Fasciola hepatica (Distomum hepaticum) este agentul etiologic al faciolozei umane numita si distomatoza hepatica.
Parazitoza este intalnita in special in zonele de munte, in corelare cu existenta pasunilor umede.
Cuprins:
Fasciola hepatica este un vierme plat, de aspect foliaceu, având 2-3 cm. lungime / 1 - 1,5 cm. lăţime şi culoare alb-gălbuie. Poate deveni roşie după ingestia de sânge. Mult timp s-a considerat că este hematofagă, dar se pare că se hrăneşte cu bilă, mucus şi resturi celulare [2,11,15].
Pe suprafaţă prezintă spini curicjilari şi două ventuze cu rol de fixare a viermilor adulţi la nivelul canaliculelor biliare.
în interior se găseşte un ţesut parenchimatos, printre organe, reprezentate de tub digestiv incomplet, aparat excretor şi reproducător. Viermii sunt hermafrodiţi, formează şi depun în uter un număr mare de ouă
neembrionate
Ouăle de Fasciola sunt neembrionate şi se eliberează prin dilacerarea porţiunii anterioare a viermelui, care corespunde uterului. Oul este oval, de 140 um / 80 um, culoare galben brună, prezentând la exterior o coajă subţire, deformabilă, cu un căpăcel (opercul) la un pol, iar în interior există celula ou înconjurată de masă vitelină [11,15,17].
Embrionarea ouălor se produce în mediul acvatic, rezultând mai multe forme larvare: Miracidium, Sporocist, Redie, Cercar, Cercar -inchistat.
Ciclul biologic |
sus  |
Ciclul biologic al Fasciolei hepatica are un caracter sezonier. Viermii adulţi parazitează mai multe gazde definitive: oi, bovidee şi accidental, om. La aceste gazde, viermii adulţi trăiesc la nivelul canaliculelor biliare. Ei produc numeroase ouă, care sunt eliberate prin dilacerarea porţiunii anterioare a viermelui, fiind vehiculate de fluxul biliar şi eliminate ulterior prin materiile fecale. Ouăle sunt neembrionate în momentul emisiei şi necontagioase. Ele se embrionează lent în mediul exterior acvatic.
în apă, eclozează şi eliberează un embrion ciliat numit miracidium, care înoată liber până întâlneşte gazda intermediară, o moluscă de apă dulce (melc) aparţinând genului Lymnaea. Miracidium se metamorfozează, transformându-se la nivelul melcului în prima formă larvară, numită sporocist.iar acesta se transformă într-o a doua formă larvară numită redie.
în timpul verii, rediile vor da naştere rediilor fiice, rezultând prin multiplicare asexuată, numeroase forme larvare [15]. Survine un proces de poliembrionie, care asigură creşterea de 300 - 800 ori a numărului paraziţilor [2]. în timpul iernii, rediile dau naştere la cercări, forme larvare care sunt eliberate din melcul parazitat. Cercării au aproximativ 1 mm. lungime şi înoată liber în apă. O parte din cercări (10%) se închistează în apă, dar majoritatea (90%) se prind pe suprafaţa vegetalelor acvatice [11]. Devin astfel cercări închistaţi (metacercari), formă infestantă a parazitului, viabilă ani de zile.
Contaminarea umană şi animală |
sus |
Se realizează prin ingerare de cercări, prin consum de plante acvatice sau apă. Sub acţiunea sucului digestiv, este digerat învelişul chistic al cercarului. Cercarul care este de aspect vermiform ajunge la nivelul canaliculelor biliare, prin una din următoarele căi: prin canalul coledoc direct; pe cale hematogenă; prin efracţia peretelui intestinal când ajunge în cavitatea peritoneală, străbate capsula Glisson şi parenchimul hepatic, în decurs de 10 -20 zile [11]. La nivelul canaliculelor biliare se transformă în viermi adulţi, în aproximativ 3 luni [15], Viermii adulţi elimină ouă neembrionate, care sunt emise prin materiile fecale.
Morfologie
