Bolile plasmocitare
Index
»
Oncologie si hematologie
»
Bolile plasmocitare
»
Bolile lanturilor grele
Bolile plasmocitare
Bolile plasmocitare sunt neoplasme monoclonale inrudite intre ele prin prisma dezvoltarii lor din progenitori comuni din seria limfocitelor B. Mielomul multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom, amiloidoza primara (vezi capitolul 309) si boala lanturilor grele compun acest grup si pot fi descrise prin sinonime ca: gamopatii monoclonale, paraproteinemii, "discrazii"plasmocitare sau disproteinemii. Dezvoltarea normala a limfocitului B este discutata in capitolul 305. Limfocitele B mature, destinate sa produca IgG, prezinta molecule ale imunoglobulinelor de suprafata, ale lanturilor grele ale ambelor izotipuri M si G, avand idiotipuri identice (regiuni variabile). In conditii normale, maturarea plasmocitului secretant de anticorpi este stimulata de expunerea la antigenul pentru care imunoglobulinele de suprafata au specificitate; totusi, in bolile plasmocitare, controlul acestui proces este absent. Manifestarile clinice ale tuturor bolilor plasmocitare sunt legate de expansiunea celulelor neoplazice, de secretia de produse celulare (molecule sau subunitati de imunoglobuline; limfokine) si, intr-o oarecare masura, de raspunsul organismului gazda la tumora.