Boli pulmonare parenchimatoase difuze (Vezi si modulul 259) Aceasta categorie include un mare numar de boli, variind de la
pneumonie acuta la
tulburari cronice, cum ar fi sarcoidoza si diferite forme de pneumoconioza (modulul 254). Istoricul, constatarile examenului fizic si anomaliile radiografice ofera adeseori indicatii utile pentru diagnostic. Pacientii sunt adesea tahipneici, cu Pco2 si Po2 arterial sub valori normale. Efortul adeseori reduce si mai mult Po2 arterial. Volumele pulmonare sunt scazute, iar plamanii sunt rigizi, adica au complianta mai mica decat normal.
Boli pulmonare ocluzive vasculare (Vezi si modulul 261) Episoade repetate ale
dispneei in repaus apar adesea in embolia pulmonara recurenta. Edentierea unei surse a emboliei, cum ar fi
flebita extremitatilor inferioare sau a pelsului, este de ajutor in ghidarea medicului spre diagnostic. Gazele sangelui arterial sunt cel mai adesea anormale, dar volumele pulmonare sunt in mod frecvent normale sau anomaliile sunt minime.
Boli ale peretelui toracic sau ale muschilor respiratori (Vezi si modulul 263) Examenul fizic sileste prezenta unei boli a peretelui toracic, cum ar fi cifoscolioza, torace excavat sau spondilita anchilozanta. Desi toate acestea pot fi asociate cu dispneea, doar cifoscolioza severa interfereaza constant cu ventilatia, suficient pentru a produce cordul pulmonar cronic si
insuficienta respiratorie.
Atat slabiciunea, cat si paralizia muschilor respiratori pot duce la insuficienta respiratorie si dispnee (modulul 263), dar cel mai adesea semnele si simptomele tulburarilor neurologice sau musculare sunt mai importante ca manifestare in alte sisteme.
Bolile cardiace La pacientii cardiaci, dispneea de efort apare cel mai adesea ca o consecinta a presiunii capilare pulmonare crescute, care la randul ei poate fi datorata disfunctiei ventriculare stangi (modulele 232 si 233), unei compliante ventriculare stangi reduse si stenozei mitrale. Cresterea presiunii hidrostatice in patul vascular pulmonar tinde sa inverseze echilibrul Starling ( mai jos, "Edemul pulmonar\") ducand la transsudarea lichidului in spatiul interstitial, reducand complianta plamanului si stimuland receptorii J (juxtacapilari) din spatiul interstitial alveolar. O
hipertensiune venoasa prelungita are ca efect ingrosarea peretilor vaselor pulmonare mici si o crestere a celulelor perivasculare si a tesutului fibros, ducand la reducerea si mai mare a compliantei. Concurenta pentru spatiu intre vase, caile aeriene si lichidul crescut in spatiile interstitiale reduce lumenul cailor aeriene mici, crescand rezistenta in caile aeriene. Diminuarea compliantei si cresterea rezistentei la patrunderea aerului sporeste efortul respirator, in insuficienta cardiaca congestiva severa, care de obicei implica atat cresterea presiunii pulmonare, cat si cea venoasa sistemica, se poate dezvolta hidrotorax, interferand in continuare cu functia pulmonara si intensificand dispneea.
Ortopneea, adica dispneea in clinostatism si dispneea paroxistica nocturna, adica crizele de scurtare a respiratiei, ce apar de obicei noaptea si trezesc pacientul din somn, caracterizeaza formele avansate de insuficienta cardiaca asociate unei cresteri a presiunii venoase si capilare pulmonare si sunt descrise la modulul 233. Ortopneea este rezultatul alterarii efectului gratational in pozitia culcat care creste presiunile venoase si capilare pulmonare. Aceasta crestere mareste la randul ei volumul pulmonar de inchidere (modulul 250) si scade capacitatea tala.
Dispneea
paroxistica (nocturna) Cunoscuta si sub denumirea de
astm
cardiac, aceasta stare este caracterizata prin atacuri
severe de scurtare a respiratiei, care apar in general
noaptea si de obicei trezesc pacientul din somn. Atacul
e precipitat de stimuli care agraveaza congestia pulmonara
preexistenta; frecvent, volumul sanguin total este crescut
noaptea din cauza reabsorbtiei edemului din unele parti
ale corpului, in timpul elinostatismului. Un pacient
care doarme poate tolera o incarcare pulmonara relativ
severa si poate fi trezit numai cand adevaratul edem
pulmonar si bronhospasmul au aparut, cu senzatia de
sufocare si wheezing. Doua alte forme de dispnee nocturna
trebuie diferentiate de cea datorata insuficientei cardiace.
Bronsita cronica este caracterizata prin hipersecretia
de mucus si, dupa cateva ore de somn, secretiile se
pot acumula si produce dispnee si wheezing, ambele ameliorate
de
tuse
si expectoratia de sputa. Pacientii astmatici au variatii
circadiene in gradul de obstructie a cailor aeriene.
Obstructia cea mai severa apare intre 1 a.m. si 2 a.m.
si poate fi suficient de grava pentru ca pacientul sa
se trezeasca cu o senzatie de sufocare, dispnee extrema
si wheezing. Desi in
astmul
nocturn exista o componenta inflamatorie marcata, bronhodilatatoarele
inhalatorii imbunatatesc de obicei repede simptomele.
Respiratia Cheyne-Stokes
Diagnostic Diagnosticul dispneei cardiace se bazeaza pe recunoasterea bolii cardiace pe baza examenului clinic, completat cu teste neinvazive. Pot exista antecedente de infarct miocardic, pot fi auscultate zgomotele cardiace trei si patru, si/sau poate fi edentiata dilatatia ventriculului stang, distensia venelor jugulare la nivelul gatului si/sau edem periferic. Adesea exista semne radiologice de insuficienta cardiaca, cu edentierea edemului interstitial, a redistribuirii vascularizatiei pulmonare si a acumularii de lichid in zonele septale si in catatea pleurala. Ecocardiografia transtoracica este in mod particular utila in silirea diagnosticului de boala cardiaca organica, ce poate fi responsabila pentru dispnee. Concret, dilatarea atriului stang