Comele endocrine includ insuficientele hipofizare, suprarenale si tiroidiene acute, precum si exacerbarea acuta a unei hiperfunctii tiroidiene.
Comele endocrine pot apare pe fond anterior cunoscut, si in acest caz instalarea lor este progresiva, sau pot constitui semnul relator al unei endocrinopatii nediagnosticate anterior, in cazul acesta instalarea comei fiind brutala.
Cuprins:
Coma hipofizară |
sus  |
Definiţie. Reprezintă insuficienţa hipofizară gravă, întrunind un complex de perturbări provocate de carenţa secundară în hormoni suprarenali (mai ales glucocorticoizi) şi tiroidieni precum şi accidente hipoglicemice. Ea poate avea la origine : o tumoră hipofizară, un adenom cromofob, metastaze carcinomatoase, un craniofaringiom sau infiltraţii hipotalamice de origine sarcoidotică sau meningitică.
Circumstanţe de apariţie. Coma hipofizară poate fi revelatoare pentru o insuficienţă necunoscută a hipofizei. Anamneză atentă poate însă decela unele tulburări anterioare: amenoree şi stări hipoglicemice. Se pot adăuga: scăderea libidoului, astenie importantă.
Pe acest fond, o infecţie pulmonară sau urinară, un traumatism, 0 intervenţie chirurgicală, apropierea sezonului rece pot declanşa decompensarea acută a insuficienţei hipofizare, până atunci latentă.
Tablou clinic :
1. Tulburări psihice. Sunt esenţiale. Ele pot fi de două tipuri: unele ţin de hipoglicemie şi constau din tulburări comportamentale.
de la tulburări de caracter şi agresivitate până la aspecte delictuale; altele trădează perturbările hidroelectrolilice, mai ales hiperhidra-tarea celulară şi constau din tulburări de conştientă până la stare comatoasă, cu lipsă de răspuns la stimuli verbali sau senzoriali.
2. Absenţa modificărilor neurologice de focar constituie un semn capital. Totuşi, uneori, pot să apară hemiplegie, monoplegie, sau crize jacksoniene.
3. Semne de insuficienţă hipofizară: paliditate, piele uscată, absenţa sau diminuarea pilozităţii axilare şi pubiene. Dar aceste stigmate pot lipsi.
4. Respiraţia este normală, frecvenţa inimii înjur de 60/min., TA egală sau sub 100 mmHg maxima. Frecvent oligurie.
Tablou biologic |
sus |
1. Asocierea, foarte specifică, a unei hiponatremii (sub 130 mEq/l, uneori sub 110 mEq/1) cu hipoglicemie (de obicei sub 0,5 g/l). Hipoosmolaritatea plasmatică dată de hiponatremie conduce la hiperhidratarea celulară răspunzătoare de tulburările de conştientă.
2. Fapt important: corectarea hipoglicemiei nu reduce tulburările de conştientă.
3. Dozajul ulterior al tiroxinei, iodului hormonal, cortizonului în sângele şi urina recoltate înainte de tratament, ca şi a eliminărilor urinare de steroizi, confirmă diagnosticul.
Astfel: tiroxina scade sub 2 |ig/100 ml (normal: 5-12|jg/100 ml), iodul hormonal sub 2 iig/100 ml, cortizonul plasmatic sub 5ng/100 ml, 17-hidroxisteroizi sub 1 mg/24 de ore.
Diagnostic diferenţial |
sus |
1. Insuficienţa suprarenală acută prezintă de asemenea asociaţia hiponatremie-hipoglicemie, dar bolnavii au melanodermie.
2. Sindromul Schwartz-Barter din cursul carcinomului bronşic : în afară de identificarea radiologică a neoplasmului, în acest sindrom lipseşte hipoglicemia, iar corticoterapia nu reduce hiponatre-raia, aceasta corectându-se numai prin restricţie hidrică importantă.
Evoluţie
Letală în absenţa tratamentului. Coma hipofizară răspunde favorabil la corectarea carenţei hormonale cauzale.
1. In primul rând, corectarea carenţei în glucocorticoizi: -acetat de cortizon i.m. 50 mg dimineaţa şi seara in primele două zile;
- DOCA (Mincortid) i.m., 1 fiolă pe zi, timp de două zile:
- aport glucidic: 200-300 g de glucoza în sol. 10% ;
- aport lichidian în funcţie de gradul de deshidratare; în medie 2.000-2.500 ml/zi. timp de 48 de ore;
- aport de NaCl si KCl, în funcţie de ionogramă. 2. în zi tete următoare:
- corticoterapie: prednison 30-40 mg sau hemisuccinat de hi-drocortizon i.v.;
- înlocuirea perfuziilor cu reluarea alimentaţiei per os; regimul va conţine 8-12 g NaCl în 24 de ore;
- opoterapie substitutivâ tiroidiană: 2-3 g/24 ore tiroxină sub formă de picături (Cathelineau).
Coma hipofizară
