mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Practica programului complex de reabilitare a bolnavilor cu infarct miocardic acut (cele 3 faze ale reabilitarii)

Practica programului complex de reabilitare a bolnavilor cu infarct miocardic acut (cele 3 faze ale reabilitarii)


Share





Stadializarea kinetoterapiei la bolnavii cu infarct miocardic acut cunoaste trei trepte, corespunzatoare celor trei faze de evolutie a acestei boli.
- Faza l-a de boala, cuprinde in medie primele 30 de zile;
- Faza a ll-a de boala cuprinde urmatoarele 60 de zile;
- Faza a lll-a de boala, incepe din luna a IV-a de boala.
Faza l-a, acuta, incepe imediat dupa instalarea infarctului miocardic acut si dureaza atata timp cat bolnavul este spitalizat (in cazurile de infarct miocardic necomplicat, pana la 3 saptamani, in cel complicat 4 saptamani). la randul sau aceasta faza cuprinde o etapa de cateva (3-5) zile, in care pacientul este tratat in sectia de terapie intensiva a coronarienilor si o a doua etapa, care se desfasoara in sectia de cardiologie cu profil general.
Obiectivul fazei I, acute, a reabilitarii, este de a preni ori a inlatura efectele negati ale imobilizarii si ale stressului psihic al bolnavului datorita faptului ca a avut un atac de cord. La sfarsitul acestei etape, bolnavul de infarct miocardic necomplicat este complet mobilizat.



In mod practic mobilizarea pasiva si activa a membrelor si schimbarea pozitiei in pat sunt permise imediat ce disconfortul primelor ore de boala a trecut. Primele exercitii sunt cele respiratorii /60/.

Ridicarea pe marginea patului si asezarea in fotoliu pot fi permise numai dupa ce starea fizica a bolnavului este complet silizata. Statul in picioare si mersul se permit numai daca starea bolnavului este buna, daca lipsesc acuzele subiecti si semnele complicatiilor infarctului, daca enzimele martore ale necrozei s-au normalizat /36/, daca febra a cedat (se afirma ca pacientul poate fi mobilizat chiar si cu subfebrilitate daca este singura manifestare clinica). De obicei, la sfarsitul primei saptamani de la debutul infarctului miocardic necomplicat, bolnavii se deplaseaza pe drept fara inconniente, se spala, se barbieresc si isi rezolva mictiunea si defecarea in conditiuni normale. Pa parcursul saptamanii a doua, distantele pe care boltiavul le parcurge pe drept cresc progresiv. in saptamana a treia se poate trece la urcarea progresiva a scarii /82, 82a/.
La finalul fazei l-a a reabilitarii, inainte ca bolnavul sa fie externat, trebuie silita orientarea generala cu privire la viitoarea incadrare in munca a bolnavului, proces in care, alaturi de personalul medical, intervin psihologul, fizioterapeutul, familia, persoane din mediul social si profesional al pacientului.
Uneori, pacientii au probleme sociale, acasa sau la locul de munca, dintre care unele au putut chiar sa contribuie la producerea bolii.

Rezolvarea acestor probleme este deosebit de necesara. Se va aprecia in ce masura conditiile de acasa sunt potrivite pentru asigurarea unei refaceri corespunzatoare a bolnavului, precum si care sunt sansele pacientului de a fi reincadrat la locul sau anterior de munca.In ultima faza a spitalizarii, se pot sili obiectile care vor fi urmarite de catre bolnav si de catre familia acestuia, in continuarea procesului de reabilitare. Instruirea pacientului trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele aspecte:
- regimul dietetic cu indicatii asupra necesitatii restrictiei de calorii, de grasimi animale, de glucide ori de sodiu, dupa necesitati;
- activitatea fizica, cu indicatii asupra gradului si timpului de efort recomandabil, precum si activitatea sexuala, cu indicatii asupra momentului in care poate fi reluata (aproximativ o data cu reluarea celorlalte activitati uzuale) si asupra gradului de participare (cu precizarea ca efortul sexual, in relatiile conjugale, la subiectii de varsta medie, solicita de regula un consum energetic modest);
- fumat, cu indicatia de abzicere completa;
- urile de tratament, imediat si de durata, pentru a orienta pacientul asupra viitorului sau si pentru angajarea constienta a pacientului in propria ingrijire.;

- tratamentul bolilor asociate, indeosebi al hipertensiunii arteriale, diabetul zaharat, ca si al altor factori de risc coronarian;
- atitudinea fata de o posibila recurenta a simptomelor, mai ales a durerii coronariene, cu indicatia expresa de a se apela imediat la medic;
- medicamentele prescrise (nume, doze, efecte utile si adrse etc);
rezolvarea problemelor psihosociale cu care pacientul se poate intalni dupa externare si care uneori pot fi mai greu de tolerat decat insasi boala fizica.
Faza a ll-a a reabilitarii, de convalescenta, are o durata de 4-8-l2 saptamani si se desfasoara de obicei la domiciliul bolnavului.
Obiectivul fazei a ll-a a reabilitarii, de convalescenta, este asigurarea unei conditii fizice si psihice care sa permita reluarea activitatii normale, la un interval de 8-l2 saptamani de la debutul infarctului miocardic.In general, faptul ca nilul efortului poate fi crescut progresiv fara inconniente constituie pentru pacient dovada recuperabilitatii sale si are un efect psihologic pozitiv.
Nilul efortului pe care pacientul il va presta imediat dupa iesirea din spital trebuie sa fie cu ceva mai mic decat cel care a fost prestat inaintea externarii. Acasa, sunt permise activitatile uzuale, cu conditia evitarii eforturilor mari (spalat de rufe, spalat pe jos etc).

Pentru inceput, esenta efortului fizic progresiv va constitui mersul pe distante din ce in ce mai lungi. La sfarsitul saptamanii a sasea de boala, pacientul poate parcurge zilnic o distanta de 1,5-3 kilometri, divizata in doua-trei perioade. Programele de crestere a formei fizice maresc starea de liine a pacientului si ii sporesc increderea in sine.Inaintea trecerii la o etapa de efort fizic mai mare, pacientul trebuie sa fie testat cel putin o data, la un efort cel putin egal cu cel al nilului sau de activitate fizica. Daca raspunsul la efort nu este disproportionat, se recomanda cresterea vitezei si duratei de mers. Se considera ca pacientul care, la sfarsitul fazei a ll-a, poate merge fara inconniente cu o viteza de aproximativ 4-5 km la ora, a atins o forma fizica superioara celei necesare muncii sedentare. Cand ajung in posesia acestei forme fizice, multi pacienti se pot intoarce la lucru.In entualitatea ca, pe parcursul lunii a treia de la debutul infarctului, procesul de recuperare a formei fizice nu se desfasoara corespunzator, sau daca viitoarea activitate a pacientului necesita un grad de efort mai ridicat, se recomanda dirijarea sa catre serviciile specializate de reabilitare. in aceste servicii, programul de reabilitare se desfasoara progresiv, controlat.

Reabilitarea fizica se poate face prin exercitii fizice efectuate in mod individual sau in grup. Cea in grup este utila pentru antrenarea reciproca in efectuarea exercitiilor fizice, a membrilor grupului, cat si pentru caracterul reconfortant pe care il au relatiile dintre membrii grupului.In aceasta a ll-a faza de reabilitare se face si testarea capacitatii de prestatie cardiaca si apoi raportandu-se la solicitarile profesionale si ale locului de munca ale subiectului se evalueaza capacitatea de munca a persoanei respecti. Pentru uniformizarea criteriilor de clasificare functionala a cardiacilor in general si in cazul nostru a celor cu cardiopatie ischemica reamintim impartirea in clase functionale propusa de New York Heart Association (NYHA) cu datele oferite de testarea la efort. Prin acest mod de evaluare, se pot individualiza patru clase functionale ( modulul al lll-lea, Partea generala).


Colaborarea intre medicii curanti, specialistii in expertiza capacitatii de munca si factorii de raspundere de la locul de munca se poate efectua o corecta incadrare profesionala.

Faza a lll-a a reabilitarii, de recuperare si mentinere se caracterizeaza, deci, prin faptul ca pacientul este in cele mai multe cazuri reincadrat in munca. Obiectivul acestei faze este de mentinere si entual de a creste forma fizica dobandita prin procesul de reabilitare in cursul fazei a ll-a in derea participarii fostului bolnav la viata activa.
Cresterea conditiei fizice se poate face prin programe de antrenament fizic supragheat, desfasurate individual sau chiar in colectiv. Nilul de efort care va fi prestat in cursul acestor antrenamente se precizeaza dupa o prealabila testare. La pacientii a caror activitate profesionala necesita eforturi fizice mari, se face o atie intre nilul de efort atins la testarea ergometrica si intensitatea efortului profesional. in acest fel, se obtine o baza obiectiva pentru recomandarile privind reintoarcerea la munca a pacientilor.
Considerand antrenamentul fizic ca un mijloc de tratament, medicul care il indica trebuie sa cunoasca bine, sub aspectele indicatiilor, contraindicatiilor, efectele adrse, modul de aplicare, etc.
In principiu, antrenamentul fizic pentru cresterea conditiei fizice a pacientului se bazeaza pe cresterea continua, gradata, a nilului exercitiului fizic. Este necesara o incarcare" a musculaturii cordului si scheletale, in sensul ca eforturile prestate depasesc intensitatea celor uzuale, fara a intelege prin aceasta ca se depasesc nilurile maximale ale individului.
Pentru silirea programelor de antrenament fizic se tine cont de varsta pacientilor, de starea lor de sanatate, de medicamentele pe care le folosesc, de integritatea aparatului locomotor, de gradul de motivatie al pacientilor, de preferintele individuale referitoare la activitatile recreati si, in special de datele obtinute din testarea prealabila la efort. Pentru prescrierea unui efort, este necesara evaluarea catorva parametri: consumul maxim de oxigen realizat, frecnta cardiaca maximala atinsa, existenta modificarilor electrocardiografie ischemice (insotite sau nu de simptome clinice), aparitia aritmiilor, ori cresterile excesi ale presiunii arteriale la efort.In programarea sedintelor de antrenament fizic se tine cont de trei elemente: intensitatea, durata si frecnta lor saptamanala. in general, pentru pastrarea conditiei fizice si chiar cresterea sa, se folosesc sedinte de antrenament fizic cu:

1) intensitate de 75-80% din intensitatea maximala a efortului atins la testarea prealabila (nilul de 75% se foloseste in cazul antrenamentului fizic nesupragheat, in timp ce nilul de 85% se atinge numai in programele supragheate in unitati specializate); 2) durata de incalzire si renire si 3) frecnta saptamanala de 2-3 sedinte, preferabil in zilele nesuccesi (frecntele mai mici sunt ineficiente, frecntele mai mari nu aduc beneficii suplimentare). Antrenamentul fizic se poate desfasura, in cadrul unei sedinte, continuu sau intermitent. Pentru adaptarea cardiovasculara a pacientilor cu cardiopatie ischemica este preferabil efortul fizic intermitent. In cadrul antrenamentelor se contraindica atat efectuarea unor eforturi fizice izometrice importante (care cresc brusc tensiunea arteriala si incarca periculos cordul), cat si abordarea efortului de antrenament cu optica competitiva" (concursuri" intre membrii grupului de bolnavi ce desfasoara concomitent antrenament fizic). Se insista pe antrenarea complexa a tuturor grupelor musculare mari, atat ale membrelor inferioare, cat si ale membrelor superioare, stiut fiind ca mare parte din efectele bune ale antrenamentului fizic se datoresc ameliorarii consumului de oxigen la nilul acestor grupe si ca in consecinta, antrenarea unor grupe musculare nu amelioreaza randamentul eforturilor efectuate cu alte grupe musculare.

Se incearca adaptarea tipului de antrenament la efortul profesional specific al pacientului.
Sedintele de antrenament fizic cuprind 3 etape: de incalzire, de rezistenta, de renire.
Perioada de incalzire serste la adaptarea treptata a aparatului cardiovascular la efort. Ea previne unele efecte negati ale efortului si asigura o crestere a performantelor realizate in urmatoarea etapa, de rezistenta.
Perioada de rezistenta are drept scop stimularea directa a sistemului de transport al oxigenului. Dintre activitatile dinamice care amelioreaza rezistenta citam: mersul, alergarea, pedalarea, (la bicicleta ergometrica sau mersul cu bicicleta), inotul, schiul, patinajul si urcatul de trepte. Perioada de renire a sedintei de antrenament fizic are ca scop readaptarea treptata a reactiei cardiocirculatorii la conditiile de repaus prin continuarea efectuarii de eforturi usoare, descrescande. Respectarea sa duce la evitarea unor efecte colaterale noci, care apar la intreruperea brusca a eforturilor.
Programele de antrenament fizic se incadreaza in contextul general al tratamentului (medicamentos, chirurgical etc).





Tipareste Trimite prin email



loading...







Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai