Definitie. Este o stare patologica in care pH-ul sanguin arterial depaseste 7,42. De notat ca este mai bine suportata de organism decat acidoza. Se produce o pozitire a bilantului bazelor si o negatirc a bilantului de hidrogen.
Cuprins:
I. Alcaloza metabolică:
a) Alcaloza produsă prin exces de baze (pH-ul urinar alcalin, peste 7):
-supraîncărcare alcalină exogenă: administrare de alcaline în exces şi prelungit, mai ales parenteral (de obicei în ulcere gastro-
duodenale);
-supraîncărcare alcalină endogenă: eliberare de bicarbonaţi, plecând de la carbonaţii conţinuţi în oase, în metastaze osteolitice
difuze;
- hipercalcemie însoţită de alcaloza şi insuficienţă renală (sindromul Burnett).
b) Alcaloza produsă prin pierderi de H*şi CI' (pH urinar paradoxal acid. sub 6):
- pierderi de acizi pe cale digestivă: vărsături (stenoză pilorică. sarcină, ocluzie, diabet), diareea copiilor mici, aspiraţie continuă gastroduodenală. spălaturi gastrice:
- pierdere renală de acizi: aşa-numita ..acidurie paradoxală". apărând în abuzul de diuretice mercuriale, pierderi de clor (alcaloza hipocloremică). în numeroasele sindroame hipercalcemice, în cazuri de hiperaldosteronism.
în intoxicaţii cu reglisă. în unele fistule digestive şi în unele diarei; în toate aceste forme alcaloza se însoţeşte de hipocloremie. hipokaliemie, hiponatremie; practic, orice hipopotasemie se însoţeşte de alcaloza.
II. Akaloza ventilatorie:
Se întâlneşte în condiţii de hiperventilaţie alveolară:
- hiperventilaţie alveolară de origine centrală: tumorală, vasculară, infecţioasă, metabolică (encefalopatie portocavă), medicamentoasă (intoxicaţia salicilică), psihogenă;
- hiperventilajia alveolară de origine hipoxică: bronhopneumo-patii grave, fibroză pulmonară, edem pulmonar acut, anemii severe, hipoxie de altitudine, cardiopatii cianogene, anevrisme arterio-ve-noase pulmonare;
- hiperventilaţie alveolară terapeutică : respiraţie asistată excesiv sau defectuos condusă, hiperventilaţii tranzitorii după acidoze metabolice prea rapid corectate, ceea ce duce la alcaloze gazoase de supracompensare.
III. Alcaloze mixte:
Se caracterizează prin scăderea de acid carbonic, la care se adaugă supradozări de tratamente alcaline; respiraţie asistată defectuos condusă şi alcalinizare excesivă, de exemplu la un intoxicat.
Fiziopatologie |
sus  |
Creşterea pH-ului produce o serie de efecte, variind după sistemele compensatorii care intervin şi după cauze.
- Alcaloza prin exces de baze : administrarea excesivă de bicarbonaţi (de exemplu, în ulcere) va produce o ridicare de pH cu creşterea Ca2* ionizat, scăderea clorului şi scăderea K*. care se exerctă renal pentru reţinerea compensatorie de H*.
- Pierderea secreţiilor gastroduodenale: pierzându-se H* şi CI" gastric, pe de o parte, ionul bicarbonic rezultat din procesul de generare a H' rămâne netamponat. producându-se alcaloza. iar pe de altă parte, creşte resorbţia renală de bicarbonat, corespunzător lipsei de CI". Pierderile de K'. de orice natură, se însoţesc, ca mecanism compensator, de o creştere a eliminării de H* în tubii renali.
-Alcaloza de tip respirator, prin hiperventilaţie. se datoreşte eliminării de CO, in exces, cu scăderea cantităţii de acid carbonic, cu ieşirea din celulă a H* şi Na*, precum şi o rctenţie renală de clor.
Clinic:
a) Tulburările în alcalozele metabolice: practic, sunt semnele unei hipopotasemii: astenie extremă, anorexie, greţuri, apatie, tor-poare, confuzie, comă. la care se adaugă uneori, când Ca2* scade,
şi semne de tetanie (crampe musculare, miocIonii, spasme): ileus paralitic : deprimare respiratorie (respiraţie superficială, bradipnee).
b) In alcalozele ventilatorii, de obicei primează semnele respiratorii ; hiperpneea de diverse cauze: se adaugă semne neuro-musculare hiperexcitabilitate, crampe, spasm carpopedal, convulsii; paloare ; bradicardie Ia început, apoi tahicardie; se poate ajunge la comă; sunt prezente, de asemenea, semne neurologice sau sanguine care au generat hiperpneea.
c) Alcaloza mixtă comportă tulburări neurologice grave, până la comă, intricate cu semnele afecţiunii cauzale.
a) Alcaloza metabolică: se defineşte prin asocierea unui pH sanguin peste 7.42, bicarbonaţii peste 25 milimoli/1, PaCO, peste 40 mmHg : semne ECG de hipopotasemie.
b) Alcaloza ventilatorie: se defineşte prin asocierea unui pH sanguin peste 7,42, PaCO, sub 36 mmHg, bicarbonaţii plasmatici sub 22 milimoli/1. RA scăzută se întâlneşte şi în acidoză, dar hiper-potasemia şi pH-ul scăzut al plasmei dau diagnosticul de acidoză. Semnele de hipopotasemie şi neuromusculare, în condiţiile etiologice citate, îndrumă diagnosticul.
c) Alcaloza mixtă: pH-ul crescut, pC02 scăzut, RA crescută, hipopotasemie, hipocloremie.
a) Alcaloza metabolică. Reechilibrarea balanţei hidroelectrolitice trebuie efectuată cu cea mai mare precauţie pentru a nu se produce incidente prin exces de corectare. Dodd afirmă : "Corectarea alca-lozei metabolice nu necesită acizi, ci numai sare şi apă." De aceea. se va face în primul rând combaterea factorului etiologic, care este de obicei fuga digestivă a acizilor. Tratamentul cauzal va fi completat cu:
- corectarea hiponatremiei (deseori răspunzătoare de persistenţa vărsăturilor), a hipopotasemiei şi hipocloremiei eventuale;
- administrarea de antiemetice şi spasmolitice.
Pentru a permite rinichiului să elimine excesul de baze, Richet recomandă:
- asigurarea unei filtrări glomerulare eficiente ; -corectarea carenţelor de Na", KT şi CI", precum şi a unei
eventuale hipercalcemii (administrarea de EDTA disodic).
în formele grave de alcaloza metabolică, în cazurile cu pH peste 7,6 şi clorul seric sub 70 mEq/1, se va face administrare de urgenţă de acizi în perfuzie i.v. : soluţie izotonică de clorură de amoniu. Se reechilibrează balanţa hidroelectrolitică: sol. izotonică de clorură de amoniu (conţine la litru: 0,9 g NH.j ; 167 mEq CI" şi NHj).
perfuzia se face cu ritmul de 0,5 mEq/min. Se adaugă întotdeauna potasiu (KCl). în funcţie de ionogramă. La nevoie se va administra şi Na+ sau se va face rehidratare. Se poate folosi sol. Ringer izotonică, conţinând la litru: Na~ = 147 mEq. K" =4 mEq, Ca2+=4 mEq, CI" = 155 mEq.
b) Alcaloza ventilatorie. Se va încerca îndepărtarea cauzei hiper-venţilaţiei, corectând leziunea organică prin hiperoxigenare.
în dereglările centrului respirator se poate interveni cu opiacee sau barbiturice, cu condiţia să avem asigurată posibilitatea respiraţiei artificiale;
- se va revedea, în cazul respiraţiei asistate dezechilibrate, ritmul respirator, în funcţie de datele de laborator;
- se va urmări tabloul electrolitic, corectându-se eventuala hipo-potasemie şi hipocalcemic.
c) Alcaloza mixtă. Ne vom adresa mai întâi hipocapniei şi apoi componentei metabolice a alcalozei.
După Richet. se va face :
- hiperoxigenare (6-10 1/min);
- corectarea promptă a hiponatremiei, hipocloremiei şi hipoka-liemiei. precum şi a unei eventuale hipercalcemii (dificil de realizat);
- transfuzii sanguine în caz de necesitate, pentru a furniza globule roşii vehiculante pentru oxigen:
- eventual, depresori ai respiraţiei, dar numai sub respiraţie asistată.
Dezechilibrele acido-bazice disociate sau complexe |
sus |
Sunt tulburări dificil de schematizat clinic şi biologic, datorită asocierii unor factori patologici diverşi, ceea ce determină o extremă variabilitate şi divergenţă a datelor de laborator.
Pot exista, de pildă, acidoze metabolice care se complică uneori cu alcaloze ventilatorii, sau alcaloze metabolice asociate cu acidoză ventilatorie de supracompensare.
Este nevoie de o analiză foarte atentă a contextului etiologic, deoarece aici important este, în primul rând. tratamentul afecţiunii cauzale.
Etiologie
