Majoritatea adultilor dorm 7-8 h pe noapte, cu toate ca masurarea, durata si structura interna a somnului riaza in cazul pacientilor aparent sanatosi si in functie de rsta. La extreme, copin si batranii au adesea un
somn intrerupt. in S.U.A., adultii de rsta intermediara au tendinta de a avea un episod de somn profund peste zi, cu toate ca in unele medii
somnul poate fi divizat intr-un somn redus dupa-amiaza si un somn scurt de noapte. Desi durata somnului riaza foarte mult, studii epidemiologice sugereaza faptul ca adultii care dorm mai putin de 4 h sau mai mult de 9 h pe noapte au o rata de mortalitate crescuta ativ cu cei care dorm 7-8 h.
STADIILE SI FAZELE SOMNULUI
Stadiile si fazele somnului uman sunt definite pe baza tiparelor caracteristice ale electroencefalogramei (EEG), electrooculogramei (EOG - o masurare a activitatii de miscare a ochiului) si electromio-gramei de suprafata (EMG). inregistrarea continua a acestei multitudini de parametri fiziologici pentru a defini somnul si starea de veghe este denumita polisomnografie,.
Polisomnografia defineste 2 stari ale somnului (1) cu miscari oculare rapide (REM) si (2) somn cu miscari oculare lente (NREM). Somnul NREM este la randul sau divizat in 4 stadii caracterizate prin cresterea pragului de trezire si incetinirea activitatii EEG (ura 27-l). Somnul REM este caracterizat printr-o amplitudine joasa, cu EEG de frecventa mixta similar stadiului 1 din somnul NREM (ura 27-l). EOG prezinta treceri bruste ale somnului REM similare celor obserte in timpul starii de veghe cu ochii deschisi. Activitatea EMG este absenta reflectand atonia musculara completa mediata de trunchiul cerebral care este caracteristica acestei stari.
ORGANIZAREA SOMNULUI UMAN Somnul nocturn normal la adulti presupune o organizare consistenta noapte de noapte (ura 27-2). Dupa debutul somnului, el de obicei progreseaza prin stadiile NREM 1-4 in decurs de 45-60 min. Somnul cu unde lente predomina in prima treime a noptii si include 15-25% din somnul total nocturn la adultii tineri. Procentajul somnului cu unde lente este influentat de mai multi factori; cel mai important este rsta ( mai jos). Prirea anterioara de somn creste atat rapiditatea debutului somnului, cat si intensitatea si cantitatea somnului cu unde lente.
Primul episod de somn REM apare de obicei in a doua ora dupa inceperea somnului. Debutul mai rapid al somnului REM la un adult tanar poate (indeosebi la mai putin de 30 min) sugera o patologie cum ar fi
depresie endogena, narcolepsie,
tulburari de ritm circadian sau renuntarea la droguri. REM si NREM alterneaza in timpul noptii cu un ciclu mediu de 90-l10 min (ciclul "ultradian\"). in ansamblu, somnul REM reprezinta 20-25% din somnul total, iar stadiile 1-2 din somnul NREM, 50%-60% (si un procent mai mare la subiectii in rsta).
Varsta are un mare impact asupra organizarii starii de somn (ura 27-2). Somnul cu unde lente este mai pronuntat in copilarie, scazand brusc la pubertate si de-a lungul decadelor 2-3 de viata. Dupa rsta de 30 de ani exista un declin progresiv, aproape linear al cantitatii somnului cu unde lente, iar amplitudinea activitatii delta pe EEG, alcatuita din somnul cu unde lente, este redusa. La persoane dealtfel sanatoase, in rsta, somnul cu unde lente poate fi complet absent, in special la barbati.
Pentru somnul REM exista un profil de rsta diferit. La copii, somnul REM poate constitui 50% din timpul total de somn si procentajul este invers proportional cu rsta dezvoltarii. Cantitatea de somn REM scade brusc in timpul primului an postnatal pe masura ce se dezvolta un ciclu REM-NREM matur. in restul vietii pana la rstele inaintate, somnul REM ocupa un procent mai constant din timpul total de somn decat cel al somnului cu unde lente.