Este un nemathelmint asemanator Ancylostomei duodenalis. Produce o parazitoza asemanatoare ancylostomiazei in regiunile calde, and exigente termice mai mari decat Ancylostomei duodenalis (25-30°C pentru Necator, 20-22°C pentru Ancylostoma) [2, 35].
Este intalnit in Africa tropicala, Asia meridionala, India, insulele din Pacific, Antile, America intertropicala, dar migratia umana face posibila imtarea si in alte zone.
Cuprins:
Viermii adulţi sunt de talie mai mică decât Ancylostoma duodenalis. Masculii sunt de 7-9 mm lungime / 0,3 mm grosime iar femelele au 9-11 mm lungime / 0,4 mm lăţime. Corpul este flectat în porţiunea anterioară. Capsula bucală şi bursa copulatorie prezintă unele particularităţi faţă de Ancylostoma duodenalis. La nivelul capsulei bucale există 4 lame tăioase (2 ventrale şi 2 dorsale), o pereche de dinţi triunghiulari şi cele 2 glande cefalice. Nu au spini cuticulari. Viermii sunt hematofagi, consumând însă, o cantitate de sânge mai mică decât Ancylostoma duodenalis (0,03 ml, faţă de 0,2 ml sânge consumaţi de Ancylostoma duodenalis) [6]. La nivelul extremităţii posterioare se află bursa copulatorie, cu coaste de întărire, dispuse caracteristic, diferit de Ancylostoma duodenalis [11].
Ouăle sunt asemănătoare cu ouăle de Ancylostoma duodenalis. Sunt ovale, de 60pm/40ym, cu înveliş subţire, transparent [6]. Ouăle sunt neembrionate în momentul emisiei, dar citoplasmă lor este segmentată, prezentând 4-8 biastomere. Embrionarea ouălor se produce în condiţii convenabile de temperatură (25-30°C), umiditate, oxigen, întuneric.
Larva rabditoidâ de stadiul 1 are 250-300 um lungime, esofag rabditoid. Se hrăneşte cu resturi organice, bacterii [35]. Trăieşte liberă pe sol. La 3 zile se transformă în larvă strongiloidă de stadiul 2, care are 500-600 um şi esofag cilindric. în ziua a 5-a larva suferă o nouă năpârlire şi dă naştere larvei strongiloide închistate sau filariforme, de stadiul 3. în acest stadiu, larva nu se mai nutreşte, rezistă luni de zile pe sol (6-10 luni). Este infestantă pentru om.
Ciclul biologic |
sus |
Este identic cu al Ancylostomei duodenalis.
Larvele pătrund în organismul uman transcutan activ, pe lângă foliculii piloşi, fiind suficiente 5-10 minute pentru penetrarea cutanată [6]. Persistă 1-2 zile subepidermic, după care pătrund în vasele sanguine subcutanate şi în circulaţia generală [35].
Etapa pulmonară se instalează la 1 săptămână de la contaminare. Larvele suferă o năpârlire în pereţii alveolari, rezultând larve de stadiul 2, care urcă în arborele respirator, de unde prin reînghiţire ajung în duoden.
La nivel doudenal se produc alte 2 năpârliri, formându-se larve de stadiul 3 şi 4, larvele de stadiul 4 transformându-se în viermi adulţi, care în urma fecundării, produc şi elimină ouâ. O femelă elimină 5000 - 7000 ouă/zi [6].
Ciclul parazitului în organismul uman (de la pătrunderea transcutană până la eliminarea de ouă) durează 4-6 săptămâni [6]. Longevitatea viermilor adulţi în organismul uman este de zeci de ani [2].
La nivel tegumentar, larvele determină reacţii inflamatorii şi alergice, în etapa pulmonară induc reacţii alergice pulmonare şi hipereozinofilie iar în etapa intestinală produc iritarea mucoasei duodenale, hemoragii, suprainfecţii bacteriene şi spolierea sanguină.
Evoluţie clinică |
sus |
Parazitoză debutează cu manifestări de dermatită toxică, asemănătoare cu cea din aneylostomiază. Manifestările pulmonare de tip astmatiform, apar precoce, la 4-5 zile de la contaminare şi durează de la câteva zile la 3 săptămâni. Sindromul Loffler apare doar în hiperinfestaţii. în perioada de stare, bolnavii prezintă duodenită, cu simptomatologie pseudoulceroasă, dureri abdominale, diaree, deficit ponderal, malabsorbţie la copii şi anemie. Anemia se instalează lent, progresiv, în 1-2 ani, în funcţie de numărul viermilor prezenţi în organism.
Diagnosticul orientativ este sugerat de modificarea constantelor biologice: hiperleucocitoză şi hipereozinofilie în faza de migrare larvară, anemie.
Examenul coproparazitologic evidenţiază ouă caracteristice (în preparat nativ, prin metode de concentrare), oferind un diagnostic de certitudine.Numărarea ouălor/gram de materii fecale, prin metoda Stoll modificată permite aprecierea intensităţii parazitare [6]. în 24-48 ore, din ouă eclozează, la temperatura laboratorului, larvele. Pentru identificarea speciei este necesară efectuarea unei coproculturi, fiind posibilă diferenţierea doar prin particularităţile larvelor strongiloide (timp de apariţie, aspectul capsulei bucale, extremitatea posterioară).
Tratamentul medicamentos este asemănător cu cel utilizat în ancylostomiază, exceptând faptul că Alcoparul, activ asupra A. duodenalis, este puţin activ asupra Necatorului americanus, motiv pentru care nu se utilizează în terapia parazitozei produsă de acesta. Sunt eficiente şi recomandate: Combantrin, Vermox (Mebendazol), Fluvermal (Flubendazol), Mintezol (Thiabendazol), Zentel (Albendazol).