Strongyloidoza are o elutie stadiala. In fazele initiale de debut ale imbolnavirii sunt intalnite manifestari cutanate si pulmonare, iar in perioada de stare manifestari intestinale si nerase.
Cuprins:
Evoluţie clinică |
sus  |
Manifestările cutanate constau în apariţia unei zone eritematoase, edematoase, pruriginoasă la locul de pătrundere a larvelor în organism.
Manifestările pulmonare corespund stadiului pulmonar al ciclului parenteral şi se caracterizează prin apariţia de crize de tip astmatiform, manifeste prin tuse cu expectoraţie mucoasă, uneori sangvinolentă, bogată în eozinoflle şi infiltrate pulmonare labile tip Loffler. In hiperinfestaţii, larvele pot străbate şi seroasele, manifestările pulmonare fiind însoţite de exudate pleurale, pericardice [2].
Manifestările intestinale se datorează prezenţei viermilor adulţi în intestin şi constau în greţuri, vărsături, dureri abdominale pseudoulceroase sau difuze, dureri în hipocondrul drept, pusec de diaree alternând cu constipaţie. In hiperinfestaţii poate apărea malnutriţia [4].
Manifestările nervoase apar datorită acţiunii toxice a parazitului şi constau în insomnii, adinamie [11].
La unii bolnavi este întâlnită dermatita liniară cutanată, produsă prin migrarea subepidermică, ectopică a larvelor. Leziunile cutanate au aspectul unor traecte liniare eritemato-edematoase, urticariforme, serpiginoase, mobile (progresează cu 10-12 cm. / oră), cu o lungime de 10 -20 cm. Se întâlnesc pe abdomen, torace, fese, coapse sau alte regiuni cutanate [15].
Strongyloidoza malignă acută este rară, survenind pe un teren de imunodepresie, la persoane cu carenţe alimentare, cu procese tumorale sau la persoane supuse terapiei cu corticosteroizi, imunosupresoare. Prezintă o evoluţie clinică gravă fiind uneori mortală.
Diagnosticul strongyloidozei urmăreşte detectarea parazitului în materii fecale sau sondaj duodenal.
Examenul macroscopic este insuficient, larvele fiind sub limita vizibilităţii.
Examenul microscopic realizat prin efectuarea de preparate native evidenţiază larve neinfestante. Larvele infestante se pot dezvolta în materiile fecale menţinute la temperatura camerei 24 ore, ceea ce permite contaminarea persoanelor care prelucrează sau manipulează produsul patologic.
în hipoinfestaţii se folosesc metode de concentrare (procedeul Baerman, metoda Harada - Mori) [4,11].
Decelarea ouălor de Strongyloides în materiile fecale este rară, fiind posibilă eventual la pacienţi cu tranzit intestinal accelerat.
Coprocultura în plăci Petri cu cărbune animal este recomandată pentru îmbogăţirea larvelor.
Tabloul sangvin permite un diagnostic orientativ în fazele iniţiale ale bolii, relevând hipereozinofilia sangvină. Aceasta este semnificativă, prezentând valori de 50 - 60% din formula leucocitară, în perioada ciclului parenteral. Hipereozinofilia are un caracter ondulant, datorită autoinfestaţiilor
[11,15].
Diagnosticul serologic realizat prin metoda imunofluorescenţei, poate preta la interpretări eronate datorită reacţiilor încrucişate cu alţi nematozi
Terapia strongyloidozei se realizează cu Mintezol (Thibendazol) şi Zentel (Albendazol).
Profilaxia individuală urmăreşte evitarea contactului tegumentului cu solul, iar profilaxia colectivă, evitarea contaminării cu fecale a solului, tratarea purtătorilor de paraziţi.
Evoluţie clinică
