rotooncogenele celulare, necesitatea si importanta lor in cresterea celulei normale si responsabilitatea lor pentru modificarea asociata transformarii dupa indepartarea controlului cresterii normale sunt discutate in modulul 83. Mecanismele care regleaza (sau activeaza) protooncogenele celulare pot fi grupate in trei mari categorii: mutatii punctiforme, amplificarea ADN-ului si repozitionari cromozomiale.
Mutatia punctiforma O protooncogena, care este in mod obisnuit activata in tumorile solide prin mutatie punctiforma, este un membru al familiei ras de oncogene; acestea au fost initial clonate din celulele unui carcinom uman de ca urinara si ele sunt reglatori importanti ai cresterii normale si aberante a celulei (sectiunea 84-3). Mutatiile intr-una din genele ras (H-ras, K-ras, N-ras) sunt prezente in procent de pana la 15% in toate cancerele umane. in stadii de K-ras (in special in cancerul pulmonar sau de colon), spectrul mutational al acestei gene a fost identificat. in mod remarcabil si in contrast cu diversitatea mutatiilor observate in gena BRCA1 (sectiunea 84-5), majoritatea acestor gene activate contin mutatii punctiforme in codoanele 12 sau 61 (care confera rezistenta fata de actiunea de inactivare a GAP). Specificitatea acestui model de mutatie rezulta din faptul ca el are o valoare potentiala in studiile de diagnostic sau de prognostic al cancerului. Pentru K-ras, mutatiile pot reprezenta un marker util pentru prognostic in cancerul pulmonar, dar pentru majoritatea celorlalte forme de cancer (incluzand cancerul de pancreas si de colon) nu a fost demonstrata nici o utilitate pentru prognostic. Aceasta se datoreaza, in parte, faptului ca mutatiile ras apar devreme in cancerul de
colon (sectiunea 84-8), fiind obisnuite in leziunile precanceroase ale acestuia.
Amplificarea ADN-ului Al doilea mecanism de activare a exprimarii in exces a oncogenelor este amplificarea secventelor de ADN. Aceasta crestere a numarului de copii ale secventelor de ADN poate duce la modificari cromozomiale recunoascute citologic, denumite regiuni colorate omogen (HSRs - homoge-neous staining regions), daca sunt integrate in interiorul cromozomilor, sau dmins - double minutes, daca sunt de natura extracromozomiala (sectiunea 84-9).
Recunoasterea amplificarii ADN-ului a fost mult usurata prin dezvoltarea unui procedeu bazat pe hibridizarea fluorescenta dual colorata in situ (FISH), denumit hibridizare genomica ativa (CGH). ADN-ul din
tumori si din celulele normale este marcat cu diferite molecule raportoare fluorescente si apoi hibridizat cu cromozomi metafazici normali. Regiunile de duplicatie si deletie din interiorul ADN-ului tumoral sunt apoi edentiate prin alterari cuantificabile ale intensitatii semnalului in anumite locuri. Cu aceasta tehnica intregul
genom poate fi supravegheat in ceea ce priveste castigurile si pierderile de secvente de ADN, astfel localizand cu mare precizie regiunile cromozomiale care contin probabil gene importante in dezvoltarea sau evolutia cancerului.
Se cunoaste faptul ca numeroase gene sunt amplificate in bolile maligne umane. Anumite gene continand N-wyc au fost identificate deoarece erau prezente in interiorul secventelor de ADN amplificat al unei tumori si aveau omologie cu oncogene cunoscute. Deoarece regiunea amplificata se extinde adesea la sute de mii de perechi de baze, mai mult de o oncogena poate fi amplificata in unele cancere (in special sarcoame). ura 84-l0 ilustreaza modelul complex de amplificare observat in sarcoamele umane pentru o regiune densa in genele de pe cromozomul 12 uman; genele amplificate simultan, in multe cazuri, includ MDM2, GLI, CDK4, SAS si altele, implicate in controlul cresterii celulare. Implicatiile clinice ale amplificarii genelor au fost explorate pentru unele cancere (in special
ERBB2 in cancerul de san si N-myc in neuroblastom), iar demonstrarea amplificarii genei celulare prezice, de obicei, o prognoza proasta. Odata ce pacientul a fost supus efectelor selective ale chimioterapiei, amplificarea genei poate duce la instalarea rezistentei la medicamente. Amplificarea genei dihidrofolat reductazei poate urma expunerii clinice la meto-trexat, un medicament care inhiba actitatea enzimei.