Larvele inchistate ingerate ajung la nivelul intestinului, unde, sub actiunea sucurilor digestive, pierd invelisul chistic. Ele se transforma in viermi adulti in aproximati24 - 48 ore.
Cuprins:
După acuplare, masculii mor şi sunt eliminaţi prin materiile fecale, iar femelele se refugiază în submucoasa intestinală, unde rămân aproximativ 8 zile, timp necesar pentru maturarea şi eliberarea de larve vii.
Se estimează că fiecare femelă emite 1000 - 1500 larve vii [15]. Acestea diseminează din mucoasa intestinală, în organism pe cale limfatică şi hematogenă, prezintă tactism pentru musculatura striată, unde se localizează începând din săptămâna 2 - 3 de la contaminare. Sunt afectaţi cu predilecţie muşchii intercostali, diafragmul şi musculatura extremităţilor, în apropierea zonelor tendinoase. La nivel muscular începe procesul de închistare din săptămâna 3-a de la infestare, proces care se definitivează începând cu săptămâna 7-a de la contaminare [2,11].
După acest interval, există larve închistate în muşchi, care pot rămâne viabile până la 20 ani, cu tendinţă la calcifiere.
Evoluţie clinică |
sus  |
Prezenţa paraziţilor în organismul uman determină boala numită trichineloză, cu evoluţie stadială.
- Incubaţia este scurtă, cu o durată cuprinsă între 24 - 48 ore de la prânzul infestant. Evoluează asimptomatic.
- Faza intestinală se instalează rapid şi corespunde prezenţei viermilor adulţi, respectiv a femelelor în submucoasa intestinală, ceea ce declanşează o enterită catarală, cu hiperemie, edem al mucoasei şi chiar mici ulceraţii [18].
în această etapă boala evoluează cu diaree, vomă, dureri abdominale şi febră (este singurul caz de helmintioză cu febră continuă).
în hiperinfestaţii, se poate asocia o reacţie peritoneală datorită extinderii ulceraţiilor [2].
Faza intestinală durează în medie o săptămână şi poate prezenta o evoluţie clinică uşoară, motiv pentru care trece uneori nediagnosticată, sau, mai rar, are o evoluţie clinică gravă, letală.
- Faza de diseminare larvară corespunde diseminării hematogene a larvelor, ceea ce declanşează fenomene toxico-alergice.
în această perioadă temperatura se menţine ridicată, în platou (39° -40°C). Starea generală a bolnavului se alterează treptat, bolnavul devine adinamic.
Manifestările toxico-alergice constau în apariţia edemului palpebral. Edemul se poate extinde, cuprinzând toată faţa, de unde şi denumirea bolii de "boala capetelor umflate" [15]. Concomitent, pot apărea şi alte manifestări alergice: respiratorii (bronşite astmatiforme), cutanate (urticarie), articulare (artralgii) şi chiar şoc anafilactic letal [2,18].
Perioada de diseminare larvară durează în medie 2-3 săptămâni.
Parazitul poate determina fenomene organotoxice, fie direct, fie prin acţiunea toxinelor asupra viscerelor. Acestea pot conduce la leziuni hepatice (steatoză), la vasculite, miocardite, pneumonii, nefrite, encefalite (encefalită difuză sau bulbară cu afectarea centrilor vitali, paralizii de nervi cranieni).
Larvele prezente în musculatură induc mialgii.
Faza de diseminare larvară este critică, fiind posibilă evoluţia spre exitus, fie prin şoc anafilactic, fie prin fenomene viscerotoxice.
- Faza de închistare a larvelor în musculatură începe din a 3-a săptămână de boală. Reprezintă tot o perioadă critică, deoarece larvele nu sunt complet izolate şi toxinele lor pot disemina în organism. Mialgiile persistă şi deşi edemele încep să regreseze, bolnavul devine caşectic, caşexia putând conduce la deces.
Este frecventă atingerea cardiacă prin miocardită toxică sau tromboză (legată de pasajul larvelor, care în general nu rămân în miocard) [2].
închistarea larvelor se realizează între a 3-a şi a 7-a săptămână de boală. Se consideră ca perioadă critică a bolii, perioada între a 3-a şi a 6-a săptămână, când larvele nu s-au izolat complet, favorizând astfel răspândirea toxinelor.
După acest interval, riscul evoluţiei letale scade, manifestările clinice se ameliorează treptat, febra dispare, edemul cedează.
Faza terminală se instalează la 7 săptămâni de la contaminare. Singurul semn clinic care persistă este reprezentat de mialgii. Starea generală se ameliorează, bolnavul începe să se alimenteze normal şi sub protecţie de antinflamatorii şi antialgice, îşi reia viaţa normală.
Diagnostic clinic şi epidemiologie: pot evoca diagnosticul, mici focare familiale apărute după consum de carne de porc sau de vânat, evoluând cu edeme febrile precedate de manifestări digestive.
Diagnosticul parazitologic este diferit după etapa evolutivă a bolii.
în faza intestinală se pot evidenţia la examenul copro-parazitologic larve sau viermii adulţi masculini eliminaţi. Depistarea paraziţilor în materiile fecale este dificilă, motiv pentru care un rezultat negativ nu infirmă diagnosticul [2,15].
în faza de diseminare se urmăreşte detectarea larvelor în sânge printr-o metodă de concentrare - metoda Staubli. Evidenţierea larvelor în sânge este teoretic posibilă între a 5-a şi a 25-a zi de la contaminare, dar şansa maximă de depistare este între a 7-a şi a 11-a zi de la infestare [15].
în faza musculară se pot detecta larve prin biopsie musculară, efectuată din muşchiul solear sau muşchiul deltoid [18]. Larvele pot fi în diferite stadii evolutive:
-larve libere între fibrele musculare (la o săptămână de la contaminare).
-larve spiralate în musculatură (după 3 săptămâni).
-larve închistate caracteristice (după 5-6 săptămâni).
Rezultatele examenului parazitologic al biopsiei musculare sunt discutabile. Se obţin rezultate pozitive în infestările masive şi în stadiile avansate ale bolii, tardive pentru o intervenţie terapeutică şi o evoluţie optimă.
Diagnosticul indirect - se realizează prin:
a Examen hematologic: tabloul sanguin oferă un diagnostic prezumptiv, evidenţiind leucocitoză cu hipereozinofilie. Hipereozinofîlia apare la 7 - 8 zile de la infestare şi poate atinge valori semnificative (50% -80?/o din formula leucocitară) [15].
b.Diagnostic biologic: se efectuează IDR cu antigene extrase din larve de Trichinella spiralis prelevate de la animale de laborator infestate experimental. Reacţia devine pozitivă la 10 - 14 zile de la infestare şi persistă ani de zile, ceea ce poate conduce la erori de interpretare [11].
c.Diagnostic serologic: detectarea anticorpilor specifici anti Trichinella spiralis se realizează folosind următoarele reacţii serologice:
. Reacţia de fixare de complement (RFC),
. Reacţia de precipitare cu larve vii (tehnica Roth: oferă rezultate pozitive la 10-20 zile de Ia infestare),
. Imunofluorescenţa (1F),
. Imunelectroforeza,
. Latex aglutinare,
. Hemaglutinare pasivă.
Terapia trichinelozei impune internarea şi supravegherea obligatorie a bolnavilor. Se administrează unul dintre următoarele medicamente: Mintezol (Thiabendazol), Notezine, Albendazol (Zentel), Fluvermal (Flubendazol)
Profilaxia individuală constă în evitarea consumului de carne nesupusă controlului veterinar, afumată sau insuficient pregătită termic.
Patogenie
