Situatia nefiziologica de reducere a vigilentei si de reactivitate diminuata este un continuum care in forma extrema caracterizeaza starea asemanatoare somnului profund din care pacientul nu poate fi trezit, denumita coma. Somnolenta este o afectiune care simuleaza
somnul superficial, din care pacientul poate fi usor trezit prin atingere sau zgomot si isi poate mentine vigilenta pentru cat timp. Stupoarea defineste o stare din care pacientul poate fi trezit doar prin stimuli vigurosi si face un efort pentru a evita stimularea disconforila sau agranta. Asa cum s-a mentionat deja, atat somnolenta cat si stupoarea sunt de asteptat odata cu instalarea unui oarecare grad de confuzie mentala. De aceea, in aceste stari raspunsul verbal este incorect, incetinit sau absent in timpul perioadei de trezire. Coma indica o stare din care pacientul nu poate fi trezit prin stimulare si nu exista nici un gest pentru a evita stimulii durerosi.
In practica clinica, acesti termeni trebuie suplimentati de o descriere narati a starii de comportament a pacientului si a responsivitatii evocate prin diversi stimuli precisi, asa cum sunt obserti la patul pacientului. Asemenea descrieri sunt preferabile fata de termenii ambigui, sumari, cum ar fi semicoma sau obnubilatia, ale caror definitii difera in functie de clinician.
