mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Ghid medical
Index » Boli
» Tulburarile de somn dependente de alcool si medicamente, narcolepsia - tratament

Tulburarile de somn dependente de alcool si medicamente, narcolepsia - tratament







Somnul cu tulburari poate fi rezultat al unei ingestii de agenti extrem de variati. Cofeina este probabil cea mai comuna cauza farmacologica a insomniei in cazul pacientilor sensibili. Ea produce o latenta sporita a debutului somnului si treziri mai frecnte in timpul noptii, precum si o reducere a duratei totale a somnului la 8 pana la 14 ore dupa ingestie. Unii pacienti sunt surprinsi sa afle ca insomnia lor poate fi legata de consumul de cafea; un istoric atent va dezvalui faptul ca pacientii pot bea 15-20 cesti de cafea pe zi. 3-5 cesti pot tulbura somnul unor pacienti in mod semnificativ; de aceea, in cazul acestor pacienti se impune o abstinenta de la cofeina de 1-2 luni. In mod similar, alcoolul si nicotina pot interfera cu somnul, cu toate ca multi pacienti le folosesc pentru relaxare sau pentru a induce somnul. Desi alcoolul poate spori starea de ameteala si scurta latenta somnului, chiar cantitatile moderate de alcool pot spori trezirile dupa debutul somnului, interferand cu capacitatea creierului de a mentine starea de somn. in plus, ingestia alcoolului inainte de culcare este contraindicata la pacientii cu apnee de somn, din cauza efectului inhibitor al alcoolului asupra tonusului musculaturii cailor respiratorii superioare. Amfetamina si cocaina suprima in mod acut atat somnul REM, cat si timpul total de somn, care revin la normal o data cu folosirea cronica a acestora. Abstinenta duce la renirea somnului REM. in final, renirea insomniei asociata cu intreruperea acuta a administrarii hipnoticelor poate fi sera, indeosebi dupa folosirea dozelor mari de benzodiazepine cu timp de injumatatire scurt. Pentru acest motiv, hipnoticele trebuie rar prescrise pentru uz curent; doza trebuie sa fie scazuta pana la moderata, durata totala a terapiei trebuie limitata la 2-3 saptamani, iar dozajul medicatiei redus treptat pana la suprimare.


NARCOLEPSIA Somnolenta excesiva in timpul zilei cu episoade de somn involuntar ziua, somn nocturn cu tulburari si cataplexie (slabiciune brusca sau pierderea tonusului muscular, fara pierderea constientei, provocata de emotii) sunt simptomele cele mai frecnte in caz de narcolepsie ( elul 27-3). Unii pacienti pot prezenta de asemenea paralizie musculara si/sau halucinatii la debutul somnului sau la trezire. Seritatea formelor difera. Pacientii pot prezenta 2 pana la 3 atacuri cataplectice pe zi sau la 10 zile, iar intinderea si durata atacului poate varia de la pareza tranzitorie a maxilarului care dureaza cateva secunde pana la paralizia flasca a intregii musculaturi voluntare pentru 20-30 min, in cazuri rare.
Narcolepsia afecteaza aproximativ 1 din 4.000 de oameni in S.U. A. si se pare ca are o baza genetica. Experimente in domeniul narcolepsiei (pe subiecti canini) sugereaza un tipar recesiv autosomal al mostenirii. Rudele de gradul I ale pacientilor narcoleptici o incidenta a narcolep siei de aproximativ 1 %, mult mai mare decat restul populatiei. in plus, aproape toti narcolepticii sunt pozitivi la antigenul leucocitar uman DR15 (in mod obisnuit gasit la 20-30% din populatia generala) ( modulul 306). O rata inalta de discordanta la gemenii monozigoti indica faptul ca unul sau mai multi factori neereditari contribuie la dezvoltarea sa.
Simptomele incep in mod tipic in a doua decada, desi debutul variaza intre varsta de 5-50 ani. Odata instalata, boala este cronica, fara remisiuni.

Diagnostic in mod clasic, diagnosticul de narcolepsie necesita prezenta "tetradei narcoleptice\", care consta din: (1) somnolenta excesiva diurna, (2) cataplexie, (3) halucinatii hipnagogice (prezenta unor vise terifiante la debutul somnului) si (4) paralizie in somn (constatarea ca musculatura voluntara este paralizata coincide cu debutul somnului). Ultimele trei simptome ale tetradei sunt toate manifestari ale reglarii normale a somnului REM, inerenta sindromului. Toti pacientii cu narcolepsie prezinta somnolenta obiectiva rificabila in timpul zilei, dar celelalte 3 simptome sunt variabil prezente si doar cataplexia este unica in narcolepsie. Cel putin jumatate din pacienti prezinta cataplexie de un anume grad si cu procentaj similar raporteaza halucinatii hipnagogice si/sau paralizie in somn. Alte simptome asociate sunt utile pentru diagnostic, dar nu in mod specific. Un istoric al "comportamentului automat\" la trezire (stare asemanatoare transei in timpul careia persista comportamente motorii simple) serste in principal pentru a-l corobora cu prezenta somnolentei din timpul zilei, dar nu este specific pentru mecanism. Pacientii cu narcolepsie raporteaza de asemenea in mod obisnuit tulburari sere ale somnului nocturn.


Un istoric familial este important pentru a evalua pacientul cu somnolenta excesiva ziua. O observare atenta a copiilor si a fratilor sau surorilor care sufera de narcolepsie, in mod special la varsta tipica a debutului (al doilea deceniu), poate duce la un diagnostic precoce. Diagnosticul narcolepsiei la un pacient cu istoric sugestiv depinde de (1) rificarea obiectiva a somnolentei excesi in timpul zilei, in mod tipic folosind TLSM dupa inregistrarea somnului nocturn, de (2) un istoric de cataplexie fara echivoc, de (3) inregistrarea reglarii anormale a somnului REM evidentiat prin debutul somnului REM la 10 minute de la debutul somnului, fie prin inregistrari nocturne sau printr-una sau mai multe determinari TLSM si de (4) excluderea altor tulburari, cum ar fi apneea de somn care produce somnolenta excesiva.

Tratamentul narcolepsiei este simptomatic. Somnolenta este tratata cu stimulenti. Metilfenidatul este considerat a fi medicamentul preferat de majoritatea clinicienilor. Pemolina, a doua substanta folosita in mod obisnuit la pacientii narcoleptici, are un timp de injumatatire mai lung si este asociata cu mai putine efecte secundare, dar este posibil sa nu fie la fel de eficienta. Dextroamfetamina si metamfetamina sunt de asemenea frecnt utilizate, in mod deosebit atunci cand metilfenidatul si pemolina nu sunt eficiente.

Tratamentul cataplexiei, halucinatiilor hipnagogice si paraliziei in somn necesita administrarea de antidepresi, care sunt eficiente in parte din cauza efectelor supresi puternice ale somnului REM. Protriptilina, imipramina si clomipramina sunt cel mai des utilizate in S.U.A. Eficacitatea este in mare parte limitata prin efectele secundare anticolinergice. FluoTratamentul este dictat de riscul leziunii dentare. in multe cazuri, diagnosticul este silit in timpul examinarii dentare, leziunea este mica si nu este indicat tratamentul. in cazuri mai sere, este indicat tratamentul cu o proteza dentara de cauciuc pentru a impiedica distrugerea desuranta si permanenta a danturii. Controlul stresului sau, in unele cazuri, biofeedback-ul poate fi folositor atunci cand bruxismul este o manifestare a unui stres puternic. Nu a fost descrisa o terapie medicamentoasa utila.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor
Alte articole