Hymenolcpis nana este agentul etiologic al unei parazitoze specific umana numita himenolepiaza. Boala este frecvent intalnita in colectivitati de copii, are o tendinta de elutie cronica si se estimeaza ca anual pe glob sunt parazitate 45 - 50 milioane persoane.
Cuprins:
Morfologia viermelui adult |
sus |
Viermele adult este un cestod mic, de 1 - 3 cm. lungime, de culoare albă, denumit şi tenia mică [11].
Scolexul rotund prezintă 4 ventuze şi un rostru retractil, cu o singură coroană de cârlige. Ventuzele şi cârligele au rol de fixare.
Corpul format din 100 - 200 proglote, mai mult late decât lungi, are aspectul unui lanţ continuu, ce se lăţeşte spre extremitatea posterioară, iar papilele genitale sunt dispuse pe aceiaşi parte a proglotelor. O proglotă are dimensiuni de 0,22 mm. / 0,8 mm.
Aparatul reproducător masculin este reprezentat de trei mase testiculare, a căror dispoziţie conferă strobilei un aspect tripunctat, de unde şi denumirea de "tenia tripunctată", conferită acestui cestod.
Ouăle sunt ovale transparente, de 47/37 um. Prezintă în interior un embrion hexacant (cu trei perechi de cârlige) şi un înveliş dublu, alcătuit dintr-o membrană externă fragilă şi o membrană internă densă, cu două proeminenţe, care-i conferă aspect de lămâie şi de la nivelul cărora, pornesc 4 - 8 filamente dispuse între cele două membrane ale oului [11,21].
Forma larvară se numeşte cisticercoid. Are dimensiuni de 250 um şi un scolex prevăzut cu cârlige.
Ciclul biologic |
sus |
Hymenolepis nana este un parazit exclusiv uman. Omul joacă rolul atât de gazdă definitivă, cât şi de gazdă intermediară.
Viermii adulţi se localizează la nivelul intestinului subţire, uneori în număr mare, până la câteva zeci de mii de exemplare. Ei sunt fixaţi prin scolex pe mucoasa intestinală, iar corpul atârnă liber în lumenul intestinal.
Ultimele proglote bătrâne, pline cu ouă, sunt fragile, se sparg, eliberând ouă în lumenul intestinal [11]. Ouăle sunt emise prin materiile fecale. Fiind embrionate, ouăle sunt contagioase pentru persoane sănătoase sau persoanele deja parazitate (autoinfestaţie).
Contaminarea umană |
sus |
Se poate produce prin infestaţie exogenă, autoinfestaţie exogenă sau endogenă. Infestaţia exogenă este consecinţa fie a contactul direct al persoanelor sănătoase cu persoane parazitate, fie a contactului indirect, prin obiecte (persoane parazitate - obiecte - persoane sănătoase). In condiţii de igienă personală defectuoasă (mâini murdare), este posibilă şi autoinfestaţia exogenă a persoanelor parazitate (mecanism fecal - oral).
Infestarea exogenă a persoanelor sănătoase prin consum de crudităţi nespălate, de apă sau pământ, contaminate cu ouăle emise prin materiile fecale este mult mai rară, deoarece ouăle sunt puţin rezistente în condiţiile mediului exterior [21].
Ouăle ingerate în urma infestaţiei exogene sau a autoinfestaţiei exogene, eliberează la nivelul tubului digestiv embrionul hexacant. Acesta se prinde de mucoasa intestinală, pătrunde în vilozităţile intestinale, unde dă naştere formei larvare numită cisticercoid.
După câteva zile, cisticercoidul rupe vilozitatea intestinală, cade în lumen şi prin mişcările peristaltice intestinale, este antrenat spre ileon, unde se fixează şi dă naştere viermelui adult în decurs de o lună, care elimină ouă prin materiile fecale [2,11,42].
Ciclul poate fi repetat la gazdele parazitate prin autoinfestaţie exogenă (mecanism fecal - oral) sau autoinfestaţie endogenă (o parte din ouăle eliberate de viermii adulţi rămân în lumenul intestinal, cu eliberarea embrionului hexacant, transformarea sa în cisticercoid şi a acestuia în vierme adult), determinând creşterea progresivă a numărului de viermi la persoanele infestate [11,21].
Longevitatea viermilor adulţi este de aproximativ 1 - 1 /1,2 lună, însă autoinfestaţia exogenă şi endogenă explică persistenţa îndelungată a parazitozei, încărcătura parazitară crescând progresiv la valori extrem de ridicate.
Mai rar, contaminarea umană se poate realiza printr-un ciclul indirect, cu cisticercoidul dezvoltat în cavitatea generală a unor insecte mici, ingerate accidental .