Cea de a doua modalitate de evolutie, in afara EPT, este aparitia, in 2-3 zile. cateodata dupa o ameliorare tranzitorie, a unei bronho-alolite difuze, extensi, de tip exsudativ, hemoragie si necrotic.
loul clinic este dominat de febra ridicata, rezistenta la antibiotice si hiperleucocitoza. Expectoratia este bacteriologic negativa.In schimb bogata in detritusuri necrotice. Radiologie: opacitati difuze, bilaterale, in nebuloasa, pe fondul carora apar uneori excavatii mici si multiple. Aceasta bronhoalolita toxica poate in orice moment sa duca la exitus, in ciuda cortico- si antibioterapiei. Diagnosticul nu este intotdeauna simplu. Data fiind responsabilitatea medicala si gravitatea prognosticului, diagnosticul de bronhoalolita trebuie pus cu certitudine si el se bazeaza, in afara semnelor clinice amintite, pe circumstantele in care sindromul se poale produce.
Fiziopatologic, aspirarea de lichide si particule solide in bronhii provoaca o reactie reflexa parasimpatica. exprimata prin bronhoconstrictie intensa si generalizata. Acest bronhospasm exprima prima faza a bronho-alolitelor de deglutitie.
Prezenta unui lichid exogen hipoton sau acid. cu pH peste 2,5 in bronhiolele terminale, determina o reactie cxsudativa menita sa reduca gradientul osmoiic si sa neutralizeze lichidul acid inhalat. in felul acesta se produce edemul toxic.
Daca pll-ul lichidului inhalat este sub 2.5, apare o reactie inflama-torie si necroza, atat endoteliala cat si epiteliala, cu dilacerarea membranei alolare : se realizeaza bronhoalolita cxsudativa hemoragica si necrotica.
Tratamentul consta din:
- ntilatie asistata si
- corticoterapie energica.
1. Ventilatia asistata, cu sau fara presiune pozitiva intermitenta, constituie tratamentul de baza, de preferai dupa traheostomie. Concentratia optima a 0; administrat trebuie sa fie de 40-60%.
2. Cand nu se obtin rezultate, se va incerca ntilatia asistata cu presiune pozitiva permanenta, iara a depasi 8-l0 mmHg; dar lipsa oricarei ameliorari trebuie sa determine intreruperea imediata.
3. Cocktail litic: romergan + largactil + mialgin.
4. In caz de soc, umplere vasculara cu sange si plasma (se va ghea pericolul supraincarcarii).
5. Izoproterenol (bronhodilatator si vasodilatator pulmonar si periferic). in caz de bradicardie sinusala.
6. Cand tahicardia depaseste 120/min, se va administra lana-
tosid C.
7. Corticoterapie rapida, precoce si masiva: prednison, 5-6
mg/kg/zi.
8. Antibiotice cu spectru larg, in doze masi.
Este formal contraindicata spalarura bronsica (cu ser fiziologic sau solutie de bicarbonat de Na) in scopul de a obtine o neutralizare a lichidului inhalai, deoarece agraaza conditiile de ntilatie.
Persistenta unei hipoxemii sub ntilatie artificiala arata ca ne aflam la limita posibilitatilor terapeutice. Este necesara oxigenarea extracorporala.
