mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Genetica in cancer
Index » Oncologie si hematologie » Genetica in cancer
» Rezistenta la medicamente

Rezistenta la medicamente







Rezistenta celulelor tumorale la agentii chimioterapici este o problema centrala in oncologia medicala. Odata cu progresele in ingrijirea suportiva, cum ar fi noile generatii de antibiotice, preparatele de sange si factorii de crestere hematopoietica, ingrijirea oncologica specializata si unitatile de terapie intensiva cu tehnologie inalta, rezistenta la droguri este probabil singurul si cel mai important obstacol in obtinerea unor rate inalte de terapie curativa a cancerului.
Problema rezistentei la droguri poate fi impartita in mod connabil in doua grupe: rezistenta de novo si rezistenta dobandita. in cazul rezistentei de novo, celulele tumorale sunt de la inceput neresponsi la chimioterapie. Aceasta situatie exista din nefericire in cazul majoritatii tumorilor solide. in cazul rezistentei dobandite, tumorile sunt initial responsi la chimioterapie, dar terapia prelungita duce la dezvoltarea rezistentei. Rezistenta dobandita este unul din principalele moti pentru care doar un mic procent din tumorile responsi sunt curabile prin chimioterapie.


Aparitia clonelor rezistente in cadrul unor populatii mai mari a fost observata initial de Delbruck si Luria la bacterii si mai tarziu de Law si apoi de Goldie si Coldman la celulele tumorale. Delbruck si Luria au observat ca populatiile de bacterii prezentau diferite grade de rezistenta la infectia cu bacteriofag. Ei au aratat ca celulele rezistente erau prezente in populatie datorita mutatiilor spontane care existau inainte de expunerea la fag. Dezvoltarea rezistentei era dependenta de frecnta mutatiei si dimensiunea populatiei.
Principiile Delbruck-Luria au fost extinse la biologia si tratamentul celulelor tumorale. O proprietate importanta a celulelor tumorale este insilitatea genomica. Pe masura cresterii tumorii de la o singura celula pana la o masa de lxlO9 celule, cu un volum de 1 cm3, clinic detecila, aceasta sufera mutatii spontane si contine o populatie heterogena de celule, dintre care unele prezinta mutatii intamplatoare, care le confera rezistenta la medicamente. Tratamentul chimioterapie va elimina celulele sensibile, lasand sa creasca subclonele rezistente. in clinica, aceasta situatie apare la pacientii care au raspuns la terapie si au intrat in remisiune completa sau partiala, doar pentru a prezenta mai tarziu recaderi cu tumori refractare la droguri.
Aceste concepte sugereaza unele principii importante pentru maximizarea eficientei chimioterapiei. Este mai probabil ca tumorile sa fie responsi la chimioterapie cand sunt de dimensiuni mici, inainte de dezvoltarea unor subclone multiplu rezistente. Regimurile care nu sunt eficiente impotriva tumorilor masi pot fi curati atunci cand sunt utilizate ca tratament adjuvant. Tratamentul eficient ar trebui sa fie alcatuit dintr-o combinatie de chimioterapice fara agenti care produc rezistenta incrucisata. Probabilitatea producerii a doua mutatii simultane in aceeasi celula, care sa confere rezistenta fata de doua clase diferite de agenti, este scazuta, fiind rezultatul a doua probabilitati independente. Astfel, cu cat este mai mare numarul de medicamente fara rezistenta incrucisata administrate in doza completa eficienta, cu atat mai mare este sansa de a elimina intreaga populatie tumorala.


Conceptul chimioterapiei combinate pare a fi foarte util, dar trebuie intelese limitele acestuia. Mai intai, multi dintre agentii antitumorali, cum ar fi agentii alchilanti, antraciclinele si epipodofilotoxinele, sunt agenti mutageni. in al doilea rand, multi dintre agentii antitumorali prezinta rezistenta incrucisata.


Mecanismul rezistentei la un singur medicament

Majoritatea cunostintelor despre rezistenta la drog este rezultatul studiilor in vitro. Liniile celulare au denit rezistente la diferiti agenti chimioterapici prin selectia lor treptata in prezenta unor concentratii crescande de medicament. Prin area liniilor rezistente cu linia celulara parentala au putut fi identificate mecanismele rezistentei. Determinarea importantei clinice a acestor mecanisme in vitro a fost un proces lent si dificil, in elul 86-4 sunt exemplificate mecanisme specifice de rezistenta care au fost determinate pentru unii agenti.

Proteina Bcl-2 este modulatorul-cheie al apoptozis-ului, putand preni caile apoptozei dependente sau nu de p-53. Alte proteine omoloage, Bcl-X si Bax, sunt implicate in reglarea apoptozis-ului. Bcl-X este exprimata in doua forme prin diferite lanturi ARN. Bcl-XL actioneaza ca Bcl-2 in prenirea apoptozis-ului. Cu toate acestea, Bcl-Xs si Bax par sa promoze moartea celulara, doar daca functia lor nu este blocata de heterodimerizarea cu Bcl-2. Importanta clinica a acestei familii proteice pentru rezistenta la chimioterapie este in zona instigatiilor acti.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor