Radioscopia ofera relatii asupra formei inimii, dimensiunilor, conuratiei si pulsatiilor ei (amplitudine, ritmicitate). Cavitatile cardiace pot fi apreciate in OAS si in OAD. Cu ajutorul pastei baritate esofagiene se analizeaza electiv dilatatia atriala. in decubit dorsal se apreciaza dilatatia globala.
Metodele functionale la care trebuie apelat in timpul radioscopiei sunt: proba Muller (expirul urmat de inspir mareste aria cardiaca) si tehnica Valsal (inspirul urmat de expir fortat, micsoreaza aria sa).
Cuprins:
Examenul radiologie al inimii |
sus |
Tomografia inimii şi a vaselor mari înregistrează radiografii ale structurilor dintr-un singur plan.
Roentgenkimografia realizează înscrierea pe film radiologie, sub formă de curbe, a mişcărilor inimii şi a vaselor mari. Se execută prin procedeul grilă-fixă-film-mobil (kimografia în trepte) sau grilă-mobilă-film-fix (kimografia plană). Timpul de deplasare al grilei este de 2-3 secunde, timpul de expunere fiind 3-4 secunde. Curbele kimografice exprimă în mod real diferenţa de volum între sistolă şi diastolă numai în cazul în care mişcările pulsatorii sunt surprinse paralel cu direcţia despicăturilor grilei. Celelalte mişcări cu altă direcţie vor fi reduse sau anulate. Se efectuează pentru recunoaşterea afecţiunilor pericardice şi miocardice.
Electrokimografia înregistrează procesele dinamice cardiovasculare cu ajutorul unei celule fotoelectrice dispuse la nivelul ariei cardiace. Metoda înregistrează diferenţa de luminozitate a ecranului la nivelul unor puncte marginale ale imaginii.
Cineangiografia înregistrează pe o peliculă de 16 mm sau 35 mm imagini radiologice dinamice cu o frecvenţă de 18-24 imagini pe secundă. Distanţa focală este fixă iar diafragma este deschisă la maximum.
Examinarea televizată se efectuează cu ajutorul unei camere de luat vederi cuplată la un amplificator de imagini. înregistrarea se face cu ajutorul unui sistem video ataşat la sistemul TV.
Angiocardiografia este indicată la explorarea cordului şi vaselor mari. Substanţa radioopacă pe bază de iod în concentraţie de 70% se introduce prin cateter în inima dreaptă în 3 secunde. La o secundă apare atriul drept, la 3 secunde ventriculul drept la 5-7 secunde atriul stâng, la 7-9 secunde se vizualizează ventriculul stâng şi aorta ascendentă.
Coronarografia foloseşte substanţa de contrast (iodul) ce se introduce cu ajutorul unui cateter, la inserţia orificiilor coronariene. Metoda oferă informaţii privind alegerea unei tehnici operatorii adecvate. Este contraindicată în prezenţa unei nefropatii acute, a insuficienţei hepatice şi a sensibilizării la iod.
Coronarografia îşi dovedeşte utilitatea nu numai în efortul de edificare a unui diagnostic corect, ci şi în posibilitatea unei aprecieri predictive asupra bolnavului cu cardiopatie ischemică. Studii longitudinale atestă faptul că procentul mortalităţii este direct proporţional cu gradul stenozării şi cu numărul de vase afectate.
Puncţia pericardică |
sus |
Se face în scop explorator pentru confirmarea existenţei unei colecţii pericardice, precizarea naturii şi etiologiei sale, precum şi în scop terapeutic: introducerea de medicamente în cavitatea pericardică.
Locul de elecţie este spaţiul 5 intercostal stâng la 2 cm înăuntrul marginii matităţii precordiale; în unghiul dintre apendicele xifoid şi arcul costal stâng (metodă transdiafragmaticâ); în spaţiul 4 intercostal drept, la 1 cm medial de marginea dreaptă a matităţii precordiale; în spaţiul 5 sau 6 intercostal drept şi marginea sternului.
Tehnica şi materialul necesar sunt identice ca la puncţia pleurală.
Lichidul extras se va examina macroscopic, se va efectua reacţia Rivalta şi se va examina macroscopic din punct de vedere citologic şi bacteriologic. După nevoie se va efectua antibiograma sau alte explorări biochimico-umorale.
Pneumopericardiografia |
sus |
Pneumopericardiografia permite diferenţierea unui diverticul pericardic de un anevrism cardiac sau de o tumoră extrapericardică, precum şi aprecierea volumului şi formei inimii, atunci când aceasta este mascată de un lichid pericardic sau de alte formaţiuni din jurul inimii.
Se efectuează prin injectarea în sacul pericardic a unui gaz: 02 sau mai preferabil C02, care se resoarbe mult mai repede şi este mai bine tolerat.
Puncţia biopsie miocardică |
sus |
Se efectuează numai în clinicile de specialitate în scopul elucidării diagnosticului etiologic al unor miocardiopatii.