Simptome clinice: dureri in gambe la mers si ortostatism asemanator celor din claudtcatia intermitenta arteriala (claudicatia intermitenta venoasa) si oboseala la mers si ortostatism prelungit.
Examenul obiectiv evidentiaza dilatarea venelor cu aspectul cunoscut al ricelor. Cand se complica cu tromboflebita si periflebita (sau cand sunt urmarea acestora) peretele venos se ingroasa, se inflameaza, se hiperermiaza, temperatura, cutanata perivenoasa creste, vena apare ca un cordon- sensibil spontan sr la presiune fina. Mai tarziu apar edeme la gambe si cianoza care traduce tulburarea circulatiei de intoarcere. Ulceratiile atone sunt o complicatie de temut ale bolii ricoase realizand aspectul numit "complex ricos".
Cuprins:
Explorarea venelor membrelor inferioare. |
sus |
1. Proba Trendelenburg (pentru venele superficiale)
Tehnica: Persoana de examinat stă īn decubit dorsal, se ridică membrul de examinat la vertical şi se goleşte vena safenă prin presiune de-a lungul său spre trunchi şi apoi se comprimă la vărsarea sa īn vena crurală după care pacientul se ridică repede īn picioare.
Interpretare. īn condiţiuni fiziologice vena safenă se umple īn continuu şi imediat după decompresiune, de jos īn sus, īn timp de 20". In condiţii patologice umplerea venelor se face mult mai lent, īn peste 30", ceea ce īnsemnează că valvulele venei safene sunt insuficiente. Cānd umplerea se face mai repede (decāt 20"), tot de jos īn sus, trădează o insuficienţă venoasă a venelor profunde.
Proba perthes |
sus |
Proba Perthes se efectuează pentru explorarea venelor profunde şi pentru venele care fac legătura īntre venele profunde şi cele superficiale. Ea este o probă de efort.
Tehnica: pacientul stă īn ortostatism, după care se aplică un garou īn .1/3 superioară a coapsei pentru oprirea circulaţiei venoase superficiale, apoi se indică pacientului să se ridice şi să umble prin cameră.
Interpretare. īn condiţiuni fiziologice venele (şi eventual varicele compensate) se golesc şi rămān goale, ceea ce īnseamnă că sistemul venos profund este integru. īn condiţiuni patologice nu se produce golirea venelor, ceea ce semnifică o insuficienţă a venelor profunde şi de legătură. Ca importanţă practică, īn această situaţie, este faptul că nu se indică sclerozarea venelor superficiale, deoarece s-ar agrava şi mai mult drenajul venos al membrului respectiv.
Flebografia |
sus |
Flebografia este examinare similară arteriografiei. Se indică pentru explorarea sistemului venos. Se efectuează tehnic īn aceleaşi condiţii ca şi arteriografia, dar interesează venele. Se poate efectua flebografia venelor membrelor inferioare, a venei cave inferioare, splenoportografia, a venelor suprahepatice, cava superioară, venele jugulare interne, retroorbitară etc. Se efectuează numai de necesitate, deoarece substanţa de contract poate să lezeze intima venelor.
Măsurarea presiunii venoase īn poziţia ortostatică |
sus |
Măsurarea presiunii venoase īn poziţia ortostatică şi īn marş se poate efectua complet şi relativ simplu, după puncţionarea unei vene de pe faţa dorsală a piciorului sau de la gambă cu un cateter lung ascendent. Valoarea limită superioară este de 13 cm H20.
5. Explorarea tonusului venos se face pentru aprecierea reacţiilor vasomotorii spontane - ritmice - sau a reacţiilor induse prin stimuli constrictori (inspiraţie profundă, proba Valsalva, efort ortostatic la masa KIPP, influenţa frigului etc). Persoanele cu varice prezintă un grad mai mic de reacţii presoare comparativ cu persoanele normale. Cele mai slabe reacţii la stimuli le manifestă bolnavii cu hipotensiune ortostatică severă.
Explorarea izotopică a circulaţiei venoase periferice |
sus |
Testul cu 125l-fibrinogen īn diagnosticul flebitelor
Depistarea flebitei īn faza de debut (flebotromboza), permite instituirea de urgenţă a unui tratament adecvat. Tromboflebitele profunde ale membrelor inferioare sunt complicaţii postoperatorii sau posttraumatice cu risc crescut de embolie pulmonară.
Se consideră că metoda cea mai sensibilă pentru diagnosticul precoce a flebitelor profunde este explorarea cu 125l-fibrinogen. Tehnica este simplă, lipsită de inconveniente şi riscuri pentru bolnav. Se bazează pe administrarea i.v. de 125l-fibrinogen (100 uCi) īntr-o venă a antebraţului. Măsurătorile radiometrice ale membrelor inferioare se efectuează la patul bolnavului cu aparate portabile. Modificarea patologică este ilustrată prin zone hiperfixante, īn care radioactivitatea depăşeşte cu cel puţin 20% nivelul măsurat īn zona simetrică contralaterală, sau pe cea īnregistrată īn zona adiacentă a aceluiaşi membru inferior. Hiperfixarea este expresia īncorporării fibrinogenului marcat, sub formă de fibrină 125l īn masa trombului care se formează.
Explorarea ecografică doppler. |
sus |
Modificările caracteristice obstrucţiilor venoase şi insuficienţei venoase apar pe curbele ecografice Doppler.
Venele de calibru mare dau naştere unor sufluri cu tonalitate joasă, asemănătoare unui vānt, modulate respirator. S-au descris două tipuri de trasee venoase normale: primul cu unde mari expiratorii separate de revenirea la linia zero şi al doilea tip, ce apare la venele jugulare şi subclaviculare, constituite din oscilaţii mari diastolice cu modulaţie respiratorie.
Pentru trunchiurile venoase distale unde velocitatea este insuficientă pentru a produce un echo bazai, se utilizează o serie de manevre complementare: proba de compresiune, respiraţia forţată, Valsalva, etc.
Examenul cu ultrasunet Doppler este de un mare folos īn diagnosticul precoce al trombozelor venoase profunde, a fistulelor arterio-venoase, a insuficienţei venoase şi īn supravegherea tratamentului medical şi chirurgical.
In obliterările trunchiurilor venoase mari dispare sau diminua sensibilitatea la respiraţie. īn flebitele periferice se constată lipsa răspunsului la compresiune musculară.
După trombectomii reapare modulaţia respiratorie īn amonte de obliterare şi răspunsul la probele amintite.
Explorarea vaselor limfatice |
sus |
Examenul clinic evidenţiază eventualul edem limfatic şi/sau adenopatia locoregională.
Foldi afirmă că o explorare ireproşabilă prin mijloace paraclinice a curentului limfatic nu este posibilă decāt prin prepararea "deschisă" a unui vas limfatic de la picior, cu injectarea ulterioară a unui coloid radioactiv şi determinarea momentului apariţiei acestuia īn regiunea inghinală, respectiv īn canalul toracic.
Limfografia izotopică evidenţiază lanţurile ganglionare prin examen scintigrafic cu 198Au coloidal.
Indicaţiile principale ale examinării: explorarea lanţurilor ganglionare inaccesibile prin limfografia radiologică; evidenţierea unor ganglioni ce au scăpat investigaţiei intraoperatorii, controlul efectului radioterapiei şi diagnosticul metastazelor ganglionare. Examinarea nu ridică probleme de ordin tehnic, deoarece radiotrasorul se injectează pe cale intradermică, submucoasă sau endoseroasă, īn raport cu grupele ganglionare pe care dorim să le explorăm.
Radioaurul coloidal cu particule de 60-100 A administrat īn spaţiul interstiţial (volum 0,2-0,5ml) pe una din căile amintite, va intra īn circulaţia limfatică şi se va acumula selectiv īn ganglionii regionali (după 24 ore de la administrare). īn condiţii normale ganglionii apar sub forma unor mase fixante aşezate īn lanţuri simetrice. īn situaţii patologice (metastaze, boala Hodgkin, TBC ganglionară etc), grupurile ganglionare afectate nu se evidenţiază scintigrafic.
Limfografia şi adenografia au indicaţii īn afecţiunile ganglionilor limfatici şi ale vaselor limfatice.
Determinarea vitezei de scurgere a curentului limfatic ca şi examinarea cu substanţe radioactive nu se efectuează din lipsa unei metode exacte şi a rezultatelor imprecise.
Ecografia Doppler este utilă (vezi paginile anterioare)
Rămāne şi īn continuare să se caute noi tehnici de explorare, pānă atunci evidenţierea edemului limfatic şi diferenţierea sa faţă de celelalte edeme continuă să fie o metodă deosebit de valoroasă.
De reţinut pentru activitatea practică |
sus |
Explorările morfofuncţionale ale aparatului cardiovascular sunt, īn activitatea practică, des folosite pentru cel puţin două motive: frecvenţa mare a bolilor cardio-vasculare (BCV) şi utilitatea explorărilor īn toate secvenţele activităţii medicale: prevenire, diagnostic, tratament şi recuperare.
Explorările īncep īntodeauna prin examenul clinic. Nu se va uita să se facă investigaţii asupra existenţei anginelor tonsilare, a reumatismului acut, a eventualelor fenomene anginoide coronariene, a rezultatelor explorărilor biochimico-umorale efectuate īnainte, cu deosebire a celor privitoare la metabolismul lipidic etc.
Explorările paraclinice efectuate vor fi cele cunoscute de medicii practicieni alegāndu-se cele obişnuite, dar nelipsind fibrinogenul, colesterolemia, trigliceridele şi lipoproteinele, iar īn caz de obezitate asociată, glicemia inclusiv cea provocată. Se vor face explorările radiologice clasice, urmānd ca pentru elucidarea cazurilor cu suspiciuni de malformaţii congenitale ori altele mai dificile să se trimită documentaţia şi cazul respectiv la eşaloanele medicale superioare, cu posibilităţi tehnice necesare.
Dintre probele de efort se pot face in cabinetele dispensarelor, cele privitoare la explorări asupra reacţiei neurovegetative cardiovasculare. Cele ce urmăresc evaluarea capacităţii de prestaţie se efectuează īn laboratoarele dotate īn acest sens. In cabinetele dispensarelor se pot efectua numai probe de efort cu durată scurtă, urmărindu-se mai ales modificarea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale sistemice sub acţiunea efortului impus. El mai trebuie să ştie cānd să solicite şi cum să interpreteze proba īncărcării cu potasiu la persoane digitalizate şi diuretizate timp īndelungat ce prezintă tendinţă la bradicardie ori bigeminism.
Pentru explorarea vaselor periferice este necesară explorarea clinică, efectuarea de probe biochimico-umorale şi examinări paraclinice caracteristice sectorului arterial, venos, capilar şi limfatic, īn funcţie de fiecare caz īn parte şi posibilităţile locale de efectuare a acestor explorări.
Subliniem că examenul clinic are cea mai mare valoare īn prima etapă de diagnostic, urmānd să īndrumăm apoi pacientul către eşaloanele superioare pentru explorări de fineţe şi precizie, cum sunt cele neinvazive: examenul cu ultrasunet, bazat pe efectul Doppler, explorări izotopice etc. Medicul practician trebuie să ştie să interpreteze rezultatele explorărilor oferite de examinările de īnaltă tehnicitate.