Introducerea unui program de mobilizare si controlul strategiei programului de efort se face pe baza urmatoarelor criterii (de care depinde inceperea, durata si intensitatea efortului depus (R. Vlaicu si colab. - 68, 69-81, 82a);
- clinice: starea generala (soc, insuficienta cardiaca, embolii), durere, transpiratii, stare febrila, puls, tensiune arteriala, diureza;
- ECG: localizarea si intinderea infarctului, dinamica modificarilor Q, ST, T, tulburari de ritm si de conducere;
- mecanografice: ritm de galop, insuficienta aparatului valvular, performanta cordului (indici sistolici);
- biochimice: dinamica CPK (MB), GOT, LDH, VSH, fibrinogen;
- radiologice: angiografice, radioizotopice, echografice (fractia de ejectie) etc.
- teste de efort: dupa saptamana a 3-a (efectuate ergometric).In functie de aceste criterii si de posibilitatile existente la locul unde bolnavul este asistat medical, se indica cea mai potrivita schema de mobilizare care, in general se prezinta astfel /82/ pentru infarctul fara complicatii:
Zilele 1-2-a: imobilizarea la pat; evaluarea starii bolnavului; exercitii respiratorii;
Zilele 3-4-a: cure de fotoliu, exercitii pasi, comode, exercitii respiratorii;
Zilele 5-7-a: fotoliu, mers la toaleta, citit;
Zilele 8-l4-a: fotoliu, scris, plimbari, coboratul-urcatul scarilor, externarea.
Saptamanile 3-6-a: efort crescand (mers), ca durata si ritm (recuperare).
Lunile 3-6-a: reluarea activitatii.In prezent, necesitatea, caracterul favorabil si inocuitatea mobilizarii cat mai devreme posibil a pacientilor de infarct miocardic sunt pe deplin argumentate si unanim acceptate. Se vorbeste in general de mobilizarea precoce" a bolnavilor de infarct miocardic necomplicat. Un termen mai potrivit ar fi insa cel de mobilizare in timp util, cu evitarea riscurilor", termen care cuprinde atai . ^r-oterul de precocitate al mobilizarii, cat si caracterul sau responsabil, de initiere in momentul cel mai potrivit si de efectuare sub control, in conditii de maxima securitate. Acest tip de mobilizare elimina inconnientele derivate din prelungirea repausului la pat (14, 18, 21, 25, 27, 28, 32, 35, 36, 53, 60, 62, 63, 82, 82a, s.a.).In conditiuni normale, in efort, fluxul coronarian creste. Aceasta crestere a fluxului sanguin coronarian se face in primul rand prin scaderea rezistentei vasculare coronariene. Se stie astfel ca, in timpul efortului, la oameni sanatosi fluxul sanguin coronarian poate creste de 4-5 ori.
Aceasta crestere este proportionala cu marirea necesitatilor miocardice de oxigen (exprimate prin produsul dintre presiunea arteriala si frecnta cardiaca). Drept urmare, la subiectii normali, intre necesitatile in oxigen ale miocardului si fluxul sanguin coronarian se realizeaza o corelatie pozitiva lineara.
- in cardiopatia ischemica insa, patul vascular coronarian nu se poate dilata corespunzator si, ca atare, rezistenta vasculara coronariana nu scade semnificativ in timpul efortului.
Antrenamentul fizic determina o crestere a capacitatii de efort, atat la subiectii normali, cat si la cei suferinzi de cardiopatie ischemica. Aceasta crestere se manifesta prin marirea consumului de oxigen, in raport cu valorile inregistrate inaintea antrenamentului fizic. Astfel, la subiectii sanatosi, antrenamentul fizic determina o crestere a consumului maxim de oxigen cu aproximativ 10%. La cei cu infarct miocardic cicatricial, dupa antrenament, consumul maxim de oxigen creste cu aproximativ 17%; la bolnavii cu angina pectorala cresterea este de 47%. Persoanele antrenate realizeaza, mai frecnt, consumuri de oxigen satisfacatoare, de regula mai mari decat cele dinaintea antrenamentului fizic. Cresterea consumului de oxigen ca urmare a antrenamentului fizic se observa indeosebi la pacientii care, inainte de antrenament, erau sedentari si la pacientii cu angina pectorala.
Un oarecare grad de activitate fizica poate fi permis inca din prima zi de internare a bolnavului, cu conditia ca starea clinica a pacientului sa fie sila si sa nu existe complicatii (indeosebi insuficienta cardiaca, soc, aritmii). Curand se poate permite bolnavilor sa-si faca singuri unele oficii: hranire, defecare prin utilizarea unui scaun special, mobil, adus langa pat, entual barbierit. La acestea se adauga desigur miscari ale membrelor, rasucirile trunchiului, miscarile din umeri, initial pasi, apoi acti, destinate sa scada staza noasa si sa mentina tonusul muscular. Un loc important ocupa inca de la inceput exercitiile respiratorii ce constau in inspiratii si expiratii profunde si regulate. indata ce este posibil, uneori din ziua a doua sau a treia de la debutul infarctului, se poate permite repausul in fotoliu, pentru durate progresi, in functie de raspunsul pacientului. in general, se tinde la alegerea unor forme de activitati de autoservire cu un consum energetic mai mic (luarea mesei in fotoliu, defecarea pe scaunul special de toaleta sunt mai putin costisitoare ca efort decat actiunile similare desfasurate in conditii de clinostatism). Cat mai curand posibil, pacientului i se va permite sa stea pe marginea patului, apoi in picioare, sa mearga pe drept, pe distante progresiv mai mari si, in cele din urma, sa urce trepte.
Aceasta mobilizare progresiva trebuie efectuata sub control calificat, preferabil de catre o persoana instruita special in acest scop. La fiecare treapta noua de efort, se controleaza reactia pacientului fata de respectivul nil de efort. Persoana care controleaza raspunsul pacientului refereaza constatarile sale medicului care conduce tratamentul bolnavului, iar acesta decide felul in care se va continua efortul (intrerupere, mentinere la acelasi nil, cresterii.
Reactiile negati care indica un raspuns disproportionat, neadaptativ, la efort, ale pacientului sunt reprezentate de:
1. aparitia anginei pectorale sau a dispneei;
2. cresterea frecntei cardiace peste 120/min;
3. accentuarea denilarii segmentului ST;
4. aparitia unor aritmii semnificati;
5. scaderea presiunii arteriale sistolice cu mai mult de 20 mm HG (dupa altii cu mai mult de 10 mm HG), stiut fiind ca reactia normala la efort este reprezentata de cresterea presiunii arteriale sistolice. La aparitia acestor reactii, efortul se opreste.