Suprafata viscerala a pericardului este in mod obisnuit insensibila la durere, ca si suprafata parietala, exceptand portiunea inferioara, care are un numar relativ mic de
fibre nociceptive care ajung in nervii frenici. Durerea asociata cu pericardita se crede a fi produsa de inflamatia pleurei parietale adiacente. Aceste obsertii explica de ce pericardita neinfectioasa (de ex., cea asociata cu uremia si cu
infarctul miocardic) si tamponada cardiaca cu inflamatie relativ blanda sunt de obicei nedureroase sau insotite doar de o
durere usoara, pe cata vreme pericardita infectioasa, fiind aproape intotdeauna mai intensa si intinzan-du-se catre pleura din vecinatate, este de obicei insotita de durere (modulul 240).
Pericardita poate produce durere in cate localizari ( modulul 240).
Deoarece partea centrala a diafragmei primeste terminatii nervoase senzoriale din nervul frenic (care ia
nastere din al treilea pana in al cincilea segment cervical al maduvei spinarii), durerea aparuta din pericardul parietal inferior si pilierul central al diafragmei este simtita in mod caracteristic in umar, marginea trapezului si gat. Implicarea portiunii laterale a pleurei diafragmatice, care primeste fibre din nervii intercostali, de la al saselea la al noulea, determina durere nu doar in partea anterioara a toracelui, ci si in partea superioara a abdomenului sau a regiunii corespunzatoare a spatelui, uneori simuland durerea din colecistita acuta sau pancreatita.
Durerea pericardica are de obicei o componenta pleuritica; de exemplu, este proportionala cu miscarile respiratorii si agrata de
tuse si/sau inspiratie adanca, datorita iritatiei pleurale. in anumite cazuri este pricinuita de inghitire, deoarece esofagul este situat chiar in spatele regiunii posterioare a inimii, si este adesea intensificata de o schimbare a pozitiei corpului, devenind mai ascutita si localizandu-se in partea stanga in pozitia culcat si reducandu-se cand pacientul sta in sezut, aplecandu-se inainte.
La anumiti pacienti, totusi, durerea pericardica poate fi descrisa ca un disconfort retrosternal persistent, ce poate mima durerea infarctului miocardic acut. Mecanismul acestei dureri retrosternale persistente nu este sigur, dar se poate datora inflamatiei marcate a suprafetei parietale interioare a pericardului, relativ insensibile, sau iritatiei fibrelor nervoase cardiace aferente, aflate in straturile periadventiciale ale arterelor coronare superficiale. Ocazional, durerea pleuritica si cea persistenta pot fi prezente in mod simultan.
Cauze sculare ale durerii toracice Disectia aortica se dezvolta ca rezultat al unui hematom subintimal, ce se poate datora unei fisuri aparute in intima aortei sau datorita sangerarii in sa sorum. Deplasarea anterograda a acestui hematom poate compromite ramurile principale ale aortei, in timp ce deplasarea retrograda poate bloca o artera coronara, poate deteriora inelul lvei aortice sau se poate rupe in spatiul perie ardic.
Durerea cauzata de disectia acuta a aortei (modulul 210) sau de un
anevrism aortic in expansiune rezulta din stimularea terminatiilor nervoase din adventice. Durerea incepe de obicei brusc, atinge rapid o limita maxima, este simtita in centrul toracelui si/sau in spate, in functie de localizarea disectiei, dureaza ore si necesita de obicei cantitati mari de analgezice pentru reducerea ei. Pacientii relateaza de obicei o durere reala, mai degraba decat un disconfort g ce este uneori descris in cazuri de ischemie miocardica. Durerea nu este agrata de schimbarile pozitiei sau respiratiei.