PATOGENIE
La animalele infectate si posibil la om, se observa o inflamatie a canaliculelor biliare incarcate de paraziti si de ouale acestora, inconjurate de mucozitati. Unii autori au edentiat in cula biliara a animalelor bolnave, formatiuni friabile de marimi, care variaza de la puncte abia zibile la un bob de canepa, care contin in interior oua de Opistorchis, pe care s-au depus cristale de colesterol si pigmenti biliari. Aceste formatiuni se pot transforma in calculi biliari.
Cuprins:
Evoluţie clinică |
sus  |
Infestaţiile moderate (sub 500 viermi) rămân asimptomatice şi sunt descoperite ocazional la un examen coproparazitologic. Cu cât infestaţia este mai masivă, simptomatologia este mai gravă [31].
Debutul este progresiv, în evoluţia parazitozei înregistrându-se manifestări digestive: dureri abdominale, tulburări de tranzit, febră neregulată, alterarea stării generale, manifestări toxico - alergice (erupţii cutanate, edem facial, artralgii, mialgii), crize de colică hepatică, accese de angiocolită. Crizele de angiocolită au o durată de 2-3 săptămâni şi pot evolua spre şoc septic [2].
în infestaţiile masive se produce hipertrofia hepatică, icter obstructiv, crize pseudolitiazice. în formele cronice, bolnavii prezintă anorexie, flatulenţă, uneori diaree şi astenie pronunţată. în formele grave este posibilă evoluţia spre ciroză hepatică şi ocazional spre adenocarcinom hepatocelular .
Diagnosticul orientativ este sugerat de hipereozinofilia moderată, anemie şi perturbarea constatelor biologice.
Reacfiile serologice nu pot fi utilizate decât în laboratoarele specializate, care dispun de antigene omoloage. Nu există reacţii încrucişate cu Fasciola hepatica [2].
Diagnosticul de certitudine se realizează prin examen coproparazitologic, care evidenţiază uneori numeroase ouă.
Se realizează cu Biltricide (Praziquantel)
Este recomandată evitatea consumului de peşte crud, chiar şi a peştelui păstrat în saramură.
Evoluţie clinică
