Genul Schistosoma cuprinde speciile:
. Schistosoma haematobium
. Schistosoma mansonii
. Schistosoma intercalatum
. Schistosoma japonicum
Dirsele specii produc schistosomoza (schistosomiaza, bilharzioza) Schistosomiaza descrisa in secolul 19 in Egipt de Bilharz, este endemica in 74 tari, unde se estimeaza ca exista in prezent, peste 200 milioane persoane infectate [2,31].
Schistosoma japonicum este intalnita in Extremul Orient: China, Indonezia, Filipine; Schistosoma mekongi in Asia de SE, Cambogia, Filipine, Laos; Schistosoma haenmtobium in Africa, Peninsula arabica. Sudul Indiei, Madagascar; Schistosoma mansoni in tari din America tropicala, Antile, Egipt, Africa de sud, Yemen, Arabia Saudita iar Schistosoma intercalatum este intalnita doar in Africa: Gabon, Congo, Zair, Camerun.
Cuprins:
Viermii adulţi au dimensiuni de 10-20 mm (0,6-2 cm).
Corpul este cilindric în 1/3 anterioară, dar în rest este plat şi este acoperit cu spini. Au o ventuză orală pentru nutriţie, prin absorbţie de sânge şi ventuză ventrală.
Ouăle de 70-200 um, după specie au un pinten. Sunt embrionate (deţin în interior miracidium de aproximativ 100 um).
Cercarul are coada bifurcată şi dimensiuni de aproximativ 500 p.m.
Ciclul biologic |
sus  |
Rezervorul de paraziţi - reprezintă şi gazda definitivă a acestora.
Pentru Schistosoma haematobium şi intercalatum, rezervorul de paraziţi este omul şi câteva specii de maimuţe, pentru Schistosoma mansoni omul, dar în unele regiuni şi şobolanul, pentru Schistosoma japonicum omul dar şi o diversitate de animale domestice sau sălbatice. Migrarea gazdelor definitive (om, animale) din zonele endemice a determinat extinderea focarelor de bilharzioza [2,35].
Viermii adulţi se localizează, la gazdele definitive, la nivelul venei porte. După acuplare femelele migrează şi depun ouă în capilare. Ouăle străbat peretele capilar, parenchimul unui organ, ajung în lumen şi se elimină prin materiile fecal
e sau urina gazdelor definitive, după 1-2 luni. Ouăle îşi continuă evoluţia în mediul acvatic. în ciclul biologic al parazitului intervin moluştele de apă dulce. Moluscă diferă după specia de Schistosoma, condiţionând repartizarea geografică a parazitozei. Trăieşte pe suprafaţa plantelor acvatice, pe pietre, în râuri şi mlaştini. Factorii favorizând implantării şi dezvoltării moluştelor (utilizarea resurselor hidrice pentru irigaţii, agricultură), favorizează extinderea focarelor de bilharzioză [2,35]. în moluscă, miracidiumul îşi continuă evoluţia, dând naştere la cercări.
Contaminarea umană |
sus |
Se realizază prin pătrunderea transcutană a cercărilor, datorită chimiotactismului exercitat de secreţiile cutanate. Este favorizată de contactul îndelungat cu apa, fiind mai expuşi copiii, care se contaminează în timpul scăldatului şi persoanele cu risc profesional: pescari, cultivatori de orez. Este posibilă şi infestarea în cursul unor activităţi cotidiene: înotul în apa râurilor, spălatul rufelor la râu.
Morfologie
