in mare, au fost raportate cam 100 de sindroame de cancer familial, desi multe dintre ele sunt rare. Majoritatea sunt mostenite ca trasaturi autosomal dominante, desi unele dintre cele asociate cu anomalii de reparare a ADN (xeroderma pigmentosum,
anemia Fanconi, ataxia-telangiectazia) sunt autosomal recesi. Majoritatea genelor responsabile pentru sindroamele neoplazice cu transmitere dominanta sunt gene supresoare ale tumorilor (elul 84-l). Caracteristicile unei gene supresoare a tumorilor sunt urmatoarele: (1) mutatia in linia germinala care afecteaza numai o alela determina in general o pierdere de functie, (2) tumorile prezinta si pierderea celei de-a doua alele normale, ca rezultat al unei mutatii somatice si (3) adesea, functia normala a genei este de a suprima cresterea celulara nelimitata sau de a promova diferentierea.
Gena retinoblastomului (RB) este o paradigma a unei asemenea gene supresoare a tumorii. intr-un pedigree care arata o mostenire dominanta a susceptibilitatii pentru retino-blastom, exista o mutatie in linia germinala, cu pierderea functiei unei singure alele a genei RB de pe cromozomul 13. Analiza ADN-ului din
tumori arata, in mod invariabil, ca alelele tipice s-au pierdut, de asemenea, printr-unul din dirsele mecanisme posibile (sectiunea 84-l). Totusi, nu toate tumorile retinoblastomice apar in contextul unui puternic istoric familial. Retinoblastomul sporadic, care, de obicei, este unilateral si apare in general la o varsta mai inaintata decat retinoblastomul familial, este in mod obisnuit o consecinta a mutatiei somatice in ambele alele ale genei RB, fara vreo predispozitie in linia germinala.
O alta gena supresoare de
tumora este gena p53 de pe cromozomul 17p, care este frecnt alterata in tumorile solide. p53 este oarecum neobisnuita pentru o gena supresoare de tumora, prin aceea ca mutatiile anormale care duc la formarea unei proteine dominant negati pot promova si cresterea, astfel incat nu toate modificarile blocheaza functia. Avand in dere rolul lui p53 intr-o varietate de tumori (mutatii in p53 sunt descoperite in aproape jumatate din tumorile umane), nu este surprinzator faptul ca mutatiile in linia germinala in p53 au consecinte dramatice, determinand un fenotip cunoscut sub numele de sindromul Li-Fraumeni, in care indivizii afectati pot dezvolta o varietate de sarcoame, tumori cerebrale sau leucemie. ura 84-2 ilustreaza un pedigree tipic al acestei dereglari devastatoare.In multe situatii, descoperirea genelor responsabile pentru sindroamele de cancer familial a permis o mai buna cunoastere a controlului normal al cresterii celulare. De exemplu, in neurofibromatoza de tip I, una dintre cele mai obisnuite dereglari dominante la oameni, eforturile de donare pozitionala au scos la iala o gena, anterior necunoscuta, pe cromozomul 17q, care, cand sufera o mutatie, produce un fenotip clinic cu pete cafe au lait, neuro fibroame, noduli Lisch ai irisului si o predispozitie pentru neurofibrosarcom si gliom. Gena responsabila, care (ca multe dintre genele din elul 84-l) are un omolog apropiat in drojdie, este neurofibrominul (NF1), un participant important la reglarea protooncogenei ras. Asa cum este aratat in sectiunea 84-3, proteina NF1 este o proteina care actiaza GTP-aza (GAP), care in mod normal actioneaza pentru a conrti ras din forma sa activa, legata de GTP, care stimuleaza cresterea, in forma sa inactiva, legata de GDP. Pierderea ambelor copii ale NF1 (o copie prin mostenire, una prin mutatie somatica) duce astfel la formarea unei celule vulnerabile la cresterea in exces, deoarece ras este lasata pe pozitia "deschis\".
In timp ce majoritatea sindroamelor neoplazice cu
transmitere autosomal dominanta sunt datorate mutatiilor in genele supresoare de tumora, exista cateva exceptii interesante. Neoplazia endocrina multipla de tip II, o dereglare dominanta caracterizata prin adenoame pituitare, carcinom medular al tiroidei si (in unele pedigree-uri) feocromocitom, este datorata unor mutatii cu dobandire de functie in protooncogenele ret de pe cromozomul 10. in mod interesant, mutatiile cu pierdere de functie in ret determina un fenotip total diferit, denumit boala Hirschsprung (megacolonul aganglionar) ( modulele 340 si 288).
Cancerul de
colon cu transmitere dominanta este uneori asociat cu polipoza familiala care, de obicei, se datoreaza unor mutatii in gena supresoare a tumorii din polipoza adeno-matoasa a colonului (APC), de pe cromozomul 5 (elul 84-l). Totusi, in majoritatea cancerelor familiale de colon, indivizii afectati nu au polipoza familiala, dar, in schimb, cancerul apare dintr-un epiteliu aparent normal. Cancerul de colon nonpolipozic mostenit (HNPCC sau sindromul Lynch) este definit, in mod obisnuit, ca aparitia cancerului de colon la cel putin trei indivizi din cel putin doua generatii si cu cel putin un individ diagnosticat sub varsta de 50 de ani. Aproximativ 1 din 200 de indivizi dintr-o populatie generala pot aa HNPCC, desi acest numar este oarecum controrsat. Majoritatea cazurilor de HNPCC sunt datorate mutatiilor intr-una din cele patru gene de reparare a erorilor ADN-ului (elul 84-2).
Toate aceste patru gene sunt componente ale unui sistem de separare care, in mod normal, este responsabil pentru corectarea erorilor in ADN-urile recent copiate. Tumorile pacientilor cu HNPCC sunt caracterizate printr-o insilitate genomica profunda, in special pentru secntele scurte repetate, denumite microsateliti. ura 84-4 prezinta un exemplu de insilitate a dimensiunilor alelei pentru repetarile dinucleo-tidice in cancerele din cadrul HNPCC.
Fenotipul insil [denumit uneori fenotip "mutator\" sau fenotip "RER+\" (eroare de replicare)] necesita, probabil, pierderea ambelor copii ale genei specifice de reparare a erorilor (una mostenita, una somatica), astfel incat mecanismul este similar cu cel tipic genei supresoare de tumora.
