Tot mai frecvent sunt semnalate cazuri de infarct miocardic la persoane tinere, sub 40 chiar si sub varsta de 30 de ani. in aceste cazuri se realizeaza un grad mare de letalitate, invaliditate sau morbiditate scotand din activitate bolnavii pentru o lunga perioada de timp.
Conditiile etiopatogenetice sunt reprezentate de sumarea factorului genetic (antecedente vasculo-meolice pozitive) si de factorii de risc majori ai cardiopatiei ischemice prezenti de la varsta tanara: hiperlipoproteinemia de tip II a, II b, IV, hipertensiunea arteriala, fumatul peste 10 tigarete pe zi), supragreutatea, diabetul zaharat (din nou factorul genetic prezent) si coronaritele de natura rickettsiana si virala (Coxachie B6), mai rar reumatismala si boli ale colagenului. Se apreciaza ca un rol deosebit (prin descarcarile de catecolamine si prin modificarile trombocitare si cele ale prostaglandinelor) au starile de incordare nervoasa si anxietatea /48, 56 82a/.
Evolutia clinica este dependenta de etiologie. Atentia trebuie indreptata inspre profilaxia recidivelor si a programelor de reabilitare.
I.A.3.a.3. Infarctul miocardic la femei
in general statisticile mari inregistreaza diferente de aproximativ 10 ani intre curbele de frecventa a infarctului miocardic la femei fata de barbati cu tendinta ca aceasta diferenta scade. inainte de varsta menopauzei prezenta infarctului miocardic este relativ mica, datorita actiunii protectoare a estrogenilor (cu valori mai mari ale colesterolului cuprins in lipoproteinele cu inalta densitate HDL). Cand aceasta protectie" este invinsa prin hipertensiune arteriala, diabet zaharat, factori genetici, tip aterogen de hiperlipoproteinemie, climax artificial, infarctul miocardic apare si la femei cu o frecventa crescanda 131. La 10 ani dupa instalarea menopauzei frecventa infarctului miocardic creste devenind asemanatoare cu cea a barbatilor, continuand sa creasca chiar mai mult decat la ei si dupa varsta de 70 ani. Alte cauze de infarct miocardic la femei sunt rickettsiozele, bolile colagenului, contraceptivele orale, virozelor si emboliile. 1.A.4. Cardiopatia ischemica nedureroasa.
Cardiopatia ischemica nedureroasa este reprezentata de afectarea ischemica difuza a miocardului fara exprimare clinica prin durere. Manifestarile sale constau din /83/:
- sindrom miocardic: - cardiomegalie, - tulburari de ritm (fibrilatie atriala, extrasistole ventriculare, tulburari de conducere etc), - estomparea zgomotului I in zona ventriculara stanga, - semne de insuficienta cardiaca. Pot fi prezente sufluri legate de insuficienta aparatului vallar mitral, de
calcifierea orificiului aortic.
- Absenta unor alte cauze de sindrom miocardic (inflamatorii,
dismeolice, endocrine etc).
- Existenta factorilor de risc pentru cardiopatia ischemica. Electrocardiograma de repaus poate indica variate modificari ale
segmentului ST si ale undei T, tulburari de ritm si de conducere. Daca acestea lipsesc, electrocardiograma de efort poate revela subdenivelarea profunda (peste 1 mm), rectilinie ori descendenta, a segmentului ST, indicand ischemia /45, 82a, s.a./.
Coronarografia se executa indeosebi pentru diagnosticul diferential al cardiopatiei ischemice fata de alte cardiomiopatii; ea poate indica locul, numarul si marimea obstructiilor coronariene, precum si starea circulatiei colaterale.
Diagnosticul diferential al cardiopatiei ischemice nedureroase se face cu toate cauzele sindromului miocardic.
Evolutia naturala a cardiopatiei ischemice este variabila, depinzand in buna masura de aparitia unor complicatii: insuficienta cardiaca, tulburari de ritm si de conducere, supraadaugarea infarctului miocardic, ponderea factorilor de risc PI aplicarea mijloacelor recuperatorii, de disciplina bolnalui (fumatul anuleaza efectul propanololului asupra miocardului) etc.