Tumorile ( neoplasmele) reprezinta afectiuni frecvente în practica medicala, se pare cu tendinta reala de crestere, situându-se pe locul II ( dupa afectiunile cardiovasculare) în mortalitatea generala ( în tarile dezvoltate). Este o boala care afecteaza în fond diziunea celulara, putând apare nu numai la om sau animale superioare, ci si la insecte sau chiar la te.
DENUMIREA de „ TUMORA” era acordata initial unor tumefieri proeminente, circumscrise ca de exemplu:
- anevrisme,
- abcese,
- chiste,
- neoplazii.
Pentru delimitare nosologica pare mai accepila denumirea de NEOPLAZII, denumire care caracterizeaza originea si evolutia procesului patologic.
DEFINITIE: Tumorile ( neoplasmele) sunt structuri mai mult sau mai putin voluminoase, ce apar în diferite organe sau tesuturi, ca rezultat al proliferarii celulare AUTONOME, PROGRESIVE, EXCESIVE, fara tendinta de OPRIRE, numita PROLIFERARE TUMORALA.
CARACTERISTICILE proliferarii tumorale sunt:
- autonomia procesului,
- prezenta unei mase de tesut mai mult sau mai putin abundenta,
- procesul este declansat de o reactie neadecvata a organismului fata de factori exo- sau endogeni patologici,
- evolutia este progresiva, fara tendinta de oprire,
- proliferarea nu este determinata de necesitatile organismului,
- proliferarea nu este controlata de mecanismele de reglare ale organismului ca alte proliferari: proliferarile cresterii, regenerarii fiziologice, proliferari inflamatorii sau reparatorii,
- cresterea se realizeaza pe seama unui singur tip celular ( diziuni celulare anormale),
- tumoarea este formata din celule corporale proprii ( diferentiere de parazitoze – exemplu: chist hidatic),
- cauzeaza variate tulburari în functie de localizare si marime, unele ducând la decesul bolnavului,
- nendecabilitatea tumorilor maligne face sa fie considerata una din problemele prioritare ale medicinii contemporane, pe lâmga infectia cu rusul HIV ( SIDA).
TERMINOLOGIE:
- denumirea de „ TUMORA” prone din limba latina „ TUMOR” , însemnând „ umflatura” ( formatiune), de multe ori simptomul principal al tumorilor,
- termenul de „ NEOPLASM” deriva din limba greaca, „ neoplazie” însemnând formarea de tesut nou,
- stiinta care se ocupa de studiul tumorilor este „ ONCOLOGIA” ( în limba greaca „ ONKOS” însemnând „ masa, umflatura”),
- termenii: „ FORMATIUNE TUMORALA”, TUMOARE, NEOPLASM, NEOFORMATIE, nu enunta nimic de comportamentul biologic al formatiunii,
- tumorilor maligne mai sunt rezervate termenii: MALIGNOAME, CANCER sau în termen laic RAC ( „ KARKINOS în limba greaca este „crustaceu” ( crab sau rac).
FRECVENTA:
- incidenta tumorilor este în continua crestere ( reala sau aparenta), prin perfectionarea mijloacelor de diagnostic?
- tumorile ocupa locul II ca si cauza de mortalitate ( 16,4% din mortalitatea generala în 2003),
- incidenta tumorilor a crescut din 1970 ( 119,4 la 100.000 locuitori) aproape la dublu în 2003 ( 210,5 la 100.000 locuitori),
- un barbat din 5, respectiv o femeie din 4 risca sa se îmbolnaveasca si sa decedeze din motive de cancer,
- tumorile sunt mai frecvente dupa vârsta de 40-50 de ani, dar nu este exceptata nici o vârsta,
- numarul deceselor prin tumori a fost de peste 200 la suta de mii de locuitori în 2003,
- incidenta tumorilor difera în functie de zona geografica ca de exemplu:
- neoplasm gastric în Scandinaa, Japonia,
- neoplasm mamar în Japonia,
- neoplasm al cii urinare în Egipt,
- neoplasm uterin în Israel.
ETIOPATOGENIA TUMORILOR este complexa si partial necunoscuta. Studii aprofundate prind:
- epidemiologia tumorilor,
- predispozitia ereditara,
- factorii de mediu,
- infectiile rotice si
- multiplele lucrari experimentale au determinat progrese importante pe calea identificarii FACTORILOR ( direct cancerigeni sau co-cancerigeni) care produc neoplasmele. De-a lungul timpului au existat multiple IPOTEZE referitoare la aparitia tumorilor:
- IPOTEZA IRITATIEI CRONICE ( Virchow, 1864) explica aparitia tumorilor maligne prin transformarea celulelor normale în celule canceroase sub actiunea unor iritatii prelungite ( exemplu: cancer scrotal la hornari, cancer de buza la arsuri prin tigari),
- IPOTEZA INLUZIILOR EMBRIONARE ( Cohnheim, 1875) presupune persistenta în organism a unor insule de tesut embrionar nediferentiat care la un moment –dat poate prolifera si sa dea nastere la tumori,
- IPOTEZA VIRALA ( Borell, 1903) situeaza infectia rala la initierea cresterii tumorale, fiind confirmata partial ( exemplu: leucoza aala, sarcomul puilor de gaina) sau chiar la om – tumori limfomatoase,
- IPOTEZA METABOLICA ( Warburg, 1926) considera transormarea maligna ca fiind rezultatul lezarii primare a „ respiratiei celulare si a meolismului celular” de catre factorii cancerigeni,
- IPOTEZA IMUNOGENETICA pune geneza tumorilor pe seama transformarii celulelor normale prin MECANISME GENETICE în celule canceroase, sub actiunea factorilor cancerigeni. Supraetuirea celulelor cancerigene este conditionata de proprietatile lor de multiplicare rapida si de IMUNITATEA DEFICITARA. Se presupune si existenta unor MUTATII ÎN CODUL GENETIC.
Weinberg si Cooper ( 1982) au demonstrat ca celulele normale contin în genomul lor gene numite PROTO – ONCOGENE, cu rol în sinteza proteica normala dar care dereglata, se tranforma în ONCOGENE. Activarea oncogenelor se face prin multiplii „ factori” ca:
- predispozitie ereditara,
- factori de mediu ( radiatii ionizante, substante chimice, etc.),.
- obiceiuri de ata ( alimentatia, comportament sexual, fumatul, etc.)
- infectii rotice,
- imunitatea deficitara.
Transformarea unei celule corporeale NORMALE în CELULA TUMORALA ( asa numita „ faza de inductie”) se aprecieaza în timp ca durând ani de zile ( 15 – 30 ani).
Rezumativ ( dupa Schlag) sub influenta FACTORILOR INITIATORI ( genetic, ionizari, hormonali, rali, chimic si necunoscut) celulele epiteliale normale sufera o HIPERPLAZIE. „ FACTORII REALIZATORI” ( factori de crestere si imunologici) determina evolutia spre ATIPIE CELULARA si CELULE TUMORALE.
Unii imunologici considera ca transformarea canceroasa a celulelor în organism ar fi mai frecventa dar SISTEMUL IMUNOLOGIC împiedica evoluarea acestor celule „ degenerate” spre tumoare. Numai BLOCAREA acestui sistem duce la geneza tumorala. Celulele tumorale „ formate”, persista mult timp la locul formarii ( FAZA IN SITU) si doar sub influenta altor factori ( exemplu: hormonal, rezistenta scazuta) apare INVAZIA necontrolata a tesuturilor – FAZA DE MANIFESTARE.
Prin patrunderea celulelor în vasele limfatice si sanguine apare diseminarea generala – FAZA DE DISEMINARE, când cu mijloace terapeutice locale, procesul nu mai poate fi tratat.
ELEMENTE DE BIOLOGIE TUMORALA. Cresterea unei tumori, dintr-un grup mic de celule „ degenerate” pâna la stadiul tumorii diagnosticabile ( diametru 1 cm: clinic, sonografic, radiologic, CT sau PATTSCAN) dureaza la cele mai multe tesuturi ani de zile. Daca admitem timpul de dublare a dimensiunilor tumorii de circa 100 zile, un neoplasm mamar are nevoie de 10 ani pâna când dene depisil.
CLASIFICAREA TUMORILOR: Multitudinea de tumori si varietatea lor face ca o clasificare sa fie extrem de dificila, efectuându-se dupa multiple criterii:
CLASIFICAREA ANATOMO-CLINICA ( dupa aspectul anatomo-patologic, evolutie clinica si prognostic):
- TUMORI BENINGE,
- TUMORI SEMIMALIGNE ( leziuni precanceroase),
- TUMORI MALIGNE
TUMORI BENINGE – CARACTERISTICI:
- sunt asemanatoare macro si microscopic tesuturilor în care se dezvolta,
- cresterea este lenta, cu caracter EXPANSIV,
- celulele îsi pot pastra functiile de baza a tesutului din care pron,
- expansiunea spatiala determina de obicei simptomatologia clinica,
- sunt delimitate fata de tesutul normal de obicei de o capsula,
- cresterea infiltrativa si metastazarea sunt excluse,
- nu recidiveaza si nu degenereaza malign ( doar foarte rar: adenom în adenocarcinom colic),
- microscopic: celule mature, bine diferentiate, cu mitoze rare, tipice, vase cu aspect normal, uneori mai bogate în celule.
TUMORI SEMIMALIGNE – CARACTERISTICI:
- au crestere INFILTRATIVA si DISTRUCTIVA,
- recidiveaza frecvent,
- nu produc metastaze ( exemplu: carcinomul bazocelular)
TUMORI MALIGNE – CARACTERISTICI:
- cresc INFILTRATIV si DISTRUCTIV local, având aspect carnos,
- au delimitare IMPRECISA, fara capsula,
- metastazarea limfatica si hematogena reprezinta semne certe de malignitate,
- microscopic cu „ anaplazie” ( lipsa de diferentiere a tesutului), celule numeroase, cu variatii multiple, mitoze atipice, „ celule monstruoase”, cu nuclei multiplii mari, citoplasma vacuolara,
- modificari esentiale ale meolismului tesutului neoplazic ( accentuarea proceselor fermentative),
- aparitia de substante polipeptidice neobisnuite pentru tesuturile respective (ANTIGENE CARCINOEMBRIONARE, cu rol în diagnostic),
- realizeaza complicatii prin: compresiune, invazie, necroza, hemoragie si impregnatie canceroasa ( casexie, infectii, insuficienta de organ, etc.)
CLASIFICAREA HISTOGENETICA, în functie de tesuturile de origine, conferindu-le anumite particularitati clinice si evolutive, cu importanta terapeutica si prgnostica. Deosebim:
TUMORI EPITELIALE – au punctul de plecare din epiderm si anexele sale, mucoase sau parenchimul epitelial al diferitelor organe fiind cele mai frecvente în practica medicala.
- TUMORI EPITELIALE BENINGE:
- PAPILOAME, pe epiteliul pamentos stratificat cutanat sau mucos ( bucal, faringian, esofagian, etc.)
- ADENOAME, aparute pe mucoase ( exemplu: mucoasa gastrica),
- TUMORI EPITELIALE MALIGNE sunt denumite si CARCINOAME sau EPITELIOAME, reprezentând circa 80 % din tumori. Ele se prezinta sub multiple forme anatomopatologice:
- CARCINOAME EPIDERMOIDE,
- CARCINOAME GLANDULARE ( exemplu: adenocarcinom)
- CARCINOAME NEDIFERENTIATE ( foarte maligne),
- CARCINOAME ORGANOIDE ( exemplu: hepatom, seminom)
TUMORI MEZENCHIMATOASE reprezinta tumori cu punctul de plecare din tesutul conjunctiv si tesuturi asemanaatoare ( adipos, muscular, cartilaginios, osos, etc.)
-TUMORI MEZENCHIMATOASE BENINGE:
- FIBROAME ( cele mai frecvente),
- LIPOM,
- MIXOM,
- CONDROM,
- OSTEOM,
- MENINGIOM,
- HEMANGIOM
- TUMORI MEZENCHIMATOASE MALIGNE poarta denumirea de SARCOAME, reprezinta sub 20 % din tumorile maligne dar afectând cu predilectie tineri si copii, cu metastazare timpurie pe cale sanguina.
- FIBROSARCOM,
- LIPOSARCOM,
- CONDROSARCOM,
- OSTEOSARCOM
Merita amintite TUMORILE MIXTE ( epitelio-mezenchimatoase), care presupun proliferarea tumorala atât a tesutului epitelial, cât si a celui conjunctiv.
ADENOFIBROMUL MAMAR, la femei tinere, este un exemplu tipic pentru acest tip de tumoare mixa.
TUMORILE TESUTULUI LIMFATIC SI HEMATOPOETIC.
Tesuturile limfatice ( ganglionii limfatici, splina, structurile limfatice digestive) ca si cele hematopoetice ( maduva osoasa) pot constitui puncte de plecare mai ales a unor procese neoplazice maligne. Desi ele constituie structuri mezenchimale, procesele malige dezvoltate pe seama lor, prin particularitatile specifice, frecventa si posibilitatile terapeutice, merita o abordare separata. Reprezentanti:
- LIMFOAMELE MALIGNE cu multiple forme de manifestare pot fi încadrate în doua categorii:
- LIMFOAMELE NEHODGKINIENE ( cu multiple forme de manifestare, clinic mai agresive),
- LIMFOMUL HODGKIN ( cu evolutie mai blânda si posibilitati terapeutice bune).
Progresele în domeniul imunologiei, corelarea unor mecanisme imunologice si rale cu procesul limfoproliferativ, au implicatii extrem de favorabile în terapia acestor boli, delimitând totodata un grup de afectiuni AUTOIMUNE, care pot evolua spre limfoame, stari denumite:
- PRELIMFOAME (Lennert, 1979),
- STARI PRELIMFOMATOASE ( Lukes, 1980).
- LEUCEMIILE, sub toate formele evolutive, reprezinta de fapt procese neoplazice maligne, fara caracter tumoral.
TUMORILE TESUTULUI NERVOS dezvoltate din oricare celula neuroepiteliala diferentiata si degenerata prezinta gratate ( chiar cele beninge), daca se dezvolta în sistemul nervos, în catati inextensibile. Reprezentanti:
- TUMORI BENINGE: exemplu: GLIOAME, NEURINOAME
- TUMORI MALIGNE: exemplu: GLIOBASTOM, MEDULOEPITELIOM ( foarte malign), NEUROBLASTOM ( în suprarenala – tesut de origine nervoasa – paraganglionar).
TUMORI APUD ( „ Amine precursor Uptake and Decarboxylation”) sau SISTEMULUI ENDOCRIN DIFUZ, sunt tumori din celule neoruectodermice, situate în diferite glande sau organe, având proprietati secretoare ( tub digestiv, pancreas, bronhii, etc.). Sunt tumori beninge ( mai frecvente) sau maligne, cu proprietati secretoare ( ortocrine sau paracrine), denumite APUDOAME.
REPREZENTANTI:
- TUMORA CARCINOIDA ( intestinala)
- ADENOM HIPOFIZAR
- INSULINOM.
TUMORI MELANICE, apartin de fapt tot tumorilor neuroectodermice, dar cu particularitatea dezvoltarii de obicei din nev pigmentar. Reprezentant: MELANOMUL MALIGN.
TUMORI DISEMBRIOPLAZICE ( TERATOAME) sunt tumori constituite din tesuturi imature ( caracteristice etii embrionare) sau tesuturi anormale. Ele sunt constituite de multe ori din tesuturi diferite, de unde denumirea TUMORI COMPUSE. Pot apare în copilarie sau si la adult, având evolutii beninge sau maligne. Localizarea cu predilectie este mediastinul, retroperitoneul, regiunea cercala sau sacrococcigiana. Reprezentanti:
- TUMORI BENINGNE,
- chisturi dermoide,
- chisturi branhiale,
- TUMORI MALIGNE
- carcinoame epidermoide,
- mezenchinoame ( foarte malign)
LEZIUNI PRENEOPLAZICE ( PRECANCEROASE) sunt reprezentate de modificari patologice prezentând în evolutie o edenta TENDINTA de transformare neoplazica ( MALIGNA), fara ca tendinta sa fie obligatorie.
Termenul de „ LEZIUNE PRECANCEROASA” a fost utilizat de catre V. Babes ( 1886).
Cunoscând posibilitatile degenerarii maligne a acestor leziuni, se impune depistarea acestora si tratamentul lor adecvat, pe lânga o dispensarizare a cazurilor.
REPREZENTANTI:
- CHERATOZA ACTINICA sau SENILA,
- RADIODERMITA,
- LEUCOPLAZIA,
- DISPLAZIILE CERVICALE ale uterului,
- MASTOZA FIBROCHISTICA a sânului,
- HIPERPLAZIA FIBROCHISTICA a endometrului.
SIMPTOMATOLOGIA CLINICA a tumorilor ( beninge sau maligne) este de obicei nezgomotoasa, mai ales la cele cu localizari profunde, evoluând deseori în „ CLANDESTINITATE” si acuzele subiective apar tardiv, la atingerea unor dimensiuni apreciabile ale formatiunii tumorale.
ANAMNEZA, insistând asupra antecedentelor familiale, factorilor predispozanti, starile preneoplazice, ne poate orienta spre o afectiune tumorala.
ACUZELE SUBIECTIVE sunt polimorfe si depind de:
- tipul tumorii,
- localizarea ei ( regiunea anatomica),
- marimea formatiunii,
- ritmul de dezvoltare,
- modul de dezvoltare ( expansiune, infiltratie, distructie).
Ele se limiteaza de obicei la :
- lipsa acuzelor, cu
- „ descoperiri accidentale” a formatiunii, la cele cu localizari superficiale,
- simptome „ SPECIFICE” organului sau regiunii anatomice afectate, determinate de fenomene de compresiune, invazie sau distructie ( exemplu: ocluzie intestinala, sindrom de hipertensiune intracraniana),
- durerea constituie de obicei un simptom tardiv,
- anorexia si scaderea ponderala constituie de obicei semne de impregnare canceroasa.
EXAMENUL CLINIC GENERAL complet si sistematic si cel LOCAL trebuie sa sileasca:
- prezenta tumorii,
- localizarea ei,
- volumul si forma,
- delimitarea ( suprafata),
- consistenta,
- sensibilitatea,
- mobilitatea ( aderenta),
- prezenta sau absenta ganglionilor limfatici regionali mariti,
- semne clinice de metastazare,
- afectiuni patologice asociate.
Examinarile clinice în colectitati, asociind câteva metode paraclinice „ preliminare”, sub forma de SCREENING, pot depista tumorile în „ FAZA PRECLINICA”, oferind bolnalor sanse crescute de ndecare.
EVOLUTIA TUMORILOR este progresiva, fara a pastra acelasi ritm în dezvoltare. Se face în faza LOCALA prin:
- EXPANSIUNE ( dislocare) specific tumorilor benigne,
- INVAZIUNE ( invazie) specific tumorilor maligne.
În faza de GENERALIZARE prin :
- METASTAZARE ( la tumori maligne) care poate fi limfatica si hematogena.
DIAGNOSTICUL TUMORILOR. Aparitia si evolutia subclinica a tumorilor face diagnosticul relativ greu în FAZA PRECOCE, faza terapeutica cea mai eficienta. Atunci când semnele clinice sunt edente, diagnosticul este silit „ la prima vedere”, faza cea mai optima pentru terapie a trecut.
DIAGNOSTICUL POZITIV se bazeaza pe:
- ANAMNEZA
- antecedente heredocolaterale patologice,
- factori predispozanti ( de mediu),
- stari precanceroase preexistente,
- debutul si evolutia simptomelor.
- EXAMENUL CLINIC GENERAL si LOCAL
- complet,
- sistematic
- EXPLORARI DE LABORATOR
- VSH ( crescut la malignoame),
- lou sanguin ( anemie, uneori leucocitoza, hematocrit scazut),
- proteinemie scazuta,
- fosfataza alcalina sau acida modificate la unele tumori.
- EXPLORARI SEROLOGICE cu scopul depistarii unor antigene asociate procesului tumoral ( „ MARKERI TUMORALI”) exemplu:
- ANTIGEN CARCINOEMBRIONAR ( CEA) la carcinoame,
- ALFAFETOPROTEINA ( AFP) la carcinom hepatic,
- BETA – HCG la tumori testiculare ( teratoame, nu la seminoame),
- EXAMEN ECHOGRAFIC ca metoda neinvaziva poate edentia unele detalii asupra procesului tumoral ( endocatara, pe cale naturala) sau transparietala ( exemplu: pleuroscopie, laparoscopie),
- ENDOSCOPIA cu zionarea directa a leziunii, permite recoltarea biopsiilor si chiar unele manopere terapeutice,
- EXAMENUL CITOLOGIC din secretie sau punctat ofera uneori detalii histologice importante,
- EXPLORARILE RADIOLOGICE
- radioscopia,
- radiografia conventionala,
- tomografie,
- radiografiile cu contrast ( arteriografii, limfografii, colecistografii, irigografii, etc),
- computer tomografii ( angio CT)
- rezonanta magnetica nucleara ( angio RMN) cu reconstructie tridimensionala reprezinta metode diagnostice extrem de precise
- PATTSCANN poate depista grupe celulare canceroase mici
- EXPLORAREA CHIRURGICALA este uneori singura metoda de silire a diagnosticului.
- EXAMENUL HISTOPATOLOGIC a produselor bioptice sau chirurgicale si TESTELE HISTOCHIMICE permit un diagnostic precis si silesc gradul malignitatii histologice.
Diagnosticul precoce al tumorilor asigura succesul terapeutic.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL al tumorilor ( benigne si maligne) de alte „ formatiuni tumorale” ( inflamatorii, anevrisme, parazitoze, etc.) se face pe baza simptomatologiei clinice si a explorarilor paraclinice.
CLASIFICAREA STADIALA A TUMORILOR MALIGNE are importanta deosebita prind:
- localizarea unica sau multipla a formatiunii,
- marimea tumorii,
- limitarea extinderii la organul afectat,
- extinderea spre organele vecine,
- interesarea ganglionilor limfatici regionali,
- proarea spre organe la distanta ( metastazare).
Aceasta clasificare stadiala a tumorilor maligne delimiteaza 5 stadii evolutive:
- STADIUL 0 ( „ OCULT”) este cel intraepitelial sau „ in situ” ( denumire contestata de unii autori),
- STADIUL I – tumora localizata la organul de origine,
- STADIUL II – tumora ce invadeaza ganglionii limfatici regionali,
- STADIUL III – tumora ce invadeaza organele învecinate,
- STADIUL IV – tumoare cu metastaza la distanta.
Uniunea Internationala contra Cancerului a recomandat în 1979 o CLASIFICARE ( TNM), elaborata de Pierre Denoix, dar azi cu multe particularitati adaugate. Clasificarea se bazeaza pe constatarile palpatorice, radiologice si endoscopice pentru descrierea extinderii procesului tumoral:
- T – extinderea tumorii primare,
- N – starea ganglionilor limfatici regionali,
- M – absenta sau prezenta metastazelor la distanta.
EXTINDEREA tumorii primare este apreciata prin:
- T – prezenta tumorii primare,
- To – fara semne de tumoare primara,
- Tis – carcinom „ insitu”,
- T1 – T2 - T3 – T4 – dimensiuni diferite ale tumorii primare, cu extindere locala ( în functie de organul afectat),
- Tx – fara semne pentru determinarea sediului sau gradului de extindere a tumorii primare.
AFECTAREA ganglionilor limfatici regionali si juxtaregionali este notata cu N.
- No – fara afectare ganglionara,
- N1 – N2 – N3 – afectare progresiva a ganglionilor limfatici regionali,
- N4 – afectarea ganglionilor juxtaregionali,
- Nx – nu sunt semne suficiente pentru aprecierea ganglionilor limfatici regionali.
DISEMINAREA la distanta procesului tumoral este caracterizat prin M ( METASTAZA).
- Mo – fara metastaza,
- M1 – prezenta metastazelor la distanta.
Dupa localizarea metastazelor se specifica:
- M1 pull – pulmonare,
- M1 oss – osoase,
- M1 hep – hepatice,
- Mx – nu sunt prezente minime semne pentru aprecierea metastazelor la distanta.
PREFIXUL:
- „ r” poate fi folosit pentru RECIDIVE locale ale tumorii,
- „ y” la pacienti care înaintea interventiei chirurgicale au beneficiat de o alta terapie ( radio sau chemoterapie),
- „ p” reflecta confirmarea histopatologica.
GRADUL DE MALIGNITATE histologica a tumorii este caracterizat prin:
- G1 – bine diferentiat,
- G2 – moderat diferentiat,
- G3 – rau diferentiat,
- G4 – nediferentiat,
- Gx – gradul de diferentiere nu poate fi silit.
FACTORUL „ C” („ Certainty”) caracterizeaza gradul de siguranta al diagnosticului
- C1 – date obtinute prin examen clinic,
- C2 – date obtinute prin explorari paraclinice ( radiologice, endoscopice),
- C3 – date obtinute prin explorare chirurgicala,
- C4 – date prin examen histopatologic
- C5 – date obtinute prin autopsie.
TRATAMENTUL TUMORILOR
Terapia tumorilor reprezinta o actitate prioritara în domeniul sanitar, având în vedere incidenta în crestere a acestora.
TUMORILE BENIGNE, fara tendinta de recidiva sau metastazare beneficiaza electiv de:
- EXTIRPARE CHIRURGICALA completa ( „ pâna în tesut sanatos), pastrând pe cât posibil anatomia si functionalitatea organului sau regiunii afectate. De obicei, nu sunt necesare masuri terapeutice asociate.
TUMORILE SEMIMALIGNE, care au tendinta de recidiva, fara producere de metastaze, dar cu posibilitate evolutiva „ canceroasa” necesita:
- EXTRIRPARE CHIRURGICALA,
- DISPENSARIZARE,
- uneori CHEMO sau RADIOTERAPIE
TUMORILE MALIGNE necesita un tratament timpuriu, complex, stadial, indidualizat.
- TERAPIA OPERATORIE CURATIVA ofera si astazi sansele cele mai mari SUPRAVIETUIRII sau chiar VINDECARII bolnalor cu tumori maligne, de multe ori în combinatie cu alte masuri terapeutice complementare.
OPERATIA RADICALA presupune:
- extirparea în întregime a formatiunii tumorale ( „ în limite concologice”),
- ablatia statiilor ganglionare limfatice aferente, fara a lasa tesuturi tumorale restante în organism,
OPERATIILE PALEATIVE sunt aplicate la malignoame „ inoperabile” radical ca:
- tumori nerezecabile din cauza conditiilor locale,
- tumori cu metastaze la distanta,
Ele au ca scop:
- rezolvarea unei complicatii ( exemplu: ocluzie intestinala, hemoragie, etc.),
- prelungirea supraetuirii
TERAPII OPERATORII SIMPTOMATICE au ca scop de a scadea suferinta bolnavului pe perioada supraeturii, fara a avea pretentia prelungirii ei.
- INOPERABILITATEA poate fi determinata de:
- factori generali,
- starea generala alterata,
- boli organice asociate ( cardiace, pulmonare, renale),
- vârsta înaintata,
- factori locali „ extinderea tumorii”, invadarea organelor tale
Inoperabilitatea „ topografica” depinde în oarecare masura si de aprecierea subiectiva a chirurgului si de posibilitatile tehnice. OPERATIA „ LARGITA” ( „ ultraradicala”), în colaborare cu chirurgi cardiovasculari, neurochirurgi, ortopezi, poate constitui o alternativa dar trebuie avut în vedere:
- riscul unei astfel de interventii,
- supraetuirea probabila dupa o astfel de interventie,
- calitatea etii din perioada postoperatorie.
TERAPIA CHIRURGICALA A RECIDIVELOR LOCALE si a METASTAZELOR este rar indicata la:
- recidive localizate ( exemplu: neoplasm de bon gastric dupa rezectie gastrica pentru cancer),
- metastaze unice
OPERATII „ SECOND LOOK” ( „ reoperatii de rezie”) sunt preferate de unii autori, constând în descoperirea zonei operatorii anterioare, în vederea descoperirii si eliminarii unei recidive locale asimptomatice, în special la tumori care recidiveaza timpuriu.
TERAPII INTRAOPERATORII ASOCIATE ( chemoterapia locala sau radioterapia locala) nu au rezultate conngatoare.
TERAPIILE COMBINATE ( complexe) ale tumorilor maligne aplicate preoperator, intraoperator sau postoperator au ca scop:
- reducerea masei tumorale, favorizând posibilitatile de extrirpare,
- prevenirea diseminarii intraoperatorii,
- îmbunatatirea rezultatelor operatorii ( în caz de tesuturi tumorale restante sau metastaziate).
RADIOTERAPIA este utilizata atât în tratamentul radical cât si paliativ al tumorilor. Se poate aplica singular sau în asociere cu alte terapii ( chirurgicale, chimioterapie).
Radiatiile folosite în radioterapie produc ionizari în interiorul tesuturilor, formarea de radicali liber, etc, cu efect distructiv asupa tesutului tumoral. Ele sunt reprezentate de:
- raze X,
- raze Beta,
- raze Gama.
Utilizarea ACCELERATOARELOR DE PARTICULE ( electron, neutron, proton) au ameliorat rezultatele iradierilor. Eficacitatea iradierii depinde de „ sensibilitatea” respectiv „ radiorezistenta” diferitelor tumori. Nu trebuie neglijate efectele secundare ale iradierii ( radionecroza – boala de radiere). Radioterapia a devenit o ramura bine definita a onocologiei.
CHIMIOTERAPIA ca metoda singulara sau în asociere cu alte terapii, este mai putin eficienta în tumorile solide. Diferitele preparate chimice intern de obicei în „ CICLUL MITOTIC” al celulelor. IDEAL at fi un preparat cu „ TOXICITATE SECETIVA” fata de celulele tumorale, dar care nu exista. Actiunea preponderenta asupra celulelor tumorale se explica prin ciclul mitotitc mai accentuat al celulelor tumorale. Nu trebuie neglijat efectele secundare ale citostaticelor.
TRATAMENTUL HORMONAL s-a impus în cancerele „ hormono-dependente” ( cancer de sân, testicular, prostata), hormonii „ complementari” ( androgeni versus estrogeni) pot avea efect antiproliferativ, fiind o terapie antagonista.
IMUNOTERAPIA: considerând aparitia tumorilor ca „ urmare a scaderii imunitatii” antitumorale a organismului ( nu s-au putut demonstra „ anticorpi antitumorali”), imunoterapia ar fi logica:
- IMUNOTERAPIE SPECIFICA ( activa) prin extracte tumorale nu a depasit faza experimentala,
- IMUNOTERAPIA NESPECIFICA ( imunostimulare, imunomodulare), adica cresterea reactitatii imunologice generale a organismului ( vaccin BCG, Levamisol) poate fi benefica dar are si riscul accentuarii proliferarii tumorale.
- TERAPIE BIOLOGICA foloseste preparate cu efecte antiblastice ca:
- interferonul,
- anticorpi monoclonali,
- interleukine,
- factorul de necroza tumorala ( TNF)
TERAPII ÎN STUDIU ar avea efect prin:
- modificari de structura si permeabilitate a membranelor celulare,
- modificari ale proteinelor,
- modificari ale receptorilor celulari.
- HIPERTERMIA LOCALA ( TERMOTERAPIA) REGIONALA sau GENERALA
- TERAPIA GENETICA:
- repararea genomului, reprezentând un defect al celulei canceroase, prin înserarea unei gene functionale în celula bolnavului pentru a corecta „ eroarea genetica”,
REZULTATELE tratamentului tumorilor sunt bune, în cazul tumorilor beninge si semimaligne, cu ndecari complete si în continua ameliorare la tumorile maligne, depistate timpuriu si la care s-a aplicat un tratament complex.
