Viermii adulti se localizeaza in nele plexului mezenteric superior, adiacente colonului inferior si in sistemul port: nele portaleIntrahepatice, ceea ce explica topografia leziunilor: ficat, intestin, splina. Uneori pot fi intalniti in nulele cale.
Cuprins:
Majoritatea ouălor nu sunt excretate şi rămân Ia nivelul ficatului, ceea ce conduce la hepatomegalie, splenomagalie, hipertensiune portală, cu circulaţie colaterală şi hematemeză [35]. Ouăle prezente în ramificaţiile intrahepatice ale sistemului port, determină necroza pereţilor vasculari şi migrează în spaţiile portale, unde induc o intensă reacţie celulară (histocitară, şi eozinofilică), urmată de proliferarea ţesutului conjunctiv, formându-se bilharzioame. Bilharzioamele determină scleroza tisulară perivasculară, caracteristică, macroscopică. Ocazional se pot forma granuloame intralobulare. In general, arhitectura hepatică este păstrată, dar este posibilă insuficienţa hepato-celulară în stadiile tardive [2].
Se produce obstrucţia prin ouă a venulelor porte, tromboflebite, şi fibroză, ceea ce conduce la hipertensiune portală.
In splină, apare iniţial un infiltrat inflamator eozinofilic şi se formează granuloame miliare. Ulterior, hiperplazia pulpei roşii conduce la o splenomegalie moderată iar congestia pasivă explică splenomegalia masivă din formele cu hipertensiune portală.
Hipertensiunea portală determină pe lângă splenomegalie, circulaţie colaterală, varice esofagiene şi gastrice. Prin ruperea varicelor apar hemoragii digestive, uneori masive, mortale [2].
Datorită circulaţiei colaterale, ouăle pot fi antrenate în circulaţia pulmonară, obstruând vasele sangvine mici [31,35].
Unii bolnavi (aproximativ 12%) pot dcz.volta la nivelul rectului şi colonului leziuni inflamatorii (edem, hiperemia mucoasei); vasculare (varice); mucoase (granulaţii, escoriaţii, subfuziuni sanguine, microulceraţii, pseudopolipi). Se datoresc pasajului ouălor prin pereţii intestinali şi se pot evidenţia prin rectoscopie. Ouăle pot fi antrenate în circulaţia venoasă vertebrală şi pot ajunge în SNC [2,31].
Prin complexele imune circulante depuse la nivelul membranei bazale glomerulare poate apărea o glomerulonefrită cronică.
Evoluţie clinică |
sus  |
Schistosomiaza poate evolua asimptomatic sau clinic manifest, fiind întâlnite manifestări intestinale, hepatice, splenoportale, cardiopulmonare.
Manifestări intestinale
Bolnavii prezintă crize de diaree sangvinolentă, de intensitate diferită, uneori evoluând ca un sindrom diareic dizenteriform, însoţite de dureri abdominale, balonări postprandiale. Perioadele de diaree alternează cu perioade de constipaţie. Bolnavii prezintă anemie, hipoproteinemie, prurit.
Schisto.ioma intercalatum determină manifestări intestinale mai accentuate decât Schistosoma mansoni [2].
Manifestări hepatice
Sunt frecvente în bilharzioza produsă de Schistosoma mansoni denumită şi bilharzioza hepatosplenică şi mai puţin întâlnite în bilharzioza produsă de Schistosoma intercalatum.
Hepatomegalia este moderată în formele benigne, dar în formele grave, datorate unor infestaţii masive, poate exista hepatomegalie semnificativă cu hipertesiune portală. Ficatul este dur, neregular, sensibil.
în general, nu apare icter şi nu există semne clinice de insuficienţă hepato-celulară, decât în stadiile tardive [2].
Manifestări splenoportale
Splenomegalia este frecventă în bilharzioza intestinală. în faza toxică există o splenită acută reactivă, ulterior o splenomegalie moderată, chiar şi în formele fără hipertensiune portală. în formele cu hipertensiune portală, splenomegalia este excesivă (monstruoasă) [2].
Manifestări cardioplumonare
Ca şi complicaţii ale formelor hepatosplenice apar: arterite pulmonare, hipertrofie ventriculară dreaptă. Bolnavii devin cianotici şi prezintă hipocratism digital [35].
Forme clinice
Se conturează diverse forme ale bilharziozei intestinale, după manifestările clinice: forma toxemică (faza iniţială a bolii), intestinală, (incluzând şi formele asimptomatice); hepatointestinală (forme intestinale uneori intense cu hepatomegalie); forma hepatosplenică compensată şi forma hepatosplenică decompensată, cu alterarea stări generale, hipertensine portală şi eventuale atingeri cardiovasculare .
Examenul coproparazitologic evidenţiază ouă caracteristice. Ouăle pot fi detectate şi în biopsia de mucoasă rectală.
Se recomandă terapia medicamentoasă cu Vansil (Oxamniquină); Praziquantel, Oltipraz [35]. Uneori, este necesară intervenţia chirurgicală pentru reducerea hipertensiunii portale.
Patogenie
