Insuficientele vallare vor realiza o incarcare de volum, iar stenozele o incarcare de presiune a cavitatilor in fata carora este situata valla lezata. Aceste supraincarcari vor da nastere atat unor modificari adaptative ale cavitatii respective (dilatare, respectiv hipertrofiere sau ambele), cat si unor tulburari de hemodinamica (cresterea tensiunii arteriale diferentiale in insuficienta aortica, staza in circulatia pulmonara in stenoza mitrala etc). De asemenea, suprasolicitarea de durata a miocardului va avea ca rezultat instalarea, mai devreme sau mai tarziu, in functie de gradul suprasolicitarii si de rezerva functionala a miocardului cavitatii suprasolicitate, a manifestarilor clinice ale insuficientei cardiace.
Trecerea cu viteza crescuta sau scurgerea tulbulenta a sangelui la nivelul vailelor stenozate sau insuficiente va da nastere unor sufluri, iar modificarile hemodinamice intra - sau extracardiace vor determina modificari ale intensitatii si succesiunii normale a zgomotelor cardiace si/sau aparitiei unor zgomote cardiace suplimentare.
Manifestari clinice
Potrivit celor aratate in modulul anterior, fenomenele clinice ale CV vor consta in: manifestari comune (date de unele tulburari comune de hemodinamica sau adaptative, precum si de insuficienta cardiaca) si manifestari particulare ale diverselor vallopatii (determinate de tipul si localizarea leziunii vallare, precum si de unele tulburari hemodinamice proprii leziunii respective). Acestora li se pot adauga semnele unor complicatii survenite in cursul evolutiei CV.
Manifestari comune. Palpitatiile, fatigabilitatea, dispneea, durerile precordiale neanginoase apar in majoritatea CV aflate inca in stadiul compensat, atunci cand acestea sunt expuse la stress (fizic, psihic), avand in vedere reducerea rezervei functionale cardiace a .acestor bolnavi. Ulterior, odata cu instalarea progresiva a decompensarii, simptomele se vor accentua, adaugandu-li-se intreaga gama de simptome si semne ale insuficientei cardiace stangi sau drepte, acute sau cronice.
Manifestari particulare. Sunt multiple si variate fiind detaliate la fiecare CV in parte. Amintim ametelile, vertijul, sincopa de efort, caracteristice stenozei aortice sau tusea, micile hemoptizii de efort ale bolnavilor cu stenoza mitrala. Obiectiv, la examenul fizic al cordului, se vor percepe sufluri, modificari ale zgomotelor cardiace fundamentale sau zgomote cardiace supraadaugate, a caror localizare, situate in revolutia cardiaca, intensitate sau iradiere sunt caracteristice diferitelor vallopatii, permitand in multe cazuri orientarea diagnostica.
Manifestarile din partea circulatiei extracardiace sunt si ele dependente de vallopatia care le cauzeaza, ca de exmplu: tensiunea arteriala divergenta si pulsul saltaret" al insuficientei aortice, sau formula tensionala convergenta si pulsul tardiv si depresibil" al stenozelor aortice stranse.
Manifestari ale complicatiilor. Subliniem in primul rand manifestarile determinate de suprapunerea pe vallele lezate a unui nou proces inflamator: endocarditele subacute reumatice, bacteriene sau mixte cu loul clinic cunoscut, proces inflamator, leziuni periferice de tip arteritic sau embolie etc. /21, 22/.
Sunt frecvente si accidentele tromboembolice, pulmonare sau periferice, secundare mobilizarii unor trombi parietali sau unor vegetatii vallare (embolii pulmonare, cerebrale, ale membrelor inferioare etc).
Tulburarile de ritm, cu exceptia aritmiei extrasistolice apar in general, mai tardiv, in cursul evolutiei bolii, fiind reprezentate, in primul rand, de fibrilatie atriala (caracteristica stenozei mitrale), tahicardii paroxistice, tulburari de conducere atrio-ventriculara.
In anumite cazuri, aparitia clinica a complicatiilor poate constitui un prim semn revelator al unui CV, necunoscute pana in acel moment.
Examinari complementare
Examenul radiologie si ecocardiografic al cordului este indispensabil pentru diagnosticul de CV, fiind modificat in marea majoritate a cazurilor. El trebuie efectuat in mai multe pozitii. Arata semne de marire (dilatare, hipertrofie) a uneia sau mai multora dintre cavitatile inimii si/sau a vaselor mari, precizand, de cele mai multe ori, diagnosticul de vallopatie si tipul acesteia (sunt descrise conuratii radiologice, ecocardiografice, caracteristice anumitor vallopatii), si, adesea, severitatea leziunii. in momentul instalarii insuficientei cardiace, examenul radiologie releva semnele caracteristice acesteia. Este necesar diagnosticul diferential fata de prolapsul de valva mitrala (6a).
Electrocardiograma constituie si ea o examinare de rutina in diagnosticul CV. Evidentiaza supraincarcarile de volum sau presiune ale diverselor cavitati, daca ele depasesc o anumita limita (exemplu, incarcarea atriala stanga si dreapta, hipertrofie ventriculara stanga si dreapta) contribuind, in colaborare cu examenul clinic, radiologie si ecocardiografic, la silirea diagnosticului corect al CV. Precizeaza, de asemenea, natura tulburarilor de ritm si conducere ce complica evolutia bofii.
Fonomecanocardiografia, echocardiografia, cateterismul cardiac drept sau stang, angiocardiografia, radiocardiografia aduc informatii de precizie asupra tipului si gradului defectului vallar, starii circulatiei pulmonare si functionalitatii miocardice. Ele reprezinta examinari de specialitate si sunt indispensabile preoperator in cazurile in care se indica rezolvarea chirurgicala a vallopatiei.
