Ascaris lumbricoides_(limbricul) este agentul etiologic al unei parazitoze umane, denumit ascaridoza
Cuprins:
Viermii adulţi
Ascarizii sunt viermi de culoare roz albicioasa şi dimensiuni relativ mari; femelele au 20 - 30 cm. lungime / 5 - 6 mm. grosime. Masculii sunt mai mici, au 15 - 20 cm. lungime şi extremitatea posterioară încurbată [4].
Femelele elimină ouă neembrionate.
Oul este oval de 65-80 um / 50 um, de culoare brună. Prezintă un înveliş dublu: un înveliş extern gros, cu aspect mamelonat caracteristic şi un înveliş intern, de natură chitinoasă, neted, transparent, stratificat. în interior, celula ou este înconjurată de masă vitelină, retractată spre mijlocul oului, lăsând un spaţiu liber între ea şi învelişurile externe [11].
Embrionarea oului fecundat are loc pe sol sub influenţa factorilor de mediu, în 10 - 40 zile [44].
Forma şi dimensiunile oului embrionat sunt asemănătoare cu a celui neembrionat, dar în interiorul oului se dezvoltă o larvă cilindrică, de 250 um, prevăzută cu un pinten cefalic. Larva este răsucită în jurul său, în forma cifrei 8, ocupând în întregime interiorul oului [15]. Larva devine infestantă după o năpârlire survenită chiar în interiorul oului, rezultând larva de stadiul II.
Ciclul biologic |
sus  |
Ascaris lumbricoides este un parazit uman.
Viermii adulţi trăiesc în lumenul intestinului subţire, supravieţuind în medie 10 - 24 luni [44].
Femelele depun zilnic aproximativ 250.000 ouă fecundate, care se elimină cu materiile fecale[ll]. Ouăle de ascarizi nu sunt embrionate în momentul emisiei, deci purtătorii de ascarizi nu sunt contagioşi, iar autoinfestaţia este imposibilă. Embrionul infestant (larva) nu apare decât în mediul extern (sol) în decurs de câteva săptămâni, ascarisul fiind un geohelmint.
Maturarea embrionului pe sol este facilitată de temperatura crescută, ceea ce explică prevalenta ascaridozei în ţările calde. Oul este deosebit de rezistent în mediul extem [4].
Contaminarea umană |
sus |
Se produce prin ingerarea de ouă embrionate, existente pe legume, vegetale nespălate şi pe mâini care au venit în contact cu pământul contaminat.
La nivelul tubului digestiv este eliberată larva din ou. Larva este mobilă, străbate peretele intestinal, iniţiind un ciclu migrator parenteral (ciclu perienteric), absolut necesar adaptării la condiţiile de anaerobioză din intestinul uman şi transformării finale în vierme adult.
Prima etapă a ciclului parenteral este etapa hepatică, larva ajungând în ficat fie pasiv, pe calea venei porte, fie activ prin penetrarea pliurilor mezenterice şi capsulei Glisson. Larva rămâne în hepatocit 4 - 5 zile, localizată în centrul acesteia, timp în care suferă un proces de năpârlire.
Rezultă larve de stadiul III, care cresc în dimensiuni (au 500 (im) şi suferă transformări morfologice. Ele părăsesc hepatocitul şi pe calea venelor centrolobulare, a venelor suprahepatice ajung în circulaţia generală şi în septele interalveolare pulmonare. La acest nivel, se derulează etapa pulmonară a ciclului parenteral cu o durată de 5 - 7 zile, timp în care larvele ating dimensiuni de 1 mm [11,15].
Ulterior, larvele străbat peretele alveolar, ajungând în lumenul alveolar, de unde sunt antrenate de cilii vibratili, care căptuşesc arborele respirator şi progresează ascendent în arborele bronşic până la faringe. O parte dintre larve sunt eliminate prin expectoraţie, iar altele sunt înghiţite, ajungând astfel la nivelul intestinului subţire. Aici larvele suferă o nouă năpârlire, rezultând larve de stadiul IV, care se transformă în viermi adulţi. în urma procesului de acuplare, femelele încep să depună ouă neembrionate, la aproximativ 2 luni de la contaminare [2,15]. Femelele trăiesc în medie 10 - 24 luni, după care sunt eliminate spontan împreună cu materiile fecale. Masculii au viaţă mai scurtă [4].
Morfologie
