Rol posibil: biguanidele, care pot determina, prin mecanisme necunoscute, o rctentie de acid lactic, mai ales la bolnai cu insuficienta renala, hepatica sau cardiaca prealabila. Totusi, actualmente, aceasta cauza este considerata rara, acidoza lactica diabetica fiind cauzata de starea de soc.
Cuprins:
Debut rapid (contrar comei hiperosmolare), cu aspect de confuzie, stupoare sau comă veritabilă ; respiraţie Kussmaul. colaps grav, oliguric.
a) cădere importantă a bicarbonaţilor şi prăbuşirea pH-ului sub 7,3. Dar: nu se găseşte nici o cauză pentru această acidoză, nici diaree care să elimine bicarbonaţii, nici insuficienţă renală cu creşterea sulfaţilor, retenţie de ioni de H+, nici cetoză;
b) ionemia pune în evidenţă o "gaură anionică" : suma anionilor (clor, bicarbonaţi, proteine) este inferioară celei a cationilor (Na h. K+). Această gaură este umplută în coma diabetică cu acizi cetonici. în insuficienţa renală acută, cu sulfaţi şi fosfaţi; aici este reprezentată de anionul lactic în cea mai mare măsură (mai puţin şi numai uneori de anionul piruvic), lactatul seric crescând peste 7 mm/l, iar raportul lactat/piruvat, de asemenea creşte.
Numai prin dozarea acidului lactic în sânge : (normal = 1 mEq/1); în acidoza lactică = 10-20 mEq/1; de asemenea, dozarea acidului piruvic, care creşte de 2-4 ori (normal = 0,11 mEq/I); în acelaşi timp se găseşte hipocloremie şi hiperkaliemie şi acidoză majoră: HC03- < 10 mEq/1, pH < 7,10; glicozurie redusă, hiper-glicemie moderată, cetonurie discretă sau absentă; gaură anionică de cel puţin 16 mEq/1.
Condiţii etiologice |
sus  |
în afară de diabet: insuficienţă cardiacă, colaps circulator, şocurile infecţioase cu bacili gramnegativ, pancreatite acute, ingestie masivă de alcool, tratament cu biguanide, ciroze, necroză hepatică masivă.
Extrem de grav. Acidoza lactică parc actul final al unei alterări organice profunde.
Tratament. Tratamentul şocului (fără catecolamine, care cresc lacta-cidoza); soluţii alcalinizante, în cantităţi mari: bicarbonaţi. THAM. dar fără rezultat în 1/3 din cazuri. Ideală rămâne hemodializa, care îndepărtează biguanidele din organism şi corectează tulburările electrolitice şi volumul sanguin, eliminând în acelaşi timp lactatul. Se consideră oportună şi administrarea de insulina, 2-8 ore în p.i.v. continuă, asociată cu glucoza 5-10% până la 200-300 g/24 de ore. pentru a contracara creşterea lipolizei şi cetogenezei, ca şi formarea de piruvat şi lactat, consecutiv catabolismului proteinic exagerat, modificări provocate de hipoinsulinemie.
Tratamentul preventiv este cel mai important: evitarea biguani-delor la diabeticii cu afectare renală, hepatică sau cardiacă.
Clinic
