Palpitatiile sunt un simptom frecvent, dezagreabil, ce poate fi definit ca fiind starea de constientizare a batailor inimii, cauzata de schimbari in ritmul sau frecventa cardiaca sau de o crestere a contractilitatii sale. Palpitatia nu este patogno-monica unui anume grup de tulburari; intr-adevar, de multe ori ea nu semnifica o tulburare fizica primara, ci mai degraba o tulburare psihologica. Chiar si atunci cand apare mai mult sau mai putin ca o suferinta edenta, diagnosticul bolii de fond este pus in mare masura asociind alte simptome si informatii. Cu toate acestea, palpitatia este considerata importanta de pacienti, care se tem ca poate indica o boala de inima. Teama este mai mare in cazul pacientilor carora li s-a comunicat ca este posibil sa aiba o boala de inima; pentru ei, palpitatia apare ca un semn al unui dezastru iminent. intrucat anxietatea care rezulta poate fi asociata cu actitatea crescuta a sistemului nervos vegetativ, cu cresterea in consecinta a frecventei cardiace, a ritmului si a intensitatii contractiei, faptul ca pacientul este constient de aceste modificari poate duce la un cerc cios, care in ultima instanta poate fi responsabil de invaliditate. Palpitatiile pot fi descrise de pacient in diferite moduri, cum ar fi "strire\", "zbatere\" sau "saritura\", iar in majoritatea cazurilor va fi edent ca acuzele constau intr-o senzatie de tulburare a batailor inimii. Sensibilitatea la modificarile actitatii cardiace a diferitilor indizi difera foarte mult. Unii pacienti par a nu fi constienti de
aritmiile cele mai serioase si haotice; altii sunt profund ingrijorati de extrasistole ocazionale. Pacientii cu stari de anxietate adeseori prezinta un prag mai scazut la care tulburarile de frecventa si ritm apar ca palpitatii. Constientizarea batailor inimii tinde sa fie mai frecventa noaptea sau in momentele de introspectie si mai putin marcanta in timpul actitatii. Pacientii cu boli cardiace organice si cu
tulburari cronice ale frecventei cardiace, ritmului sau volumului-bataie tind sa se obisnuiasca cu aceste anomalii si adeseori sunt mai putin sensibili in asemenea situatii decat pacientii normali. Tahicardia persistenta si/sau
fibrilatia atriala pot sa nu fie insotite de palpitatie continua, in contrast cu o modificare brusca, scurta in frecventa sau ritmul cardiac, care adeseori cauzeaza pacientului disconfort considerabil. Palpitatia este edenta in mod deosebit cand cauzele ce precipita cresterea frecventei cardiace, contractilitatii sau aritmiei sunt recente, tranzitorii si episodice. Dimpotriva, in cazul indizilor echilibrati emotional, palpitatia dene progresiv mai putin sesizabila, pe masura ce se cronicizeaza.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL Cel mai important indiciu pentru etiologie este descrierea palpitatiilor de catre pacient (ura 13-5). Trebuie facut tot posibilul pentru a cere pacientului sa-si verifice
pulsul radial in timpul episoadelor de palpitatii, pentru a ajuta diagnosticul. Daca ritmul este sil si regulat iar frecventa normala, pacientul isi percepe ritmul cardiac datorita unui volum-bataie anormal, cum este in
insuficienta aortica, dar mai probabil el isi indreapta atentia in mod excesiv asupra unei functii cardiace normale, uneori ca raspuns la
stresul cotidian. Invers, daca ritmul este sil si regulat, dar frecventa e in mod clar crescuta, in special peste 120 batai pe minut la un moment cand actitatea sau stresul nu justifica o tahicardie, palpitatiile pot reprezenta foarte bine o tahicardie supraventriculara sau chiar ventriculara.
Un puls neregulat gasit in timpul unui episod de palpitatii aproape intotdeauna reprezinta o
aritmie adevarata. Aritmia poate fi simpla, ca o extrasistola izolata. Contractia prematura si bataia post-prematura dupa o extrasistola sunt frecvent descrise ca "izbitura\", sau pacientul poate spune ca simte ca "i s-a intors inima\". Pauza care urmeaza dupa o contractie prematura poate fi simtita ca o oprire temporara a batailor inimii. Prima contractie ventriculara dupa pauza poate fi simtita ca neobisnuit de puternica si descrisa deseori ca "o zvacnire\" sau ca o "bubuitura\". Conilizate numai de numaratoarea pacientului, extrasistolele numeroase pot fi greu de diferentiat de fibrilatia atriala (modulul 231). Lambourile de batai pot reprezenta fibrilatie atriala sau scurte episoade de tahicardie supraventriculara sau ventriculara.
Tahicardiile ectopice in mod obisnuit incep si se opresc brusc, fiind uneori urmate de o pauza pana la reluarea ritmului sinusal. Pacientii de obicei sunt constienti atat de inceputul cat si de sfarsitul aritmiei. Mai multe manevre vagale (modulul 231) sunt utilizate deja de pacient sau au fost sugerate de medic pentru a ajuta la oprirea aritmiilor ectopice.
Toate cauzele aritmice ale palpitatiilor pot fi mai frecvente in prezenta tireotoxicozei (modulul 331), hipoglicemiei (modulul 335), feocromocitomului (modulul 333), febrei (modulul 17) si al anumitor medicamente. Aceste
aritmii pot fi, de asemenea, precipitate de tutun, cafea, ceai, alcool, epinefrina, efedrina, aminofilina, atropina sau medicatie tiroidiana. Examenul fizic trebuie sa includa cercetarea pentru semne de boala cardiaca valvulara, hipertiroidism si boala pulmonara.
SIMPTOME DE INSOTIRE in timp ce palpitatiile sunt foarte frecvente la oamenii sanatosi, indiferent de faptul ca ele sunt sau nu cauzate de o aritmie adevarata, prezenta semnelor asociate, simptomelor sau altor afectiuni ajuta la determinarea potentialului de severitate al palpitatiilor. Palpitatiile asociate cu ameteli, dispnee sau disconfort toracic, sau care apar la un pacient cu istoric de boala cardiaca, necesita frecvent evaluari ulterioare. La asemenea indizi, palpitatiile pot fi o manifestare de aritmie importanta ce influenteaza prognosticul si, in unele situatii, necesita tratament (modulul 231).
Cea mai utilizata metoda initiala de evaluare a unui pacient cu palpitatii este monitorizarea continua (Holter), in special daca palpitatiile apar zilnic. Pentru indizii cu simptome mai putin frecvente, o varietate de aparate pot fi purtate mai multe zile si activate de pacient in momentul cand resimte palpitatiile. Trebuie reamintit ca multi pacienti au neregularitati asimptomatice ale ritmului cardiac.In plus fata de monitorizarea electrocardiografica ambulatorie, testul de efort este uneori de valoare, pentru a reasigura atat pacientul, cat si medicul ca efortul sustinut nu produce o aritmie ingrijoratoare. In general, aritmiile care dispar in timpul efortului sunt mai probabil sa fie benigne fata de cele care apar la efort.
Tratamentul palpitatiilor are in vedere tratamentul specific al aritmiilor diagnosticate, eliminarea factorilor precipitanti (medicamente, tutun, cafea, ceai, alcool) sau recunoasterea sindroamelor asociate, inclusiv hipertiroidia, feocromocitomul, hipoglicemia, simptomele de
menopauza sau starile de anxietate.
Ca o regula, palpitatiile in sine produc frecvent anxietate si teama disproportionate fata de gratatea afectiunii care le-a produs. Cand cauza a fost determinata exact si semnificatia ei a fost explicata pacientului, ingrijorarea acestuia este frecvent ameliorata sau dispare. La pacientii care nu au o cauza importanta, evaluarea si securizarea adecvata pot fi cruciale in ajutarea pacientului de a-si regasi increderea si a se reintoarce la o ata normala.