mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Sistemul nervos
Index » Boli » Sistemul nervos
» Tratamentul aritmiilor cardiace

Tratamentul aritmiilor cardiace







TRATAMENT
Tratamentul aritmiilor cardiace este descris in modulul 230. De cele mai multe ori, pierderea constientei este relativ benigna. in abordarea acestor pacienti care au lesinat, medicul trebuie sa se gandeasca intai la acele cauze de lesin care constituie o urgenta terapeutica. intre ele se numara hemoragia interna masiva si infarctul miocardic, care poate fi nedureros, si aritmiile cardiace. La persoanele in varsta, o lipotimie brusca, fara cauze edente, trebuie sa ridice suspiciunea unui bloc cardiac complet sau a unei tahiaritmii, in ciuda datelor negative obtinute la examinarea pacientului.


Pacientii surprinsi in stadiile initiale ale unei pierderi de constienta sau dupa pierderea acesteia, trebuie plasati intr-o pozitie care sa permita un flux cerebral maxim, adica cu capul aplecat intre genunchi daca sunt in pozitie sezand, sau preferabil in clinostatism. imbracamintea stramta si alte constrictii trebuie desfacute si capul intors intr-o parte, astfel incat limba sa nu fie inghitita, blocand caile respiratorii. Stimularea periferica, cum ar fi stropirea sau umezirea cu apa rece a fetei si gatului sau aplicarea de prosoape reci, umede, este utila. Daca temperatura este subnormala, corpul trebuie acoperit cu o patura calduroasa. Deoarece varsaturile sunt frecvente, trebuie prevenita aspiratia. Capul trebuie intors intr-o parte si nu se va administra nimic pe cale orala pana cand pacientul nu si-a recapatat constienta. Pacientului nu i se va permite sa se ridice pana cand senzatia de slabiciune fizica nu a trecut si va fi urmarit atent pentru cateva minute dupa ridicare.
Din cauza rolului critic al stimularii beta-adrenergice si a hipercontractilitatii intr-un sindrom sincopai vasovagal, profilaxia eficienta poate fi de obicei realizata prin folosirea agentilor de blocare a receptorilor beta-adrenergici sau cu disopiramida. Deoarece sincopa vasovagala apare de obicei la pacientii cu functie sistolica ventriculara stanga normala, folosirea acestor agenti este de obicei bine tolerata. Alti agenti famacologici care au fost folositi pentru a trata acest tip de sincopa includ teofilina, scopolamina si efedrina. Stimulatorul cardiac singur este rar indicat sau eficient in prevenirea acestui tip de sincopa, dar poate fi necesar pentru o mica majoritate de pacienti la care bradicardia profunda sau asistola predomina fata de vasodilatatia periferica ca mecanism primar de sincopa.
Prevenirea pierderii constientei depinde de mecanismele implicate. in sincopa vasovagala obisnuita a adolescentilor, care tinde sa apara in perioade de stimulare emotionala, oboseala, foame etc, este suficient ca pacientul sa fie sfatuit sa ete astfel de situatii.In hipotensiunea ortostatica, pacientul trebuie prevenit sa ete ridicarea brusca din pat. in loc de aceasta, ei trebuie sa-si miste picioarele pentru cateva secunde si apoi sa stea la marginea patului si sa se asigure ca nu au senzatie de ameteala usoara sau vertij inainte de a incepe sa mearga. Adesea este utila inaltarea picioarelor de la capul patului folosind bucati de lemn cu inaltime de 20-30 cm si purtarea unei centuri elastice abdominale conforile si a ciorapilor elastici. Distinctia facuta intre diferite tipuri de hipotensiune ortostatica are semnificatie terapeutica. in tipul periferic postganglionar, cel mai eficient tratament este 9a-fluoro-hidrocortizonul (doza orala de 0,1 pana la 0,2 mg/zi) si incarcarea sodata pentru a creste volumul sanguin, suplimentate cu dispozitive de compresie, pentru a preveni acumularea sangelui in membrele inferioare si trunchiul inferior (conform gratatiei). Totusi, sarea impreuna cu mineralocorticoizii pot induce hipertensiune serioasa in clinostatism si doza de medicament trebuie ajustata pentru aceasta. Pentru tipul central preganglionar a existat un succes mai mare cu folosirea aminelor simpatomimetice, precum tiramina (care elibereaza norepinefrina din terminatiile postganglionare intacte) suplimentata cu un inhibitor de monoaminooxidaza (pentru a preveni distractia aminelor) si posibil cu propranolol. Levodopa a fost eficienta in unele cazuri. in tipul postganglionar, folosirea judicioasa a fenilefrinei sau efedrinei poate fi benefica, daca ele nu cauzeaza insomnie. Daca nu exista contraindicatii, o doza mare de clorura de sodiu, care creste volumul lichid extracelular, poate fi administrata.



Tratamentul sincopei sinusului carotidian implica, inainte de toate, instruirea pacientului asupra masurilor care reduc riscul unei caderi ( mai jos). Gulerele trebuie sa fie largi si pacientul trebuie invatat sa se intoarca cu intregul corp, mai degraba decat doar cu capul, atunci cand priveste intr-o parte. Trebuie utilizate medicamente din clasa atropinei sau respectiv efedrinei la pacientii cu bradicardie pronuntata sau hipotensiune in cursul atacurilor. Tratamentul diverselor aritmii cardiace care pot induce sincope este discutat in modulul 230. Tratamentul hipoglicemiei este mentionat in modulul 335.

Riscul major al unei pierderi de constienta la majoritatea persoanelor in varsta nu este boala de fond, ci o fractura sau alt tip de traumatism produs de cadere. in consecinta, pacientii care prezinta sincope recurente trebuie sa acopere podeaua salii de baie si cada cu materiale moi, cauciucate si trebuie sa-si mocheteze cat mai mult posibil din locuinta. Foarte important este spatiul dintre pat si baie, deoarece sincopele sunt frecvente la persoane varstnice care merg din pat la toaleta. Plimbarile exterioare trebuie sa se faca mai degraba pe pamant mai moale decat pe suprafete dure si pacientul trebuie sa ete sa stea mult timp in picioare, situatie care induce cu probabilitate mai mare un atac fata de mers.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor