Fascioloza umana elueaza stadial.
Cuprins:
Evoluţie clinică |
sus  |
Perioada de incubaţie durează aproximativ 15 zile şi este asimptomatică.
Perioada toxiinfecţioasă sau de invazie corespunde migraţiei intrahepatice a viermilor tineri, ceea ce determină perihepatită şi zone de hepatită hemoragică [4].
Clinic se manifestă prin:
. astenie,
. dureri abdominale difuze,
. dureri în hipocondrul drept,
. febră (39 - 40°),
. alterarea stării generale,
. hepatomegalie dureroasă.
Perioada de stare se instalează la aproximativ 3 luni, după o perioadă de ameliorare tranzitorie a manifestărilor clinice. Corespunde prezenţei viermilor adulţi în canaliculele biliare, ceea ce antrenează iritaţia cronică a căilor biliare, care devin dilatate, sclerozate. Scleroza tinde să se extindă în parenchimul hepatic prin benzi de scleroză interlobulară [4,11,15]. în această perioadă se întâlnesc: manifestări locale, generale şi complicaţii.
- manifestările locale sunt expresia complicaţiilor obstructive (obstrucţie biliară pseudolitiazică cu crize de colică biliară, pusee de icter obstructiv) şi a complicaţiilor infecţioase (angiocolită acută cu dureri în hipocondrul drept, hipertermie oscilantă, icter).
- manifestările generale toxicoalergice sunt consecinţa substanţelor toxice, alergizante eliberate de către viermi. Pot fi întâlnite manifestări respiratorii (bronşite astmatiforme), cutanate (urticarie, prurit, dermografii), neurologice (sindrom meningeal, rar manifestări encefalitice).
- complicaţiile datorate eratismului viermilor constau în hematom hepatic subcapsular, pneumotorax, peritonite [2,4].
Netratată, fascioloza hepatică evoluează cronic, ani de zile, putând conduce la ciroză hepatică.
In faza toxiinfecţioasă nu există posibilitatea evidenţierii parazitului. Diagnosticul orientativ este oferit de detectarea hipereozinofiliei sangvine. Aceasta debutează precoce în a 15-a zi de la infestare, atingând valori maxime în săptămâna a 10-a. [11,15]
In perioada de stare diagnosticul de certitudine se stabileşte prin:
. examen parazitologic care evidenţiază în materii fecale sau bilă B. ouăle caracteristice.
. diagnostic serologic care se poate realiza prin imunofluorescenţă indirectă, EL1SA, hemaglutinare pasivă [2,4].
Reacţiile serologice ating valori maxime în faza toxiinfecţioasă, persistând însă şi în perioada de stare, ceea ce permite diagnosticul formelor pauciparazitare, în care cantitatea de ouă eliminată este mică şi evaluarea eficienţei terapeutice.
Tratamentul medicamentos este activ asupra viermilor adulţi. Se recomandă Dehidroemetina, Biltricide.
In unele cazuri se impune intervenţia chirurgicală pentru dezobstruarea căilor biliare.
Profilaxia individuală urmăreşte evitarea consumului de plante acvatice nepreparate termic şi a apelor stătătoare.
Facioloza faringiana; (halzoum) |
sus |
Rar omul se poate contamina şi prin ingestia de ficat crud de oaie sau capră. In acest caz viermele adult se fixează de faringe şi dă o formă de fascioloză faringiană, mai uşoară decât cea hepatică. Se manifestă cu disfagie de intensitate variabilă, tranzitorie după un prânz infectant.
Faciola gigantica |
sus |
Este un parazit mare de 5-7,5 cm. Ouăle au 150-190 pm/70-90 um. Substituie Fasciola hepatica în ţările tropicale şi provoacă manifestări asemănătoare eratice, care evoluează spre cazeificare (abcese, noduli subcutanaţi) .
Evoluţie clinică
