gen. Transferul de muncă şi activitatea exclusiv în schimburi de zi oferă de asemenea alte posibilităţi de protecţie a muncii efectuate de către deficient. într-un sens mai larg, însăşi cooperativele de invalizi corespund condiţiilor cerute de un loc de muncă protejat.

Cooperativele de invalizi

sus sus
în ţara noastră, cooperativele de invalizi tind să răspundă la următoarele deziderate fundamentale /53/: să asigure un plasament corespunzător potenţialului psiho-fizic pentru o parte din invalizi; să asigure participarea activă a invalizilor însăşi în procesul de producţie; să asigure urmărirea adaptării şi readaptării în activitate a acestor invalizi.


Următoarele măsuri de ordin organizatorico-administrativ şi medico-social, ar putea îmbunătăţi mult în viitor întreaga activitate care se desfăşoară în aceste cooperative:
- măsuri ce privesc recrutarea deficienţilor şi încadrarea lor în cooperative: recrutarea să se facă numai prin cabinetele de E:M.R.C.M. teritoriale dintre handicapaţii teritoriului arondat cabinetului respectiv, în special să se aibă în vedere tinerii cu handicap între care şi cei prin BCV;
- organizarea procesului de producţie să permită calificarea sau recalificarea handicapaţilor după principiile expuse în subcapitolul "Orientarea vocaţional-profesională a deficienţilor" (52,53);

- să se urmărească adaptarea sau readaptarea handicapaţilor în activitate din punct de vedere biologic şi socio-profesional;
- să se aplice măsuri privitoare la cointeresarea materială şi morală a deficienţilor;
- să se lărgească actualele secţii, să se modifice unele locuri de muncă ce solicită eforturi fizice mari, să se înlocuiască maşinile vechi care suprasolicită handicapaţii, să se creeze noi secţii corespunzătoare principiilor ergonomice;
- să se cunoască mai bine problematica medico-socială a cooperativelor de invalizi de către medici şi studenţii în medicină şi
- să se lărgească posibilitatea de activitate la domiciliu a cooperatorilor handicapaţi sau invalizi, cu program complet sau redus la 4 ore.
- în conducerea cooperativelor pentru invalizi se recomandă să fie şi persoane cu handicap.

perspectivele dezvoltării recuperării capacităţii de muncă la bcv

sus sus
în condiţiile asistenţei sanitare actuale din ţara noastră, recuperarea persoanelor cu handicap şi invalizilor prin afecţiuni CV. este posibilă şi foarte necesară. Datele de morbiditate şi invaliditate pe care le vom prezenta, ilustrează pierderile economice pe care ele le implică şi impun ca această opinie să fie realizată în activitatea practică. Recuperarea medicală a BCV se poate efectua nu numai în centrele de recuperare, dar şi în restul unităţilor sanitare. Se cere o preocupare în acest sens şi iniţierea medicilor pentru modificarea opticei şi a metodologiei lor de lucru jn sensul aplicării principiilor recuperării fiecărui bolnav cronic.
Recuperarea BCV, ca de altfel recuperarea în general, cere membrilor echipei ce o efectuează, competenţă multilaterală, pasiune, dăruire, sacrificiu de timp şi efort, înaltă tehnicitate, perseverenţă şi multă probitate. Prin ţelurile nobile actuale şi de perspectivă pe care le urmăreşte, prin faptul că în centrul preocupărilor sale stă omul deficient şi prin eficienţa sa psihobioeconomică deja dovedită, merită toate eforturile.

Practica recuperării bcv

sus sus
Pentru recuperarea BCV, în activitatea practică se impune.
- fişarea bolnavilor la dispensarul unităţii unde lucrează, sau în caz de inactivitate, la dispensarul circumscripţiei teritoriale;
- copiii sub vârsta de 16 ani să aibă fişe la policlinica teritorială, urmând ca la vârsta de 16 ani fişa să fie predată dispensarului teritorial (cabinetul de cardiologie, atunci când acesta există);
- crearea unui centru judeţean pentru dispensarizare BCV;
- explorarea completă a BCV în evidenţa centrului, pentru elucidarea şi rezolvarea problemelor medico-socio-profesionale pe care le ridică fiecare bolnav în parte, atât în mod static cât mai ales dinamic (în perspectiva lor evolutivă);
- alcătuirea, pentru fiecare BCV, a unui plan de recuperare care să cuprindă probleme medicale, dar şi socio-profesionale, elaborat de către o echipă de specialişti;
- dispensarizarea activă a acestor deficienţi;
- readaptarea intermitentă a planului de recuperare iniţial întocmit;
- invalizii prin BCV trebuie să aibă o evidenţă aparte; asupra situaţiei lor urmând să se întocmească un referat amănunţit cu ocazia fiecărei revizuiri medicale;

- invalizii irecuperabili vor fi trecuţi în rândul "nerevizuibililor prin afecţiune" conform legislaţiei în vigoare;
- generalizarea experienţei acumulate trebuie să fie un obiectiv principal al celor ce se ocupă cu recuperare a BCV;
- educaţia sanitară, sub toate aspectele ei, între care implementarea practicilor de "viaţă raţională" încoronează sarcinile cabinetului de cardiologie, care trebuie să devină baza de lansare şi aplicare a măsurilor
de sanogeneză a BCV.
Dezideratele exprimate mai sus pot fi realizate în spitalele judeţene şi în Centrele de sănătate cu dotare medie sau bună, se cere doar preocupări în acest sens şi schimbarea opticei unor medici cardiologi şi/sau internişti în sensul aplicării în practică a unor măsuri cu care teoretic sunt în deplin acord.

Tipareste Trimite prin email






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor